Poems in the same category
Jur inimă
1.-Dragă inimă sfărmată,
Care îmi duci toata această povară,
Ai avut grijă de sufletul meu rănit,
Și cu bandaje l-ai acoperit.
2.O inimă puternică
Care duce o luptă groaznică
-Te rog rezistă, la acest popas,
Pentru că vreau să mai fac un simplu pas..
3.Și acel simplu pas te va rani,
De la atâtea orgolii.
Care ne vor duce în disperare,
-Și jur ca rămân fără răbdare!
4.În alcool îmi afund durerea,
Și în muzică îmi alin inima,
Dar corpul meu nu mai rezistă mult,
-Și atunci jur ca voi pune punct!
5.Voi pune punct la tot ce am trait,
Alături de un om ce nu m-a iubit..
Pentru că iubirea nu mai există,
Pentru această dragoste nedescrisă..
6.-Și atunci, jur inimă,
Că te voi scăpa de această suferință,
Și voi încerca să te fac să zâmbești,
Pentru omul pe care vrei să-l clădești.
Sărut
Te-ai intrebat iubita mea
Ce stă ascuns în spatele unui sărut?
De este cuibărită blând dorința ta
Ori nebunia unei iubiri târzii de-a mea
Ce prinde un răspuns sosit
Dintr-un sărut?
Al cui sărut?
Al tău, al meu,al nostru?
Este sărutul un copil ce ne-aparține nouă
Cei fără de copii?
Nu suntem amândoi din veșnicie prinși așa
Într-un sărut?
Nu crezi că dragostea cerșește
Lipsită de rușine săruturi mii si mii?
Contează oare mult mai mult
Ultimul sau primul tău sarut?
(2 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Dramă pe Sena
Curgerea lină a Senei spune povești
Povești de dragoste cum rar întâlnești
Dar și povestea tristă a mantiei odioase
Care ascundea lacrimi și crime ticăloase.
Vocea de tunet ce face valurile să tremure
Izvorăște dintr-un om cu sufletul îndrăgostit
Doar visele îl mai poartă singure
Spre vremea când totul era liniștit.
Nevasta îl uită cu fiecare secundă
Își caută alinarea în brațe tinerești
Iar clocotul de sub mantia sângerândă
Erupe ca un vulcan și nu poți să îl oprești.
Umbrele se întind peste Sena
Nici o respirație nu taie aerul crud
Doar o figură șireată ca o hienă
Se plimbă pe pontonul ud.
Își flutură mantaua ca un vultur aripile
Și așteaptă tăcut să se stingă lămpile
La crăpatul zorilor să-ncheie povestea
Cu sângele tânăr să-și spele necinstea.
Urmele tălpilor tale
Din ai inimii trişti trandafiri,
Ţi-am ţesut aşternut de petale,
Dar pe suflet, în loc de iubiri,
Erau urmele tălpilor tale.
Iar din noapte covor ţi-am făcut
Şi, timid, ţi-aşterneam stele-n cale,
Dar pe suflet, în loc de sărut,
Erau urmele tălpilor tale.
Ale ochilor lacrimi le-am strâns,
Le-am schimbat pentru tine-n cristale,
Ţi le-am dat, dar pe sufletul plâns,
Erau urmele tălpilor tale.
Te-am iubit, însă tu te-ai jucat,
Eu credeam, tu-mi spuneai vorbe goale,
Şi pe suflet adânc mi-ai lăsat
Răni cu urmele tălpilor tale...
Îngerul meu
Copacul rătăcit din curtea îngerului inimii
Îmi șoptea adesea, cunoscător din fire,
Puterea unui înger căzut printre sicrie.
Se întâlnea cu suflete care mai de care
Rătăcite multe printre lacrimi amare.
Mi-a mângâiat și mie al meu păr bălai
Și mi-a cusut o rană ca să ajung în rai.
Stăteam la poarta iadului
Căci eu aveam păcat,
Nu am iubit o viață pe cine mi-a fost drag.
La rândul așteptării
Aparu un drac
Și-mi spuse cu furie:
Tu nu ai loc în iad!
Atunci un înger blând
S-a așezat în prag,
Mi-a spus în șoapta mării:
Tu vii cu mine-n rai.
Intrat pe poarta aurie,
O lumină mi s-a arătat:
Ți-am șters păcatul, Gane,
Dar ea nu te-a iertat.
Mi-a plâns și inima,
Căci nu înțelegeam de ce,
Dar îngerul mi-a șoptit:
Așteaptă moartea ei.
Atunci am înțeles că, să am iertare,
Trebuie să aștept
A mea cuvântătoare.
La două luni distanță, îngerul meu veni,
Dar nu cu mâna goală, ci și cu un plic.
"Dragă iubite, dacă citești din rai,
Așteaptă-mă fierbinte,
Căci eu am ajuns în iad...
Iubite ne cheamă marea
Iubite, ne cheamă marea, Să ne plimbăm pe malul ei Şi ţinându-ne de mână tu să-mi spui, Că sunt cea mai frumoasă dintre femei. Iubite, ne cheamă marea, Să ne aruncăm în valurile ei Şi să zburăm pe aripile dragostei! Iubite, ne cheamă marea, Cu un glas frumos şi blând. Care pare că vine din misteriosul ei adânc! Iubite, marea ne cheamă, Când soarele e sus pe cer. Şi parcă ne îndeamnă, Să descoperim al dragostei mister. poezie de Vladimir Potlog
Other poems by the author
DE CE ?
De unde știe neaua
Că-i vremea să se aștearnă
Pe ramuri și la tâmple
Și că se face iarnă?...
De ce clipa netrăită
S-a prefăcut în scrum?...
Din toată iubirea noastră
Doar cioburi pot să adun?...
CÂNTEC DE DRAGOSTE
Cântec de dragoste
Germinezi în inimi !
Dă-i rod primăverii !
Te strecori pe furiș ,
Luminat doar de lună ,
Rătăcești pe poteci ,
Te ascunzi în frunziș
Tot ce trăieste și-i viață
Te cântă , cântec de dragoste
Și imn îți înalță
Dragostea și dorul ,
Împăștie reul și norul ,
Ea cheamă lumina
Și cheamă seninul ,
Inima cântă ,
Ochiul visează ,
Doar dragostea-i trează .
T.A.D.
T0amnă târzie
S-a tras o cortină groasă,
Peste culme peate casă
Fumul suie tremurat
Zilele s-au micșorat.
Dimineața-i fără soare
Floarea din grădină moare
Norii cern o apă deasă
Ce-i pe afară cui îi pasă?
Cerru-în zare-i plumburiu
Doar un vânt bate zglobiu,
Însă toamna e bogată
În ruginiu îmbrăcată.
VREAU SĂ SCRIU
Vreau să scriu
Și vreau să scriu frumos
Poate să fiu de folos
Culori roze ,culori vii,
Cu visări și bucurii.
Mi-ar plăcea să torn în rimă
Felioare de lumină
Așa cum era demult
Soare ,bucurii,tumult.
Griji mărunte abandonate
Fericire,sărbători,tinerețe sănătate....
Iubiri de surori și frate,
Respect pentru cei din jur .
Oameni mergând la serviciu
Detașați de orce viciu
Abnegație ,elan
Mai bine din an în an.
Dar nu pot să scriu frumos
Că priveliștea ce-o văd mă doare.
Cercul în care viețuiesc ,e aproape o țară
Sunt cei mulți ,ce abia trăiesc.
Sus în vârful piramidei
O ceată de șarlatani
Hărpăreți ,avizi de bani
S-au consolidat în funcții.
Când ai bani,ai si putere
Nici un bai ,că un popor piere...
Și cât a-și vrea să scriu frumos
Fără să trag un folos.
SECATĂ DE SĂRĂCIE
Secată de sărăcie,
De boală și anarhie,
C-o justiție beteagă
Un popor ,o țară întreagă
Osândit la moarte lentă...
De corupție și șpagă.
Cremator pentru bătrâni
Într-o lume de nebuni.
DANIEL part.1
Eu sunt DANIEL ,și am doar câțiva anișori .M-am trezit parcă dintr-un vis .Trezirea mea a fost amară.
În casa noastră era forfotă mare ,multă lume în haine cernite,pe mulți nici nu-i cunoșteam.Mama se agita de
colo până colo .Frații mei mai mari erau cuminți și ascultători ,gata s-o ajute pe mama dacă le cerea ceva.
Pe mine nu prea mă băgau în seamă ,nu eram de ajutor.Erau multe lucruri de făcut și eu mai mult îi încurcam .
Vecina noastră i-a propus mamei să mă i-a la ea acasă să mă joc cu Anuța ,că eram colegi la grădiniță .Până la
urmă am înțeles .Tata a murit într-un accident de muncă la combinat .Era în schimbul de noapte..Vestea a căzut
ca un trăsnet în zorii zilei de 3 martie,zi pe care mama nu a uitat-o niciodată .Am înțeles durerea mamei când am
văzut-o prăvălită peste un mormânt proaspăt acoperit cu multe coroane.Mama mângâia florile și săruta crucea pe
care era scris numele tatului meu cu culoare neagră .De pe cruce ,tata se uita la noi dintr-o fotografie ce semâna
cu una la fel pusă de mama pe servanta din sufragerie,Mama nu mai plângea . Ea vorbea cu tata și-i cerea sfatul
cum să se descurce fără el ,fără ajutorul lui .Îi vorbra pe un ton rugător ,iar eu am început să plâng ,la început mai
ușor ,apoi cu sughițuri .Atunci am înțeles că dragul meu tată ,de acolo de unde este acum ,n-o să mai poată veni
niciodată .Îl vom vedea doar în poze.De aceia și mama era așa disperată ,știu că și ea știa asta .Casa noastră nu mai
seamăpă cu ce a fost odată..Tristețea și jalea erau în casa noastră .Pe vitrina din sufragerie ,tabloul tatălui meu
ornat cu pamblică neagră ne urmărea cu privirea. Mama îl mângâia și lacrimile îi curgeau pe obraz, asta o făcea în
tăcere ,ascunzându-se de noi.
Când eram afară să mă joc cu copiii,unii din vecinii noștri se opreau lângă mine ,mă mângâiau pe cap și spuneau:
-Copil fără noroc - .Mama nu mai făcea față cheltuielelor . Tata nu mai era ca să aducă bani în casă ,mama nu avea ser-
viciu .O vedeam adesea socotind cu grijă fiecare bănuț să ajungă să plătească datoriile .Mama nu mai făce torturi de ziua
noastră ,nu mai face păcintele ei pentru care tata o lăuda.În casă întrase sărăcia .Mama se schimbase mult ,era tăcută și
nervoasă, nu mai mergea nici radio ,nici televizorul de la moartea tatei .Grijile casei ,școala ,hrana și datoriile au doborât-o
pe mama ,nu mai era nicio ieșire.A m auzit-o certându-se cu tata: -De ce ,Ștefane , ne-ai lăsat ?Cum te-ai îndurat de copilașii
noștri ,nu-i vezi cât de nefericiți sunt ?-
Mama și-a luat lumea în cap.Câteva zile ne-a lăsat în grija lui tanti Ana ,vecina noastră .La întoarcere , mama ne-a
îmbrățișat și ne-a spus că trebuie să vindem apartamentul să plătim toate datoriile și cu ce ne mai rămâne a găsit o casă
modestă la țară .Împortant este să avem un acoperiș deasupra capului .Trebuie să avem mult curaj să plecăm în necuno-
scut ,să rămânem împreună .Am așteptat vacanța de vară .După cum spuneam ,casa de la țară era mică ,dar avea curte
mare cu loc de joacă și o grădină plină de pomi fructiferi și viță de vie ,se cheamă că suntem bogații!...