Focul iubirii
Incendiu grabnic se întinde,
Din mâna mea spre carnea ta,
Și apă este pretutindeni,
Dar cred că nu ne vom salva.
Ard peste noi iubiri mistuitoare,
Mi-e ochiul rug și inima jăratic,
Și-agonic cad ca dintr-o stropitoare,
Săruturi reci din cercul nostru artic.
Văpăi de flăcări cresc și din cuvinte,
Ca un luceafăr ochii îmi sclipesc,
Iar trupul ți-e atâta de fierbinte,
Că mângâindu-l, aievea mă topesc.
Cad brațele albe, arse-n lumină,
Și aripi de foc din umeri ne cresc,
Plutim peste carnea ce încă suspină,
Și totu-i sublim, și focu-i firesc.
Și poate vom arde pân' la tăcere,
În propriul jăratic să ne îngroape,
Să naștem incendii deloc efemere,
În văzduh, pe pământ și sub ape.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Gabriel Trofin
Дата публикации: 22 февраля
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 106
Стихи из этой категории
Veșnic cu tine
Decât fara tine in rai
Mai bine cu tine-n infern..
Nici îngerii albi nu-mi pot da
Pacea și surâsul etern.
Doar tu..
Mi-ar fi sufletul tern
Destinul de ne-ar despărți.
Când gânduri în noapte se cern,
O rugă am doar:
Cu tine etern sa pot fi..
Gând
Ca-n liceu să te iubesc
O dragoste inocentă
Prematur, te sfătuiesc
Cine iubește ,uită
Aprecierea ta ți-o port
Niciodată nu vom fi,
Gândesc la tine noapte,zi,
Nefericire-i peste tot
In dreapta mea de te aș avea
Cu tine voi birui
Realitate tristă ,cruntă ,
Niciodată nu vom fi
Într-un vis mi-ai fost alături
Singurătate alungai
Împlinire sufletească,
Alinare aduceai
Visul se topește
Cu perna-n brațe mă trezesc
Fericirea-mi dispare
Gândind la tine,putrezesc
Dar într-o zi aleasă
Înainte de plecare
Am să-ți las o scrisoare
Să-ți spun cât te iubesc
Doamne scăpa-ma de rău
Duhule sfânt tu știi bine,
Cât te-am supărat pe tine.
Cer întîi a mă ierta,
Pentru tot ce-n viața mea,
Am făcut rău,eu știu bine,
Că te-am supărat pe tine.
Celor ce mi-au făcut rău,
Iartă-i doamne în locul meu.
Scapă-ma doamne de rău.
Te iubesc și asta vreau,
Toate ție ți le dau...
Să faci precum ție voia.
In veci nu voi renunța,
Vreau sa fiu doamne cu tine,
Mulțumind pentru acest bine.
Lost in an illusion
And today I lost myself in an illusion
of love
Trying again to lie myself that it
doesn't hurt
I step on my thoughts and feelings
again
Wishing me a wine and a last hug...
Feelling guilty of wanting a wine
I pay you tribute every night
With hot tears I endure and sigh
For the end of the story we had.
I would like to forget everything but
I'm afraid
That longing will take over me again
And my heart will begin to groan
Torn by your lack of echo.
Dor de tine
Ce poate fi mai frumos
Decât.. tu și eu
Într-un viitor luminos
Cu iubire mereu
În atmosferă de căldură
Cu multe surprize mici
Ambii sub o pătură
Jucându-ne cu pitici
Oricând, aproape și mereu
Să stăm aproape,
Chiar ..nu e greu
Doar trebuie să nu stăm departe
Distanța poate ne oprește
Dar inimile se reunesc
Inima mea se topește
Când știu că ele trăiesc
Ele.. inimile noastre
Trăiesc într-o lume rară
Plină de flori albastre
Ca într-o zi de vară
Soarele este sus pe cer
Păsările ciripesc în aer
Și zic cu mare liber
Că sunt într-un atelier
Atelier de creație și iubire
Pentru scumpul de tine
Strălucești mai mult ca un smarald
La soare înfierbântat
Autor: Anonima S
Veșnic cu tine
Decât fara tine in rai
Mai bine cu tine-n infern..
Nici îngerii albi nu-mi pot da
Pacea și surâsul etern.
Doar tu..
Mi-ar fi sufletul tern
Destinul de ne-ar despărți.
Când gânduri în noapte se cern,
O rugă am doar:
Cu tine etern sa pot fi..
Gând
Ca-n liceu să te iubesc
O dragoste inocentă
Prematur, te sfătuiesc
Cine iubește ,uită
Aprecierea ta ți-o port
Niciodată nu vom fi,
Gândesc la tine noapte,zi,
Nefericire-i peste tot
In dreapta mea de te aș avea
Cu tine voi birui
Realitate tristă ,cruntă ,
Niciodată nu vom fi
Într-un vis mi-ai fost alături
Singurătate alungai
Împlinire sufletească,
Alinare aduceai
Visul se topește
Cu perna-n brațe mă trezesc
Fericirea-mi dispare
Gândind la tine,putrezesc
Dar într-o zi aleasă
Înainte de plecare
Am să-ți las o scrisoare
Să-ți spun cât te iubesc
Doamne scăpa-ma de rău
Duhule sfânt tu știi bine,
Cât te-am supărat pe tine.
Cer întîi a mă ierta,
Pentru tot ce-n viața mea,
Am făcut rău,eu știu bine,
Că te-am supărat pe tine.
Celor ce mi-au făcut rău,
Iartă-i doamne în locul meu.
Scapă-ma doamne de rău.
Te iubesc și asta vreau,
Toate ție ți le dau...
Să faci precum ție voia.
In veci nu voi renunța,
Vreau sa fiu doamne cu tine,
Mulțumind pentru acest bine.
Lost in an illusion
And today I lost myself in an illusion
of love
Trying again to lie myself that it
doesn't hurt
I step on my thoughts and feelings
again
Wishing me a wine and a last hug...
Feelling guilty of wanting a wine
I pay you tribute every night
With hot tears I endure and sigh
For the end of the story we had.
I would like to forget everything but
I'm afraid
That longing will take over me again
And my heart will begin to groan
Torn by your lack of echo.
Dor de tine
Ce poate fi mai frumos
Decât.. tu și eu
Într-un viitor luminos
Cu iubire mereu
În atmosferă de căldură
Cu multe surprize mici
Ambii sub o pătură
Jucându-ne cu pitici
Oricând, aproape și mereu
Să stăm aproape,
Chiar ..nu e greu
Doar trebuie să nu stăm departe
Distanța poate ne oprește
Dar inimile se reunesc
Inima mea se topește
Când știu că ele trăiesc
Ele.. inimile noastre
Trăiesc într-o lume rară
Plină de flori albastre
Ca într-o zi de vară
Soarele este sus pe cer
Păsările ciripesc în aer
Și zic cu mare liber
Că sunt într-un atelier
Atelier de creație și iubire
Pentru scumpul de tine
Strălucești mai mult ca un smarald
La soare înfierbântat
Autor: Anonima S
Другие стихотворения автора
Moare pacientul...
Sunaţi la ambulanţă oameni buni,
Să vină grabnic şi descarcerarea,
Că ţara noastră-i plină de nebuni,
Ce nu mai vor nicicând schimbarea.
Sunaţi-mi iute doctorul de gardă,
Ba chiar şi SMURDul, de-i posibil,
Că biata ţară astăzi este pradă,
Şi-mi pare c-o salva e imposibil.
Rugaţi-vă mitropoliţi la ceruri,
Că lent ne moare pacientul,
Străinii îi administrează false seruri,
Şi muşamalizează incidentul.
Faceţi rapid dragi doctori un consiliu,
Şi alţi români deştepţi, cu multă carte,
Veniţi cu toţi la ea în domiciliu,
Căci ţara noastră e acum pe moarte.
Sunaţi la ambulanţă dragi români,
Şi fiţi chiar voi brancardieri,
Un cancer nu mai poţi să îl amâni,
Şi trebuie luptat din răsputeri.
Veniţi la terapie intensivă adolescenţi,
Urgent donaţi al vostru sânge de puştani,
Căci taţii voştri sunt inconştienţi,
Şi nu-nţeleg că mâine voi veţi fi orfani.
E vina mea…
Ai fost precisă draga mea,
La fel ca un cuțit înfipt în splină,
Şi nu doar rana mă durea,
Ci faptul c-am avut și eu o vină.
O vină, dacă ar fi însemna,
Iubirea mea profundă și senină,
Și lasă-mă să-ți spun ceva,
Eu te-aș iubi de mi-ai purta aceeași vină.
Ai fost precisă draga mea,
La fel ca un călău din evul mediu,
Și nu tăișul bardei mă durea,
Ci vina mea aflată sub asediu.
Și vreau să-ți spun că acea vină,
E oarba dragoste, un ritual tabu,
Iar orb fiind, eu am văzut lumină,
Şi te-aș iubi dacă-ai orbi și tu…
Eu nu mi-am tras încă săgeata,
Și n-am nici bardă, nici cuțit,
Purced la braț acum cu soarta,
Şi-s vinovat… că te-am iubit!
Mai lasă de la tine…
Mai lasă de la tine câteodată,
Și pune-ți lacătul la gură,
Că vorba odată aruncată,
Împrăștie venin și ură.
Mai rătăcește printr-o carte,
Și adulmecă cuvinte noi,
Şi începe zilnic a le împarte,
La cei mânjiți de tine cu noroi.
Mai pune capul jos pe pernă,
Şi fugi cu gândul în văzduh,
Şi lasă dragostea maternă,
Să te cuprindă ca pe-un prunc.
Mai lasă de la tine creștinește,
Atunci când ești obijduit,
Căci sufletul se îndumnezeiește,
Din oful celui oropsit.
Mai caută să cucerești pustiul,
Și poartă-ți crucea fără ofensă,
Și va veni la tine de îndată Fiul,
Cu veșnicia în ceruri, recompensă.
Bătrânețe
Pe hruba-mi veche și întunecată,
Tăcerea o îmbracă în uitare,
Iar timpul stă cu tâmpla aplecată,
Ca un bătrân ce-și caută iertare.
Și plouă-n mine gânduri fără glas,
Târzii, uitate-n umbra înserării,
Tânjește piatra după obositu-mi pas,
Căci iarba o-nconjoară ca pradă a uitării.
Prin ramuri frânte, viscolind tăcerea,
Alunecă umbre în gropi de lumină,
Un dor renăscut îmi strigă durerea,
Printr-un oftat ce se pierde-n surdină.
Pământul înghite fum din crucile arse,
Cărările-mi sunt cufundate-n noroaie,
Trăirile toate îmi sunt azi reîntoarse,
Prin liniștea sumbră ce-mi plânge-n odaie.
Pe prispa-n ruină, beteag și nătâng,
Ascult o litanie rostită-n vechile altare,
Iar timpul, uitatul, mi-l molfăi și-l frâng,
În rugi neîncetate, și-n lacrimi amare.
Sub pasul meu și umbra ta…
Se-ntinde ca-n geneză amurgul,
Iar noaptea plânge dup-o stea,
Și luna tristă-și coace pârgul,
Sub pasul meu si umbra ta.
Pământul se roteşte parcă înapoi,
De nori se sinucide-un curcubeu,
Iar cerul tună ca într-un război,
Pe umbra ta și pasul meu.
Amoru-i trist şi zboară singuratic,
Prin lunci pustii, uitat și derbedeu,
S-adape c-o tipsie plină cu jăratec,
Şi umbra ta, și pasul meu…
Se-ntinde ca-n geneză amurgul,
Iar noaptea cântă ca o cucuvea,
Aidoma cum a vrut demiurgul,
Sub pasul meu și umbra ta…
Epigrame XIV
Unui inginer agronom
Agronomul i se spune,
Şi-are o toană cam ciudată,
Seamănă intenţii bune,
Dar nu răsare niciodată.
Vecinei
Când l-ai luat de concubin,
Ştiai doar că e pocăit,
Dar după ce-aţi servit un vin,
Ai constatat că-i şi pocit.
Unui guraliv
turuie ca o muiere
La cum te porţi măi frăţioare,
Şi cum fierbe-n tine seva,
Eu fac acum cu toţi prinsoare,
Că tu te tragi numai din Eva.
Unuia cu nasul mare
Ce talent pe al meu frate,
A prezis tot într-un glas,
Şi nu prin divinitate,
Ci, prin fapt…că are nas.
Unui beţiv - bea numai vinuri demiseci
Bând doar vin de Murfatlar,
De nimic nu ai habar,
Şi-mi permit ca să disec,
Vinu-i demi, capu-i sec.
Unui guraliv
Că spui multe, o ştim toţi,
Şi-ai audienţă cultă,
Dar din toţi care-i socoţi,
Numai surzii te-ascultă.
Născut în Ianuarie
An de an doar neplăceri,
C-ale sale primăveri,
Cum nu e deloc firesc,
Doar în iarnă se-mplinesc.
Unui datornic
Cu milioane te-am împrumutat,
Dar simt că n-am să văd un ort,
Căci, ca să scapi ai declarat,
Că pentru tine, eu sunt mort.
Unora
Toţi mă fac zgârcit, avar
Că-s mereu cu punga spartă,
Dar apoi umili apar,
Şi cerşesc la mine-n poartă.
Unei jâmbate
Te-am pozat să-ţi ţin isonul,
Şi-ai ieşit aşa jâmbată,
Că mi s-a blocat I-phonul,
Şi-a sa husă… e voalată.
Moare pacientul...
Sunaţi la ambulanţă oameni buni,
Să vină grabnic şi descarcerarea,
Că ţara noastră-i plină de nebuni,
Ce nu mai vor nicicând schimbarea.
Sunaţi-mi iute doctorul de gardă,
Ba chiar şi SMURDul, de-i posibil,
Că biata ţară astăzi este pradă,
Şi-mi pare c-o salva e imposibil.
Rugaţi-vă mitropoliţi la ceruri,
Că lent ne moare pacientul,
Străinii îi administrează false seruri,
Şi muşamalizează incidentul.
Faceţi rapid dragi doctori un consiliu,
Şi alţi români deştepţi, cu multă carte,
Veniţi cu toţi la ea în domiciliu,
Căci ţara noastră e acum pe moarte.
Sunaţi la ambulanţă dragi români,
Şi fiţi chiar voi brancardieri,
Un cancer nu mai poţi să îl amâni,
Şi trebuie luptat din răsputeri.
Veniţi la terapie intensivă adolescenţi,
Urgent donaţi al vostru sânge de puştani,
Căci taţii voştri sunt inconştienţi,
Şi nu-nţeleg că mâine voi veţi fi orfani.
E vina mea…
Ai fost precisă draga mea,
La fel ca un cuțit înfipt în splină,
Şi nu doar rana mă durea,
Ci faptul c-am avut și eu o vină.
O vină, dacă ar fi însemna,
Iubirea mea profundă și senină,
Și lasă-mă să-ți spun ceva,
Eu te-aș iubi de mi-ai purta aceeași vină.
Ai fost precisă draga mea,
La fel ca un călău din evul mediu,
Și nu tăișul bardei mă durea,
Ci vina mea aflată sub asediu.
Și vreau să-ți spun că acea vină,
E oarba dragoste, un ritual tabu,
Iar orb fiind, eu am văzut lumină,
Şi te-aș iubi dacă-ai orbi și tu…
Eu nu mi-am tras încă săgeata,
Și n-am nici bardă, nici cuțit,
Purced la braț acum cu soarta,
Şi-s vinovat… că te-am iubit!
Mai lasă de la tine…
Mai lasă de la tine câteodată,
Și pune-ți lacătul la gură,
Că vorba odată aruncată,
Împrăștie venin și ură.
Mai rătăcește printr-o carte,
Și adulmecă cuvinte noi,
Şi începe zilnic a le împarte,
La cei mânjiți de tine cu noroi.
Mai pune capul jos pe pernă,
Şi fugi cu gândul în văzduh,
Şi lasă dragostea maternă,
Să te cuprindă ca pe-un prunc.
Mai lasă de la tine creștinește,
Atunci când ești obijduit,
Căci sufletul se îndumnezeiește,
Din oful celui oropsit.
Mai caută să cucerești pustiul,
Și poartă-ți crucea fără ofensă,
Și va veni la tine de îndată Fiul,
Cu veșnicia în ceruri, recompensă.
Bătrânețe
Pe hruba-mi veche și întunecată,
Tăcerea o îmbracă în uitare,
Iar timpul stă cu tâmpla aplecată,
Ca un bătrân ce-și caută iertare.
Și plouă-n mine gânduri fără glas,
Târzii, uitate-n umbra înserării,
Tânjește piatra după obositu-mi pas,
Căci iarba o-nconjoară ca pradă a uitării.
Prin ramuri frânte, viscolind tăcerea,
Alunecă umbre în gropi de lumină,
Un dor renăscut îmi strigă durerea,
Printr-un oftat ce se pierde-n surdină.
Pământul înghite fum din crucile arse,
Cărările-mi sunt cufundate-n noroaie,
Trăirile toate îmi sunt azi reîntoarse,
Prin liniștea sumbră ce-mi plânge-n odaie.
Pe prispa-n ruină, beteag și nătâng,
Ascult o litanie rostită-n vechile altare,
Iar timpul, uitatul, mi-l molfăi și-l frâng,
În rugi neîncetate, și-n lacrimi amare.
Sub pasul meu și umbra ta…
Se-ntinde ca-n geneză amurgul,
Iar noaptea plânge dup-o stea,
Și luna tristă-și coace pârgul,
Sub pasul meu si umbra ta.
Pământul se roteşte parcă înapoi,
De nori se sinucide-un curcubeu,
Iar cerul tună ca într-un război,
Pe umbra ta și pasul meu.
Amoru-i trist şi zboară singuratic,
Prin lunci pustii, uitat și derbedeu,
S-adape c-o tipsie plină cu jăratec,
Şi umbra ta, și pasul meu…
Se-ntinde ca-n geneză amurgul,
Iar noaptea cântă ca o cucuvea,
Aidoma cum a vrut demiurgul,
Sub pasul meu și umbra ta…
Epigrame XIV
Unui inginer agronom
Agronomul i se spune,
Şi-are o toană cam ciudată,
Seamănă intenţii bune,
Dar nu răsare niciodată.
Vecinei
Când l-ai luat de concubin,
Ştiai doar că e pocăit,
Dar după ce-aţi servit un vin,
Ai constatat că-i şi pocit.
Unui guraliv
turuie ca o muiere
La cum te porţi măi frăţioare,
Şi cum fierbe-n tine seva,
Eu fac acum cu toţi prinsoare,
Că tu te tragi numai din Eva.
Unuia cu nasul mare
Ce talent pe al meu frate,
A prezis tot într-un glas,
Şi nu prin divinitate,
Ci, prin fapt…că are nas.
Unui beţiv - bea numai vinuri demiseci
Bând doar vin de Murfatlar,
De nimic nu ai habar,
Şi-mi permit ca să disec,
Vinu-i demi, capu-i sec.
Unui guraliv
Că spui multe, o ştim toţi,
Şi-ai audienţă cultă,
Dar din toţi care-i socoţi,
Numai surzii te-ascultă.
Născut în Ianuarie
An de an doar neplăceri,
C-ale sale primăveri,
Cum nu e deloc firesc,
Doar în iarnă se-mplinesc.
Unui datornic
Cu milioane te-am împrumutat,
Dar simt că n-am să văd un ort,
Căci, ca să scapi ai declarat,
Că pentru tine, eu sunt mort.
Unora
Toţi mă fac zgârcit, avar
Că-s mereu cu punga spartă,
Dar apoi umili apar,
Şi cerşesc la mine-n poartă.
Unei jâmbate
Te-am pozat să-ţi ţin isonul,
Şi-ai ieşit aşa jâmbată,
Că mi s-a blocat I-phonul,
Şi-a sa husă… e voalată.