Nostalgic
Negura nocturnă
Își risipi năframa,
Se-nfruptă din lună,
Sorbindu i lacrima.
Stele căzătoare
Țâșneau din obscur
Fără urmă ori suflare,
Tremurând din abajur.
Vântul somnambul
Forfotea hoinar,
Căutându -și cuibul
Din gândul solitar.
Prin ecou răzbate
Un suflet rătăcit,
Rupt pe jumătate,
Jelea pe cel iubit...
Категория: Стихи о природе
Все стихи автора: Keller Gabriela
Дата публикации: 21 апреля
Просмотры: 101
Стихи из этой категории
Reprezentații de toamnă
Printre culorile de toamnă arde vânt
Copacii freamătă urlând în isterie
Atârnă galbenul de vară întrebând
Cenușa frunzelor zburând cărămizie
Se-adună norii scuturându-se plângând
Cinstita ploaie pătrunzând cu viclenie
Ne udă stropii aruncându-se râzând
Îmbrățișându-ne a toamnei astenie
Curge lumina înecându-se în crâng
Nopțile umblă petrecând cu veselie
Alungă zilele gonindu-le scăzând
Soarele cade micșorând călătorie
Dintre ciulinii decedați au dispărut
Ființe mute intuind o tragedie
S-au adunat îngrămădindu-se-n pământ
Găsindu-și loc de hibernare-n galerie
Către văzduh o barză albă-și ia avânt
Ultimu-i puf zboară plutind în frenezie
Lăsând în urmă vremea rece tremurând
Ne-așează frigul peste gânduri pălărie
Goniți în casă timpul fumegă mărunt
Orele trec privind afară vijelie
Danseză toamna printre dealuri alergând
Pictând culorile să-i cânte melodie
Final de iarnă
Iarna așteaptă în final plecarea,
de a-și lua zăpezile
conservată într-o natură rece
evacuată în afara naturii,
rămas cu fiorul
prelins în lacrima uitării
strigătul dureros despărți
natura robită de iarna nemiloasă,
iarna își spune ultimul cuvant de adio
Natura caștigă procesul de a revendica
primăvara.
Au înflorit cireșii în lipsa ta
Au înflorit cireșii în lipsa ta,
Și tot pe lângă ei mă plimb
Tu încă ești prezentă-n mintea mea,
Și tare dureros e să te simt!
Adesea stau plângând la umbra lor,
Cu mantia roz să-mi astupe obrajii
Sperând să înfloresc cumva din dor,
Până și-n moarte să-ți aduc omagii
Iarna de Stela Enache în turcă
Iarna
--- 1 ---
Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară;
Soarele rotund și palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.
--- R ---
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum.
--- 2 ---
Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Strălucește și dezmiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie ușoară care trece peste văi…
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.
--- R ---
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum.
Kış
--- 1 ---
Korkunç kış, kar bulutlarını havadan süzüyor,
Uzun yolculuk yapan Truva atları gökyüzünde bir yığın halinde toplandı;
Pullar uçuyor, beyaz kelebek sürüsü gibi havada süzülüyor,
Ülkenin solgun omuzlarına ürperti yayılıyor.
Gündüz kar yağıyor, gece kar yağıyor, sabah yine kar yağıyor!
Gururlu taşralı gümüş bir zincirle giyinir;
Bulutların arasında yuvarlak, soluk bir güneş bekleniyor
Geçen yılların arasında bir gençlik hayali gibi.
--- R ---
Tarlalar, tepeler, etrafta, uzaklarda her şey bembeyaz.
Beyaz hayaletler gibi, tereyağda kaybolmuş kavaklar,
Ve yolsuz, izsiz, ıssız bir yerde,
Beyaz duman bulutlarının altında kayıp köyleri görebilirsiniz.
--- 2 ---
Ama kar durur, bulutlar kaçar, arzu edilen güneş
Kar okyanusunu parlatır ve dağıtır.
İşte vadileri aşan hafif bir kızak…
Çıngırakların şıngırtısı neşeli havada çınladı.
--- R ---
Tarlalar, tepeler, etrafta, uzaklarda her şey bembeyaz.
Beyaz hayaletler gibi, tereyağda kaybolmuş kavaklar,
Ve yolsuz, izsiz, ıssız bir yerde,
Beyaz duman bulutlarının altında kayıp köyleri görebilirsiniz.
Copacul cunoștinței
Cu rădăcini adânci se înfrunta
din pământ,
Candva o sămânță,cu timpul
s-a înălțat.
Udata cu ape și ca nutrienți
îngrășământ,
Oferea oxigenul ce viața
a semănat.
S-a expus la anotimp și
luminatori cerești,
La caldura și răceala o sa
facă ofranda.
Se oglindea vremii definind
peisajele lumești,
Purtandu-le culorile,
mereu făcând parada.
Frigul iernii a acoperit copacul
in alb imaculat,
Cristale de apa înghețate-n
stele geometric.
Crengile-i goale de frunze acum
arată elaborat,
Poti sa vezi ceea ce nu vezi
și e simetric.
Cand razele de soare au strălucit
de primăvara,
Copacul a întâmpinat caldura
oferindu-i flori.
Mireasma divina se simțea
in fiecare seara,
Renasterea naturii și fericirea in culori.
In zilele-i toride vara amintea
de tropical,
Soarele strălucea printre frunzele-i
de verde crude,
Umbra copacului însă era pentru
toți ceva vital,
Oferind adăpost după ale zile-i
grele trude.
Toamna s-a dezlănțuit cu ploaie
și furtuna,
Frunzele rumenite colorând
peisajul rece.
Ceata deasa anunța a
spiritelor cununa,
Focul din șemineu și
un pahar din vinul dulce.
Odata ajuns la vremea recoltei
ne va bucura de zor!
Esenta copacului e sub forma
unui fruct lemnos.
Promisiunea cunoștinței întrece și
al soarelui dor,
Nuca fiind al sufletului remediu,
un deliciu savuros.
Viata ne va da lecții,și nu pe vreme
cu cer senin!
Momentele grele vin cu
învățături ascunse.
Ele ne vor ghida și îndruma
drumul prin destin.
Uneori binele și răul cu greu
pot fi distinse.
Iarna
Iarna mi-a alungat stoluri întregi cu păsări de pradă,
Pradă, este iarna cand își deschide aripile lacome în zbor
spre a-mi răpi natura,
care este prinsă în ura iernii,
natura legată cu lanțuri grele,
ruginite,mazgoasă cu lacrimi și sange,
nu se poate elibera fără să îi pese de moarte.
În moarte e scufundată natura, care se va trezi,
Dacă natura îi va spune: ''Scoală-te și umblă''
Precum Isus i-a dat porunca lui Lazăr.
Reprezentații de toamnă
Printre culorile de toamnă arde vânt
Copacii freamătă urlând în isterie
Atârnă galbenul de vară întrebând
Cenușa frunzelor zburând cărămizie
Se-adună norii scuturându-se plângând
Cinstita ploaie pătrunzând cu viclenie
Ne udă stropii aruncându-se râzând
Îmbrățișându-ne a toamnei astenie
Curge lumina înecându-se în crâng
Nopțile umblă petrecând cu veselie
Alungă zilele gonindu-le scăzând
Soarele cade micșorând călătorie
Dintre ciulinii decedați au dispărut
Ființe mute intuind o tragedie
S-au adunat îngrămădindu-se-n pământ
Găsindu-și loc de hibernare-n galerie
Către văzduh o barză albă-și ia avânt
Ultimu-i puf zboară plutind în frenezie
Lăsând în urmă vremea rece tremurând
Ne-așează frigul peste gânduri pălărie
Goniți în casă timpul fumegă mărunt
Orele trec privind afară vijelie
Danseză toamna printre dealuri alergând
Pictând culorile să-i cânte melodie
Final de iarnă
Iarna așteaptă în final plecarea,
de a-și lua zăpezile
conservată într-o natură rece
evacuată în afara naturii,
rămas cu fiorul
prelins în lacrima uitării
strigătul dureros despărți
natura robită de iarna nemiloasă,
iarna își spune ultimul cuvant de adio
Natura caștigă procesul de a revendica
primăvara.
Au înflorit cireșii în lipsa ta
Au înflorit cireșii în lipsa ta,
Și tot pe lângă ei mă plimb
Tu încă ești prezentă-n mintea mea,
Și tare dureros e să te simt!
Adesea stau plângând la umbra lor,
Cu mantia roz să-mi astupe obrajii
Sperând să înfloresc cumva din dor,
Până și-n moarte să-ți aduc omagii
Iarna de Stela Enache în turcă
Iarna
--- 1 ---
Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară;
Soarele rotund și palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.
--- R ---
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum.
--- 2 ---
Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Strălucește și dezmiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie ușoară care trece peste văi…
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.
--- R ---
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum.
Kış
--- 1 ---
Korkunç kış, kar bulutlarını havadan süzüyor,
Uzun yolculuk yapan Truva atları gökyüzünde bir yığın halinde toplandı;
Pullar uçuyor, beyaz kelebek sürüsü gibi havada süzülüyor,
Ülkenin solgun omuzlarına ürperti yayılıyor.
Gündüz kar yağıyor, gece kar yağıyor, sabah yine kar yağıyor!
Gururlu taşralı gümüş bir zincirle giyinir;
Bulutların arasında yuvarlak, soluk bir güneş bekleniyor
Geçen yılların arasında bir gençlik hayali gibi.
--- R ---
Tarlalar, tepeler, etrafta, uzaklarda her şey bembeyaz.
Beyaz hayaletler gibi, tereyağda kaybolmuş kavaklar,
Ve yolsuz, izsiz, ıssız bir yerde,
Beyaz duman bulutlarının altında kayıp köyleri görebilirsiniz.
--- 2 ---
Ama kar durur, bulutlar kaçar, arzu edilen güneş
Kar okyanusunu parlatır ve dağıtır.
İşte vadileri aşan hafif bir kızak…
Çıngırakların şıngırtısı neşeli havada çınladı.
--- R ---
Tarlalar, tepeler, etrafta, uzaklarda her şey bembeyaz.
Beyaz hayaletler gibi, tereyağda kaybolmuş kavaklar,
Ve yolsuz, izsiz, ıssız bir yerde,
Beyaz duman bulutlarının altında kayıp köyleri görebilirsiniz.
Copacul cunoștinței
Cu rădăcini adânci se înfrunta
din pământ,
Candva o sămânță,cu timpul
s-a înălțat.
Udata cu ape și ca nutrienți
îngrășământ,
Oferea oxigenul ce viața
a semănat.
S-a expus la anotimp și
luminatori cerești,
La caldura și răceala o sa
facă ofranda.
Se oglindea vremii definind
peisajele lumești,
Purtandu-le culorile,
mereu făcând parada.
Frigul iernii a acoperit copacul
in alb imaculat,
Cristale de apa înghețate-n
stele geometric.
Crengile-i goale de frunze acum
arată elaborat,
Poti sa vezi ceea ce nu vezi
și e simetric.
Cand razele de soare au strălucit
de primăvara,
Copacul a întâmpinat caldura
oferindu-i flori.
Mireasma divina se simțea
in fiecare seara,
Renasterea naturii și fericirea in culori.
In zilele-i toride vara amintea
de tropical,
Soarele strălucea printre frunzele-i
de verde crude,
Umbra copacului însă era pentru
toți ceva vital,
Oferind adăpost după ale zile-i
grele trude.
Toamna s-a dezlănțuit cu ploaie
și furtuna,
Frunzele rumenite colorând
peisajul rece.
Ceata deasa anunța a
spiritelor cununa,
Focul din șemineu și
un pahar din vinul dulce.
Odata ajuns la vremea recoltei
ne va bucura de zor!
Esenta copacului e sub forma
unui fruct lemnos.
Promisiunea cunoștinței întrece și
al soarelui dor,
Nuca fiind al sufletului remediu,
un deliciu savuros.
Viata ne va da lecții,și nu pe vreme
cu cer senin!
Momentele grele vin cu
învățături ascunse.
Ele ne vor ghida și îndruma
drumul prin destin.
Uneori binele și răul cu greu
pot fi distinse.
Iarna
Iarna mi-a alungat stoluri întregi cu păsări de pradă,
Pradă, este iarna cand își deschide aripile lacome în zbor
spre a-mi răpi natura,
care este prinsă în ura iernii,
natura legată cu lanțuri grele,
ruginite,mazgoasă cu lacrimi și sange,
nu se poate elibera fără să îi pese de moarte.
În moarte e scufundată natura, care se va trezi,
Dacă natura îi va spune: ''Scoală-te și umblă''
Precum Isus i-a dat porunca lui Lazăr.
Другие стихотворения автора
Din culisele nocturne
Vântul scârțâie din scoarță,
In toiul nopții pus pe harță.
Smulge ramura, o frânge,
Pomul întristat, o plânge.
Stropi tăcuți de ploaie
Cerneau din bolta cenușie
Curgeau pe zid șiroaie,
Țopăind prin bălărie.
O stafie da târcoale
Pe la fereastra fumurie,
Rasucindu se n spirale,
Stârni duhul de furie.
Um om al străzii o zări
De sub jgheabul din carton;
Dar poate i se năzari
Din hiba unui neuron?..
Zăcu din nou in toropeala
Pe o scândură mucegăita;
Gându I se puse pe tanjeala
Pentru inima i rănită..
Un adio sau o sărutare...
Ne spunem adio,rămas bun
La o raspantie de drum.
Cuprinși de necunoscut ,
Vom uita ce ne a durut.
Odată n urmă vom privi
Si amintirile ne vor strivi,
In cumpănă vom zăbovi,
Regretele vor garbovi.
Desi nu există cale
Pe urmele ude si goale,
Ce se pierd in ceață
In tardiva dimineață
Dar dacă ne am reincarna
Si stelele ne ar cununa?.
Sperând ca piesa sa ne iasă
Din cea mototolita si arsa.
Ne am culege din cenușă,
Deschizându-se o ușă,
Sa I dăm idilei sărutare
Din iubirea ce nu moare..
Chipul iernii
Înghețat Pământul,
Amorți cuvântul
Pe buzele Cerului,
În geamătul norului.
Lacrimi încremenite
Sclipeau înțepenite
Din privirea degerată
Pe ramura crestată.
Șuierul de crivăț
Stârnise un dezmăț
Pe străzile umbrite
Și de ger zbârcite.
Tremura făptura,
Curmând picătura
Sub plapuma de nea,
Ce sub pași scrâșnea.
Firavă o rază
Pe obraz pictează,
Oglindind în captură
Firescul din natură.
Poza de demult
În sertarul gălbejit
Zace poza de demult;
Chipul palid și boțit
M-afundä in tumult.
Din trecutul răvășit
Picură din nebuloasă
Spiritul cel bântuit
De amintirea dureroasă.
Sărut imaginea din nou
Din suflet amărui .
Din nostalgicul ecou
Bolta mi-o învălui.
Ochii mamei pironiți
Mai vii că niciodată,
De ploaia mea stropiți
Din fotografia mată..
Glăsuind în șoapte
Clipe-n șir, nepieritoare;
Plutesc cu ea in noapte,
Unde visu-i dă suflare..
Pradă deznadejdii
La o masă galbejita
Isi dramuia bănuții
O față-mbatranita,
Implorandu -și sfinții.
Cu mâna tremurând
Calcula in gând,
Din privirea i plăpândă
Lacrimi culegând..
Si la colț de stradă
Mâinile i intinse
Deznădejdii pradă
Si frământărilor plănse.
Cu un glas sfios,
Tresarind din buze ,
Cerșea tănguios
Copleșită de scuze.
Iar la sfârșitul zilei
Își cumpărase o pâine
Din avuția milei,
Îmbucănd suspine....
Un bun rămas șoptit..
Ofta sinistra casă
Cu jaluzeaua trasă
După timpurile plănse,
Cu luminile aprinse.
Gemeau din balamale
Porțile medievale
Ale clădirii sumbre,
Bântuită de umbre.
Prin odăile obscure
Forfota unui fluture,
Se prefăcuse-n nadă
Pt păianjen pradă.
Un iz rănced se perindă,
Cernea pete pe oglindă,
Ciupea zidul gălbejit
Pe obrazu-I scorojit.
Se zbărci din temelie
Podeaua cenușie,
Trosnea mobila bizar,
Iscănd Ecoul milenar.
Tabloul de pe coridor
Mă urmărea iscoditor,
Schiță pe chipu-i prăfuit
Un bun rămas șoptit...
Din culisele nocturne
Vântul scârțâie din scoarță,
In toiul nopții pus pe harță.
Smulge ramura, o frânge,
Pomul întristat, o plânge.
Stropi tăcuți de ploaie
Cerneau din bolta cenușie
Curgeau pe zid șiroaie,
Țopăind prin bălărie.
O stafie da târcoale
Pe la fereastra fumurie,
Rasucindu se n spirale,
Stârni duhul de furie.
Um om al străzii o zări
De sub jgheabul din carton;
Dar poate i se năzari
Din hiba unui neuron?..
Zăcu din nou in toropeala
Pe o scândură mucegăita;
Gându I se puse pe tanjeala
Pentru inima i rănită..
Un adio sau o sărutare...
Ne spunem adio,rămas bun
La o raspantie de drum.
Cuprinși de necunoscut ,
Vom uita ce ne a durut.
Odată n urmă vom privi
Si amintirile ne vor strivi,
In cumpănă vom zăbovi,
Regretele vor garbovi.
Desi nu există cale
Pe urmele ude si goale,
Ce se pierd in ceață
In tardiva dimineață
Dar dacă ne am reincarna
Si stelele ne ar cununa?.
Sperând ca piesa sa ne iasă
Din cea mototolita si arsa.
Ne am culege din cenușă,
Deschizându-se o ușă,
Sa I dăm idilei sărutare
Din iubirea ce nu moare..
Chipul iernii
Înghețat Pământul,
Amorți cuvântul
Pe buzele Cerului,
În geamătul norului.
Lacrimi încremenite
Sclipeau înțepenite
Din privirea degerată
Pe ramura crestată.
Șuierul de crivăț
Stârnise un dezmăț
Pe străzile umbrite
Și de ger zbârcite.
Tremura făptura,
Curmând picătura
Sub plapuma de nea,
Ce sub pași scrâșnea.
Firavă o rază
Pe obraz pictează,
Oglindind în captură
Firescul din natură.
Poza de demult
În sertarul gălbejit
Zace poza de demult;
Chipul palid și boțit
M-afundä in tumult.
Din trecutul răvășit
Picură din nebuloasă
Spiritul cel bântuit
De amintirea dureroasă.
Sărut imaginea din nou
Din suflet amărui .
Din nostalgicul ecou
Bolta mi-o învălui.
Ochii mamei pironiți
Mai vii că niciodată,
De ploaia mea stropiți
Din fotografia mată..
Glăsuind în șoapte
Clipe-n șir, nepieritoare;
Plutesc cu ea in noapte,
Unde visu-i dă suflare..
Pradă deznadejdii
La o masă galbejita
Isi dramuia bănuții
O față-mbatranita,
Implorandu -și sfinții.
Cu mâna tremurând
Calcula in gând,
Din privirea i plăpândă
Lacrimi culegând..
Si la colț de stradă
Mâinile i intinse
Deznădejdii pradă
Si frământărilor plănse.
Cu un glas sfios,
Tresarind din buze ,
Cerșea tănguios
Copleșită de scuze.
Iar la sfârșitul zilei
Își cumpărase o pâine
Din avuția milei,
Îmbucănd suspine....
Un bun rămas șoptit..
Ofta sinistra casă
Cu jaluzeaua trasă
După timpurile plănse,
Cu luminile aprinse.
Gemeau din balamale
Porțile medievale
Ale clădirii sumbre,
Bântuită de umbre.
Prin odăile obscure
Forfota unui fluture,
Se prefăcuse-n nadă
Pt păianjen pradă.
Un iz rănced se perindă,
Cernea pete pe oglindă,
Ciupea zidul gălbejit
Pe obrazu-I scorojit.
Se zbărci din temelie
Podeaua cenușie,
Trosnea mobila bizar,
Iscănd Ecoul milenar.
Tabloul de pe coridor
Mă urmărea iscoditor,
Schiță pe chipu-i prăfuit
Un bun rămas șoptit...