Nostalgic
Negura nocturnă
Își risipi năframa,
Se-nfruptă din lună,
Sorbindu i lacrima.
Stele căzătoare
Țâșneau din obscur
Fără urmă ori suflare,
Tremurând din abajur.
Vântul somnambul
Forfotea hoinar,
Căutându -și cuibul
Din gândul solitar.
Prin ecou răzbate
Un suflet rătăcit,
Rupt pe jumătate,
Jelea pe cel iubit...
Category: Poems about nature
All author's poems: Keller Gabriela
Date of posting: 21 апреля
Views: 99
Poems in the same category
VARA
Tarlale,lanuri pline,
Joiane pe coline.
Combine stau in asteptare,
Sa intre la treierare.
Pomii au roade bogate,
Viile sunt imbelsugate.
Gradinile sunt pline toate.
De legume inca necoapte.
Combine sunt pe tarlale
Se umplu hambarele
Cu recolta cea bogata
Din toamna sateptata.
Copiii asteapta cu bucurie,
Culoarea fructelor aurie,
Strugurii o sa fie copti,
Peste zile si nopti.
La săniuș!
Privesc pe geamul înghețat
La dansul fulgilor de nea,
Cum se așează pe pământ
Cu-ndemn pentru-a schiia.
Deschid fereastra și le spun
Că sunt bătrân și am o frică,
Să nu alunec să pățesc ceva
Că văd că oamenii mai pică.
Mă răzgândesc și mă îndrept
Către garaj unde-mi e sania,
Să merg pe dealul cu zăpadă
Însoțit și de soția mea Maria.
Curaj ne facem și-ncălecăm
Pe săniuța cu talpa ruginită,
Și o pornim la vale cu viteză
În brațe strâns de-a mea iubită.
În jur se simte multă bucurie
Și la copii și la noi cei în vârstă,
Că pe pământ este căzut omăt
Și poți să-nchei o seară fericită.
Când oboseală am simțit în noi
Ne-am îndreptat ușor spre căsă,
Unde cu poftă am înfulecat ceva
Și ziua s-a-ncheiat c-un vin de masă!
Iarna de Stela Enache în engleză
Iarna
--- 1 ---
Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară;
Soarele rotund și palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.
--- R ---
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum.
--- 2 ---
Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Strălucește și dezmiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie ușoară care trece peste văi…
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.
--- R ---
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum.
Winter
1
From the skies the fierce winter sieves the snow clouds,
Long wandering snow sheets heaped in the sky;
Snowflakes fly, they float in air as a swarm of white butterflies,
Spreading icy thrills upon the realm's whitened shoulders.
At day, it's snowing, at night, it's snowing, in the morning, it's snowing again!
With a silvery mail, the proud realm is dressing up;
The round and pale sun is faded between the clouds
Like a youthful dream among the passing years.
R
Everything is white in the fields, on the hills, around, afar,
Like white phantasms, the lined up poplars get faded in the sight,
And upon the desolate expanse, traceless, trackless,
Lost villages can be seen under the white bubbles of smoke.
2
But the fall halts, the clouds scatter, the longed sun
Shines and caresses the ocean of snow.
There's a light sleigh roaming through the valleys...
Bell clinks joyfully echo through the air.
R
Everything is white in the fields, on the hills, around, afar,
Like white phantasms, the lined up poplars get faded in the sight,
And upon the desolate expanse, traceless, trackless,
Lost villages can be seen under the white bubbles of smoke.
Mi-e dor
Mi-e dor să văd stejarul întinerind
Ascunsă-i tinerețea după frunze
Mi-e dor să ascult ciripitul păsărilor
Cand păsările se duc pe rand
din frunziș în pieziș
Mi-e dor să văd iarba grasă și verde
Neatinsă de prima brumă de noiembrie
Cate fire de iarbă își schimbă culoarea
Atatea frunze cad pe pămant.
Frunze ce mor în delir
Foșnesc adormite călcate de vant
Mi-e dor să văd pădurea verde și deasă
Acum e rece de vant,ofilită de frunze
și rumenă de toamnă.
Frunzișul e scuturat de o negură neagră
Atinsă de cer și pămant.
Iubesc ploaia de Nichita Stănescu în daneză
Iubesc ploaia nebună ce vrea
Să cadă, să doară, să fie doar ea
La masa aceluiași hol ruginit,
Când nimeni nu cere răspunsul primit,
S-o vreau ca să stea !
E obsesivă chemarea ce-mparte nevoi
Deasupra la toate să ploaie pe noi,
Când stropii cei grei se dau rătăcind
De-a valma în cer și cad împietrind
Bezmetici și goi !
E ploaia pe geamuri ce cade strident,
Stau singur la geam și totuși absent
Când nimeni nu cere privirii reper,
Nu zic la nimeni, nici mie, că sper
Un soare prezent !
Mari picuri de nuntă stropesc apăsat
Cămașa de mire, Pământu-mpărat
Stă singur la masă, nuntași-s plecați,
Tomnatici și grei, de vânturi luați,
Săruturi răzbat !
De-i ploaie aceia, ce-alunecă fin
Cu picurii reci mă cheamă să vin,
Trecând peste toate, să-mi spună ce vrea,
Iubesc ploaia nebună așa cum e ea,
De crede-n destin !
Jeg elsker regn
Jeg elsker den skøre regn, den ønsker
At falde, at såre, at være kun hende
Ved bordet i den samme rustne hal,
Når ingen spørger om det modtagne svar,
Jeg vil have hende til at blive!
Det er en obsessiv opfordring til at dele behov
Lad det først og fremmest regne over os,
Når de tunge drys kommer på afveje
De svæver på himlen og falder stive
Skøre og nøgen!
Det er regnen på vinduerne, der falder skinger,
Jeg sidder alene ved vinduet og alligevel fraværende
Når ingen beder blikket om en reference,
Jeg siger ikke til nogen, ikke engang mig selv, at jeg håber
En nærværende sol!
Store bryllupsdråber drysser hårdt
Brudgommens skjorte, Jord-konge
Sæt dig alene ved bordet, gift dig og gå,
Tomnatisk og tung, taget af vinden,
Kys smede!
Selvom det regner, er det glat
Med de kolde dråber kalder det mig til at komme,
Frem for alt at fortælle mig, hvad han vil,
Jeg elsker den skøre regn, som den er
At tro på skæbnen!
Other poems by the author
Catargul în jertfire
Pe malul râului zglobiu
Ce clipocea necontenit,
Gemea pomul cenușiu
Secat de -o plantă parazit.
Ea mlădios se -ncolăcise
În jurul trunchiului lemnos
Din rădăcini îl ofilise;
Copacul falnic și umbros.
Sugea din seva-i hrănitoare,
Agătăndu-se de ramuri,
Captănd razele de soare,
Îi stârnea fiorii tulburi
Cu brațele-i șerpuitoare
Se -nlănțui de a sa coroană
Iedera mistuitoare,
Ce stropea sare pe rană
Sălbatică din fire
Îl sugrumă silențios
Și catargul în jertfire
Se prăbușise zgomotos .
Printre vise
Mă bântuie vise ciudate;
Rodul iluziilor deșarte
Ori trăirilor suprimate
Șterse dintr o carte
Ființe stranii se perinda,
Mi este mintea amorțita
Intr un scenariu sa ma prindă,
Eu de voință sunt lipsită.
Situații fără noimă,
Aievea totuși par,
Punându ma n dilemă;
Ce I ficțiune, ce I originar.
Buimacita ma trezesc;
Sa cred in semne, premoniție,
Ori ochiul sa mi l limpezesc
Sa nu ma pierd in definiții.
Un labirint fără ieșire,
Un mister plin de suspans
La mijloc e o tălmăcire;
O întrebare, un răspuns.
Prinsă de gânduri și imagini
Imi beau cafeaua n fugă,
Răsfoiesc nevăzutele pagini
Sa descopăr vreo verigă?...
Din făgașul inimii
Rută prea anevoioasă
Spre zarea de acasă,
Printre visele scăldate
De ape ,-nvolburate.
Drum bătrân și ostenit
De iluzii bântuit,
Unde dorul mă strigă
Și cerul stă să curgă..
Cărări întortocheate
De lacrimi irigate,
Din ochii ce se sting
Și -n urmă se preling...
Destine -nșelătoare
În exil sub soare,
În frământari se frâng
Și sub gene plâng...
După amar de vreme,
Calea care geme,
Pe al inimii Făgăs
Mă cuprinse pătimaș..
Pășea copilul nimănui..
Curge spaima pe buze
Din bolta-nlăcrimată,
Cad gloanțe și obuze
Peste gloata-ndoliată.
Printre ruini ce fumegă
De gemete și strigăte,
Moartea hădă spumegă,
Umblă după suflete.
Băiețașul zdrențăros,
Smiorcăind necontenit
Prin pălcul neguros,
Jalea părintele rănit.
Ce se zbate vlăguit,
Implorăndu-l în surdină,
În iadul dezlănțuit
În răgaz sa nu rămână.
Pășea copilul nimănui
Prin ținutul pârjolit
Cu gustul amărui
Al plânsului înăbușit ..
Inger fără aripi #îngerul meu
Ma simt murdară-n ochii tăi
Și pura-n visele cu tine;
Din ale inimii bătăi
Te am sculptat in mine
Esti un înger fără aripi
Ori un demon fără chip?..
M ai sedus cât ai clipi ,
Sub vraja ta și râd ,și țip.
De senzații tari flamand
Din raiul simțului divin
M -arunci în hăul fără fund,
Sa am parte și de chin..
Eu sunt orbită de iubire
Și ma las în voia sorții.
Ai pus pe mine stăpânire,
Răvășindu-ma-n emoții.
Eu te cred totuși un înger,
Deghizat subit in demon;
Recunoaște și fii sincer,
Ca suntem un unison .
Revederea
Te zărisem departe,
Încă erai de -o șchioapă;
Cărunțit peste noapte,
Cu vântul în pleoapă.
Cu pasul legănat pășești,
Strecurăndu-te -n mulțime,
Din buze ceva șoptești,
Plimbi o sacoșă -n palme..
Mi ai întâlnit privirea.
Zâmbindu-mi cu candoare;
Te -nvăluise fericirea
Cu pupici și -mbrătisare.
A trecut un car de vreme
Fără ecou răsunător,
Cuprinși de dileme
Din amintirile ce dor..
-De -am avea ce -am irosit..
Și oftezi din rărunchi..
-Off, tăticu meu iubit,
Lipsa ta mi -era un junghi!..