Din oglindă
Mă privește din oglindă
Chipul ofilit
Și o voce plăpândă
Freamătă un ticăit .
-Cine ești?-întrebam
Te cunosc de undeva?
Ochii mei ,din geam
Erau reflecția cuiva..
-Ce lași în urmă
Prin sticlă glăsuia
O umbră oviformă
Ce-n răsunet zguduia.
În imagini perinda
Anii scurși în zare
Și obrazul mi -l uda
Din cărunta ei culoare.
Mă-ndepărtez ,mä pândește,
Mä imită, surâzând.
Ìntr-un jilț se adâncește,
Sorbind din simț și gând.
Категория: Философские стихи
Все стихи автора: Keller Gabriela
Дата публикации: 28 октября
Просмотры: 84
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Cuvintul scris
Поэма: Bunicul meu, înger în Cer
Muzica, dans, poezii si spectacole. Ziua Europei, sarbatorita la Soroca - GALERIE FOTO
Поэма: Aș fi..!
Поэма: Puterea punctului
Reduceri de 30 la sută pentru cărțile Cartier la Salonul de Carte pentru Copii și în Librăriile Cartier
Поэма: De unde vin...
Поэма: Farsa(about me)
A fost lansată o nouă carte din colecția „Compozitorii Moldovei”. E despre Gheorghe Mustea