0.07

Intre suspine si constrangere

Buzele mele
Cu durere
Rostesc fara voie
In taine soapte
Ale tale nume
Ca poate maine
Dorule, o vei aduce
Inapoi la mine

 

A mea dragoste
Aprinde usoare
Prime momente,
Dorinte senine
Devenite priviri senile
O iubire
Cu colturile ciunge
Din prea multe sacrilege

 

Sufletul emerge
Cu faradelege
Fara a subintelege
Ce-i va face bine
Si recurge
Prin a atrage
Putina atentie
De la tine

 

Inima-mi parcurge
Raurile de tristete.
Acuma stie
De te va atinge
Se va arde
Precum datile trecute
Dar cu toate, extige
Pentru ceva ce distruge


Categoria: Poezii de dragoste

Toate poeziile autorului: Florin Dumitriu poezii.online Intre suspine si constrangere

Data postării: 14 iunie 2021

Vizualizări: 417

Loghează-te si comentează!

Poezii din aceiaşi categorie

Te numești “eternitate”!

 Peste mine, peste toate

 Te numești “eternitate”

 Peste gândurile mele

 Tu ești toate cele.

 

 Atâtea vise călătoare

 Pe poteci nemuritoare

 Tu dragoste, divinitate…

 Te numești “eternitate”.

 

 Cu toate simțurile mele

 Te simt deghizată-n stele

 Și-acolo iar te-ndrăgostești

 În cer să mă primești.

 

 Infinitul nu se-abate

 Și cu-a lui naivitate

 Mă disipă gând de dor

 Cu chipul tău nemuritor.

 

 Iad îmi ești când mult mă doare

 O lume-ntreagă fără soare;

 Rai îmi ești, eternitate

 Să te uit! – Oh! – Nu se poate!

 

 Te numești “eternitate”!

 

(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)

Mai mult...

Utopia unei melodii

Soarele e gelos pe tine

Caci stralucesti la infinit

Iar cu ale tale miscari suave

Poti simti in jur cum totul incepe sa se clatine

 

Tu esti armonia din tropote

Ale sunetelor de metal

Mangaierea acelor zgomote

Instalandu-se linistea-n fofote

 

Tu esti culoarea din note

Ale simfoniilor de liniști

Acompaniata de mangaierile tale

Care pica grav pe portative

 

Poate ca nu, Poate ca da, poate..poate

Dar nu cred ca exista o alta piesa

Cum sunt de a tale intesitate

Care de cum le auzi,le simti, esti sedat de placere

 

Precum actiunea unor gloante

Asa ma ataci pe mine

Iar gandurile mi-s uscate

De cand nu-ti mai sunt propietate

 

Inima mea umblă desculță

Si beata de-a ta placere

Imi spune ca nu renunță,

E depententa de a ta existență

 

Poate ca da, poate ca nu, poate...poate

Alta lume nu mai e

De sperat, nu mai ai ce

Dar poate ca nu, poate ca da, poate....poate

Mai mult...

Pentru tata

Anii nu mai au putere peste noi a se întoarce, 
Dar eu vreau să schimb o vorbă cu acei ce îi iubesc, 
Cu acei cu-a căror suflet stau în linişte şi pace, 
Dup- acei a căror glasuri alergând, mă ostenesc. 

Şi alerg, alerg sălbatic, peste dealuri, peste vale 
Tălpile îmi sângerează, dar nu simt nici o durere, 
Căci aştept din geana serii să îmi iasă tată-n cale 
Ce mi-e -n suflet o comoară - de lumină şi putere. 

Şi alerg fără oprire. Orizontul e aproape, 
Dar din urletul de vânturi înţeleg că-s strânsă-n gheare; 
Vreau să mă innec în lacrimi şi să mă topesc în ape, 
Căci de mii şi mii de zile, eu alerg cu disperare. 

Mă opresc în pragul casei obosită şi bătrână. 
Anii mei îmi sunt povara de-amintiri ce ne-au unit 
Orice frunză, orice floare, orice rază de lumină 
Îmi şopteşte – “ pentru tată, până astăzi, ai trăit”. 

Mai mult...

Împăcată cu inima ta 

Respir adânc…

Până-n pragul inimii tale,

Până acolo ajung.

Mă opresc

Si mâna mi-o apăs peste piept.

Vibrează nebuna,

La fiece vers înțelept.

 

Nu știu cum,

Si nu știu când

Am să-i spun inimii tale :

- Între mine și tine,

Sunt secole de punte-suspine.

 

În zori, m-a trezit Dumnezeu.

Avea lumină în plete

Si surâs în priviri

Si mi-a spus:

- Să nu te miri! 

Ai ajuns!

Trece pragul ! Pășește !

E tărâm cunoscut,

E IUBIREA din care-ai născut !

Mai mult...

Cub de gheață

Pământule oprește-te, 

să privesc la steaua ei pe cer

o eternitate …

sau măcar o viață.

Și când o da înghețul,

ea să-și trimită lumina să se oglindească

într-un cub de gheață …

în mine!

Să vadă și ea cât de frumoasă este!

 

(autor: Aurel Alexandru Donciu / Volum: Cub de gheață - 2020 / Editura Etnous, Brasov / ISBN: 978-606-712-760-7 )

Mai mult...

Dar eu?

Cine sunt?

Nu mai știu 

Unde sunt?

Am ajuns într-un loc pustiu

 

Sunt tristă 

Viața mea alții o controlează 

Sunt dezamăgită 

Visurile mele nu contează 

 

Voiam doar să cânt 

Melodii scrise de mine în gând 

Coregrafii să dansez

Cum mereu visez

 

Totul a fost distrus

De cel mai important intrus

Familia mea mi-a spus

Muzica nu e doar compus

 

Ei vor facultate

După aceea master în contabilitate 

Și viața mea unde rămâne?

Distracția, alcoolul,iubirea nu sunt de mine?

 

Asta nu o să tolerez

Nu vreau decât să mă angajez

După ce liceul voi termina

Nimic nu mă va domina

 

Mai mult...