Putreziciune
Plângea pământul fără rost,
un vis frumos, pierind anost.
Putreziciunea caută în suflete
prada neprihănită
crescută din clipele curate
în care albul gândului
nutreşte speranţa curăţeniei
departe de mirosul
propriei putreziciuni
moştenite din naşterea primară
În copacul crescut
din inima universului
un singur pământ
o singură istorie
atârnă ca un fruct copt
gata să guste putreziciunea
Pe o altă creangă
o floare se deschide
în preistoria unui alt fruct
Category: Thoughts
All author's poems: Craciunas Silviu
Date of posting: 12 сентября 2022
Views: 461
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Oftat și mângâiere
Poem: Vreau
A absolvit Facultatea de Inginerie, după care a decis să scrie versuri. Măriuca Chira, tânăra poetă ce se joacă cu imaginația și dorințele
Poem: Cu moartea să fac dragoste în mormânt
Poem: Bătrânica hoață în germană
Cartea de Aur. „Fata care merge pe jos” sau cum a reușit Alexandrina Hristov să cucerească publicul român cu muzica ei
Poem: În amintirea unui OM
Poem: Corabie în engleză
(video) Un teatru din România a ajuns în Cartea Recordurilor Guinness. Ce record a reușit să înregistreze