Cutiuta
Ratacita printre cutiuțe strălucitoare,
Ea,cutiuța prăfuită,
Strigă mut:Te rog,deschide-ma!!
Dar oamenii nu au răbdare,
Nu vad dincolo de aparente.
Unii o îndepărtează ironic și rece
Dar nu-i așa?,totul trece..
Și durerea,și lacrima,
Speranța se transforma-n consolare,
Și uneori,când cade care-o raza de soare
Ceva straluce in interiorul cutiutei,
Că un diamant ascuns.
Oamenii trec grăbiți,nepăsători și reci
Pe langa cutiuța prăfuită,
Ploaia o spala cu picurii ei.
Acum e frumoasa.
Oamenii o vad și vor s-o deschidă.
Prea târziu,un lacăt greu o închide,
Cad lacrimi de ploaie,o liniște tristă,
Diamantul din ea e acolo,
Și totuși,pentru ei el nu mai exista..
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Genul meu de OM, este o F...
Poem: Durere 3
Premiul Nobel pentru Literatură 2022
Poem: Oare ce ar putea fi?
Poem: În amintirea unui OM
Aveti jucarii, carti sau haine de dat si vreti sa faceti o fapta buna?
Poem: Floare de nufăr
Poem: Nu și da, da și nu
La mulţi ani, Eugen Doga! Renumitul compozitor împlineşte 81 de ani