Cutiuta
Ratacita printre cutiuțe strălucitoare,
Ea,cutiuța prăfuită,
Strigă mut:Te rog,deschide-ma!!
Dar oamenii nu au răbdare,
Nu vad dincolo de aparente.
Unii o îndepărtează ironic și rece
Dar nu-i așa?,totul trece..
Și durerea,și lacrima,
Speranța se transforma-n consolare,
Și uneori,când cade care-o raza de soare
Ceva straluce in interiorul cutiutei,
Că un diamant ascuns.
Oamenii trec grăbiți,nepăsători și reci
Pe langa cutiuța prăfuită,
Ploaia o spala cu picurii ei.
Acum e frumoasa.
Oamenii o vad și vor s-o deschidă.
Prea târziu,un lacăt greu o închide,
Cad lacrimi de ploaie,o liniște tristă,
Diamantul din ea e acolo,
Și totuși,pentru ei el nu mai exista..
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Noapte albă
Poem: Eu cel ce n-o să mai fiu..
Dorul de casă a motivat-o să pună povești pe versuri. Corina Bezdîga își lansează cea de-a treia carte
Poem: Încheiere
Poem: Ploaie
(video) Lista scriitorilor contemporani cu cele mai multe romane ecranizate
Poem: Viața ta , e în mâinile tale
Poem: Iarna de Stela Enache în spaniolă
Poezia, un hobby în rândurile adolescentelor 2021 (vox)