Просто вдумайся
Чтобы не плакать, я смеялась,
В лице ни капельки души.
Ведь если б я не притворялась,
Все в миг бы стали мне чужи.
Им не хватило бы платков,
Чтоб мои слезы удержать.
И не нашли бы они слов
О том, что важно мне желать.
Они не стали бы терпеть,
Ходить по колкому стеклу.
В конце концов начнут жалеть,
Что провалились в эту мглу.
Я им поэтому шутила,
Лишь бы улыбка оставалась.
Лишь бы не знали, как все было.
Чтобы не плакать, я смеялась
Чтобы не создавать лишних проблем
Просто игриво улыбалась
Делала вид что все у меня ок.
Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: Valeria_sr
Data postării: 5 februarie 2024
Vizualizări: 518
Poezii din aceiaşi categorie
Amiezile
Dragonul (șarpele) omorât de multe ori,
De străbunii acestor vieți,
Din iriși flăcări colorate scapă,
Și din fiecare nară câte-un basm.
Văzutu-l-am pe-un spin de roză,
Presat cândva într-o copertă verde.
Purta o verighetă însuflețită
Și cerceluși în șiraguri împrăștiați.
L-am apropiat: pata neagră,
Din irisul de coral ce blestem poartă?
Deși bănuiam: o poveste lunară
În sarea cristalină de la cină.
Intrebari pentru Ateu
Tu ai facut ceva ca s-a existi?
Tu fara plata azi pasesti pamintul.
Tu ai muncit ca azi sa poti privi,
Sau sa auzi si sa rostesti cuvinte?
Si oare astazi cum vei adormi?
Sau oare cine va roti Pamintul?
Si datorita cui te vei trezi
Sau cine pregateste anotimpul?
Noi n-am facut nimic sa existam
Si totusi creator exista
Noi n-am facut nimic sa respiram
Dar inima nu se opreste.
Lanțul de rugina
A pieptului-i carcasa ruginita
Ascunde -n zimți o inima -nclestata
Ce- Ar Vrea sa iasa si sa strige!
De dor si de durere sta infipta !
Fasii desprise alunga - orice speranța
Sa poate sa razbata la Lumina…
In mii de bucati se destrama
In lantul gros si alui rugina…
Ce mi-aș dori
Aș vrea să cânt de dimineață până seara.
Să nu mă las făcută-n fel și chip.
Să mă-nțeleagă lumea, toată țara.
Să mi înțeleagă felul cum gândesc.
Să mă culeagă de pe stele mute
Și să m-aleg cu praf din urma lor.
Eu să vorbesc, iar ei să mă asculte,
Să mă lovească cu sute de flori.
Să văd cum e atunci când ești iubită
Ori respectată, ori ținută strâns.
Și să te vezi pe scenă sus suită,
Iar oamenii tu să îi faci sa râzi.
Nu vreau să creadă cineva ceva
De genul:" Ea ar vrea să fie rea.",
Ci vreau să înțeleagă faptul
Că vreau să mi fac eu viața mea.
Să fiu doar liberă, uneori singură,
Să mi pot alege calea ce-o urmez.
Și susținută, nu umilită,
Să pot să fac exact ce îmi doresc.
Mamaie
Bre mamaie,
Tu ca o mamă pentru mine ai fost,
M-ai ingrijit şi spălat
M-ai hranit şi educat,
Cu palmele tale bătătorite de muncă, m-ai mangâiat
Cu umorul tău m-ai inveselit.
Aşa brusc ai plecat,
Cand nimeni nu se astepta.
Ai lasat in urma o familie incompleta
Rănită de plecarea ta
Plângând de dorul tau.
M-am obişnuit cu tine cât ai fost acasă.
Cum stăteai pe scaun şi te uitai să vezi cine intră pe poartă,
Cum ne strigai fără oprire, pânâ venea cineva,
Cum mă rugai sa merg cu tine la biserică sau sa fac paste sau paine sau sa-ți iau ceva de la magazin
Cum stăteai, aşa, pe scaun şi-mi spuneai ce bine m-am îmbrăcat
Cum ii spuneai mamei "De ce nu vine Ana să mai stea cu mine?".
Vreau să-ti spun că-mi pare rau
Că am fost prea leneşă ca să vin să te vad
Şi să-mi povesteşti ce ai făcut azi.
Că puteam să vin să stau cu tine şi să-ti zic "Noapte bună,bre"
Dar n-am făcut-o
N-am venit, poate, să-mi iau rămas bun.
Am zis că te văd maine şi stăm de vorbă
Doar că, mâine am vorbit doar eu...
Mâine am stat la căpătâiul unui corp care, cu o ora în urma era plin de viață,
Mâine am stat plângând lângă femeia..,pe care, dacă o rugam să-mi aducă luna de pe cer, ea imi aducea şi soarele,
Mâine am regretat că n-am venit ieri să văd ce faci, cum esti...
Azi te-ngroapă şi eu nu-o să te mai văd
Iar să mă împac cu gândul mi-e tare greu.
Imi pare rău că n-am venit ieri să te văd
Şi că ți-am promis paste şi nu ți-am făcut
Şi că n-am stat cu tine mai mult
Şi că m-am răstit la tine când m-ai supărat...
Acum singura voce care se aude la "Rămas bun", e a mea, îndurerată de moartea ta.
Să mă ierți mamaie că n-am venit ieri să văd ce faci...
Dar amintirea ta va fi veşnic în inima mea.❤
Linii frânte
îmi reprezint femeia ca pe o absidă
la edificiul vieții multigeometric,
ce nu lipsește din nicio piramidă,
din niciun templu sau lăcaș vremelnic
.
și nu mă miră plusul lor de frumusețe,
mă mulțumesc doar că sunt vii,
că au precum un poliedru douăzeci de fețe
și, mai ales, că n-au asimetrii
.
e drept că geometria rămâne doar știință,
când pui compasul sau echerul gol pe gleznă
pierzi din vedere tocmai unghiul ei de referință
ce pleacă din lumină și se termină-n beznă
.
cu timpul chiar și cercul devine o elipsă,
nu poți rămâne cerc întreaga viață…
da, ea-i când în excces, când lipsă
ca o spirală-nchisă într-un un cub de gheață…
Amiezile
Dragonul (șarpele) omorât de multe ori,
De străbunii acestor vieți,
Din iriși flăcări colorate scapă,
Și din fiecare nară câte-un basm.
Văzutu-l-am pe-un spin de roză,
Presat cândva într-o copertă verde.
Purta o verighetă însuflețită
Și cerceluși în șiraguri împrăștiați.
L-am apropiat: pata neagră,
Din irisul de coral ce blestem poartă?
Deși bănuiam: o poveste lunară
În sarea cristalină de la cină.
Intrebari pentru Ateu
Tu ai facut ceva ca s-a existi?
Tu fara plata azi pasesti pamintul.
Tu ai muncit ca azi sa poti privi,
Sau sa auzi si sa rostesti cuvinte?
Si oare astazi cum vei adormi?
Sau oare cine va roti Pamintul?
Si datorita cui te vei trezi
Sau cine pregateste anotimpul?
Noi n-am facut nimic sa existam
Si totusi creator exista
Noi n-am facut nimic sa respiram
Dar inima nu se opreste.
Lanțul de rugina
A pieptului-i carcasa ruginita
Ascunde -n zimți o inima -nclestata
Ce- Ar Vrea sa iasa si sa strige!
De dor si de durere sta infipta !
Fasii desprise alunga - orice speranța
Sa poate sa razbata la Lumina…
In mii de bucati se destrama
In lantul gros si alui rugina…
Ce mi-aș dori
Aș vrea să cânt de dimineață până seara.
Să nu mă las făcută-n fel și chip.
Să mă-nțeleagă lumea, toată țara.
Să mi înțeleagă felul cum gândesc.
Să mă culeagă de pe stele mute
Și să m-aleg cu praf din urma lor.
Eu să vorbesc, iar ei să mă asculte,
Să mă lovească cu sute de flori.
Să văd cum e atunci când ești iubită
Ori respectată, ori ținută strâns.
Și să te vezi pe scenă sus suită,
Iar oamenii tu să îi faci sa râzi.
Nu vreau să creadă cineva ceva
De genul:" Ea ar vrea să fie rea.",
Ci vreau să înțeleagă faptul
Că vreau să mi fac eu viața mea.
Să fiu doar liberă, uneori singură,
Să mi pot alege calea ce-o urmez.
Și susținută, nu umilită,
Să pot să fac exact ce îmi doresc.
Mamaie
Bre mamaie,
Tu ca o mamă pentru mine ai fost,
M-ai ingrijit şi spălat
M-ai hranit şi educat,
Cu palmele tale bătătorite de muncă, m-ai mangâiat
Cu umorul tău m-ai inveselit.
Aşa brusc ai plecat,
Cand nimeni nu se astepta.
Ai lasat in urma o familie incompleta
Rănită de plecarea ta
Plângând de dorul tau.
M-am obişnuit cu tine cât ai fost acasă.
Cum stăteai pe scaun şi te uitai să vezi cine intră pe poartă,
Cum ne strigai fără oprire, pânâ venea cineva,
Cum mă rugai sa merg cu tine la biserică sau sa fac paste sau paine sau sa-ți iau ceva de la magazin
Cum stăteai, aşa, pe scaun şi-mi spuneai ce bine m-am îmbrăcat
Cum ii spuneai mamei "De ce nu vine Ana să mai stea cu mine?".
Vreau să-ti spun că-mi pare rau
Că am fost prea leneşă ca să vin să te vad
Şi să-mi povesteşti ce ai făcut azi.
Că puteam să vin să stau cu tine şi să-ti zic "Noapte bună,bre"
Dar n-am făcut-o
N-am venit, poate, să-mi iau rămas bun.
Am zis că te văd maine şi stăm de vorbă
Doar că, mâine am vorbit doar eu...
Mâine am stat la căpătâiul unui corp care, cu o ora în urma era plin de viață,
Mâine am stat plângând lângă femeia..,pe care, dacă o rugam să-mi aducă luna de pe cer, ea imi aducea şi soarele,
Mâine am regretat că n-am venit ieri să văd ce faci, cum esti...
Azi te-ngroapă şi eu nu-o să te mai văd
Iar să mă împac cu gândul mi-e tare greu.
Imi pare rău că n-am venit ieri să te văd
Şi că ți-am promis paste şi nu ți-am făcut
Şi că n-am stat cu tine mai mult
Şi că m-am răstit la tine când m-ai supărat...
Acum singura voce care se aude la "Rămas bun", e a mea, îndurerată de moartea ta.
Să mă ierți mamaie că n-am venit ieri să văd ce faci...
Dar amintirea ta va fi veşnic în inima mea.❤
Linii frânte
îmi reprezint femeia ca pe o absidă
la edificiul vieții multigeometric,
ce nu lipsește din nicio piramidă,
din niciun templu sau lăcaș vremelnic
.
și nu mă miră plusul lor de frumusețe,
mă mulțumesc doar că sunt vii,
că au precum un poliedru douăzeci de fețe
și, mai ales, că n-au asimetrii
.
e drept că geometria rămâne doar știință,
când pui compasul sau echerul gol pe gleznă
pierzi din vedere tocmai unghiul ei de referință
ce pleacă din lumină și se termină-n beznă
.
cu timpul chiar și cercul devine o elipsă,
nu poți rămâne cerc întreaga viață…
da, ea-i când în excces, când lipsă
ca o spirală-nchisă într-un un cub de gheață…
Alte poezii ale autorului
În umbra nopții
În umbra nopții,tăcută și grea,
Moartea apare ca un sentiment doborât,
Cu-n pas tăcut și privirea serioasă,
Cu suflet in frământ ,cu dragoste înaripată,
Viața te-așteaptă înlăcrimată.
În noaptea fără margini, stelele plâng,
Povești nespuse în adânc ascund.
Cu inimi grele, privim spre nemurire,
Moartea ne-ntâlnește,destinul fără vârsta-i.
Dar în această trecere, un mister se-aude,
O metamorfoză în lumea necunoscută.
Suflete călătoare, în povești fără sfârșit,
Întâlnindu-se cu eternitatea, într-un final ne topim.
переживание
Зачем же это мне мучение,
Зачем же жить так каждый день:
Кричу, рыдаю, режусь
Не ем практически весь день.
Лежу в крови я и мечтаю
Чтоб было все как я мечтала
Чтоб полюбил меня один,
Но все мне боль по причиняли
Все поигрались и ушли.
Я бьюсь в истерике от боли,
От боли в сердце и в груди.
Не сплю ночами-
Все мысли одолевают,
Как же понравиться ему
Как бы не убить себя
Стремясь достичь любви,
Читаю книжки чтоб стать умнее
Чтоб скучно не было ему.
Но все же нравиться другая,
Другая нравится ему.
Semn de recunoștință sau semn de ghinion
În zorii zilei sau în miez de noapte, Când sufletul plânge sau când e în fapte, Există un semn, subtil sau clar, Ce poartă cu el o poveste adâncă, în dar.
Semn de recunoștință sau semn de ghinion, Ce poți citi în linii sau într-o privire adâncă, E mereu acolo, în umbra tăcerii, Ca un mesaj al vieții, cu toate tainele ei.
Uneori e un zâmbet, uneori e o lacrimă, O îmbrățișare caldă sau o ușoară răpăire, Semn de căldură sau semn de durere, Ce poartă cu el amintiri și speranțe sincere.
În labirintul vieții, semnele ne călăuzesc, Ne îndeamnă să credem sau ne-nvață să tăcem, Fie ele semn de recunoștință sau de ghinion, Rămâne în noi puterea de a le da un sens și un rost, ca-ntr-un dans de sioni.
Ce este dragostea?
Ce înțelegem noi prin dragoste?
Oare e doar un sentiment?
Sau poate e puterea noastră
Puterea unui univers
Când simți pe cineva alături
Te faci un pic mai fericit
Fiindca iubirea e cheia
E cheia unui nou sfârșit
Văzând în jur numai iubire
Și un nou sfârșit ce a sosit
Ca-ntr-un vârtej
Arunci durerea
Întâmpinând noul sfârșit
Sfârșit mai bun,
Mai luminat
Ce îți arată calea
Deschide dragostea și nu uita
Ca tot la ea e cheia😂
În umbra nopții
În umbra nopții,tăcută și grea,
Moartea apare ca un sentiment doborât,
Cu-n pas tăcut și privirea serioasă,
Cu suflet in frământ ,cu dragoste înaripată,
Viața te-așteaptă înlăcrimată.
În noaptea fără margini, stelele plâng,
Povești nespuse în adânc ascund.
Cu inimi grele, privim spre nemurire,
Moartea ne-ntâlnește,destinul fără vârsta-i.
Dar în această trecere, un mister se-aude,
O metamorfoză în lumea necunoscută.
Suflete călătoare, în povești fără sfârșit,
Întâlnindu-se cu eternitatea, într-un final ne topim.
переживание
Зачем же это мне мучение,
Зачем же жить так каждый день:
Кричу, рыдаю, режусь
Не ем практически весь день.
Лежу в крови я и мечтаю
Чтоб было все как я мечтала
Чтоб полюбил меня один,
Но все мне боль по причиняли
Все поигрались и ушли.
Я бьюсь в истерике от боли,
От боли в сердце и в груди.
Не сплю ночами-
Все мысли одолевают,
Как же понравиться ему
Как бы не убить себя
Стремясь достичь любви,
Читаю книжки чтоб стать умнее
Чтоб скучно не было ему.
Но все же нравиться другая,
Другая нравится ему.
Semn de recunoștință sau semn de ghinion
În zorii zilei sau în miez de noapte, Când sufletul plânge sau când e în fapte, Există un semn, subtil sau clar, Ce poartă cu el o poveste adâncă, în dar.
Semn de recunoștință sau semn de ghinion, Ce poți citi în linii sau într-o privire adâncă, E mereu acolo, în umbra tăcerii, Ca un mesaj al vieții, cu toate tainele ei.
Uneori e un zâmbet, uneori e o lacrimă, O îmbrățișare caldă sau o ușoară răpăire, Semn de căldură sau semn de durere, Ce poartă cu el amintiri și speranțe sincere.
În labirintul vieții, semnele ne călăuzesc, Ne îndeamnă să credem sau ne-nvață să tăcem, Fie ele semn de recunoștință sau de ghinion, Rămâne în noi puterea de a le da un sens și un rost, ca-ntr-un dans de sioni.
Ce este dragostea?
Ce înțelegem noi prin dragoste?
Oare e doar un sentiment?
Sau poate e puterea noastră
Puterea unui univers
Când simți pe cineva alături
Te faci un pic mai fericit
Fiindca iubirea e cheia
E cheia unui nou sfârșit
Văzând în jur numai iubire
Și un nou sfârșit ce a sosit
Ca-ntr-un vârtej
Arunci durerea
Întâmpinând noul sfârșit
Sfârșit mai bun,
Mai luminat
Ce îți arată calea
Deschide dragostea și nu uita
Ca tot la ea e cheia😂
În umbra nopții
În umbra nopții,tăcută și grea,
Moartea apare ca un sentiment doborât,
Cu-n pas tăcut și privirea serioasă,
Cu suflet in frământ ,cu dragoste înaripată,
Viața te-așteaptă înlăcrimată.
În noaptea fără margini, stelele plâng,
Povești nespuse în adânc ascund.
Cu inimi grele, privim spre nemurire,
Moartea ne-ntâlnește,destinul fără vârsta-i.
Dar în această trecere, un mister se-aude,
O metamorfoză în lumea necunoscută.
Suflete călătoare, în povești fără sfârșit,
Întâlnindu-se cu eternitatea, într-un final ne topim.
переживание
Зачем же это мне мучение,
Зачем же жить так каждый день:
Кричу, рыдаю, режусь
Не ем практически весь день.
Лежу в крови я и мечтаю
Чтоб было все как я мечтала
Чтоб полюбил меня один,
Но все мне боль по причиняли
Все поигрались и ушли.
Я бьюсь в истерике от боли,
От боли в сердце и в груди.
Не сплю ночами-
Все мысли одолевают,
Как же понравиться ему
Как бы не убить себя
Стремясь достичь любви,
Читаю книжки чтоб стать умнее
Чтоб скучно не было ему.
Но все же нравиться другая,
Другая нравится ему.