Просто вдумайся
Чтобы не плакать, я смеялась,
В лице ни капельки души.
Ведь если б я не притворялась,
Все в миг бы стали мне чужи.
Им не хватило бы платков,
Чтоб мои слезы удержать.
И не нашли бы они слов
О том, что важно мне желать.
Они не стали бы терпеть,
Ходить по колкому стеклу.
В конце концов начнут жалеть,
Что провалились в эту мглу.
Я им поэтому шутила,
Лишь бы улыбка оставалась.
Лишь бы не знали, как все было.
Чтобы не плакать, я смеялась
Чтобы не создавать лишних проблем
Просто игриво улыбалась
Делала вид что все у меня ок.
Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: Valeria_sr
Data postării: 5 februarie 2024
Vizualizări: 540
Poezii din aceiaşi categorie
cad
cad în gol și mă prinde o pânză de păianjen
dacă a legănat atâția elefanți, nu mă poate legăna și pe mine?
mi-ar prinde bine puțină odihnă și să-mi simt inima mai ușoară
dar pânza a legănat elefanți, nu oameni cu inima grea
și se rupe.
Tribut
Printr-un semn de respect și o obligație indirectă, vreau să prezint ce nu mi se pare corect
Abține-te te rog de la un comportament malițios, tu-ți faci mai mult rău și e un rău de prisos,
Ce s-antâmplat, ce ne-a schimbat, am început să urâm și ne-am îndepartat
Preocupați cu lucruri inutile și trăiri pe moment, avem curaj să ne mândrim cu prea mult intelect?
"De ce", este cea mai comună întrebare, dar fiecare încercare creează onoare
Ajutându-ne între noi, asta este adevărata salvare, dragostea este singura trăire ce dă existenței culoare,
De ce atât de multa trădare si răzbunare, unele vorbe nu au recuperare
Nu vreți, nu vă mai pasă, nu mai există iertare...
În timp ce mulți sunt ignoranți, alții se chinuie si vor nespus de mult să trăiască
Boli incurabile, copii fară dragostea părintească, prin suferință să apreciați viața omenească...
Deficiențe în orice fel, criticați si judecați dacă nu se ajunge la același nivel...
Cer, doar un moment de răgaz, nu vă mai comparați gândiți-vă bine
Este ceea ce vreți pentru voi? Pentru mine?...
Respect ce îl port, pentru oricine ce încearcă și depune efort
Pentru suflet un zâmbet real va rămâne oricând cel mai mare confort
Disconsiderați cât de repede totul va dispărea,
Uitați să respectați și să apreciați fericirea
Ține-ți cont de spusele mele, așa trebuie sa fie,
În curând vom rămâne pe dulap intr-o ramă, o fotografie...
metamorfozele unui gând/3
iertarea
e un cuvânt cu mireasmă înviorătoare
ce-nflorește-n inimă;
iertarea
e o desprindere din focul spiralat
al amintirilor neplăcute,
e o recalibrare a ființei umane.
ACEASTĂ MINUNE
Ce mic î-mi pare pământul ...
Din răsărit până in vest ,
Doar îl cutreeri cu gândul .
Din văzduh îi văd apa și munții ,
Păduri întinse si câmpii mănoase ,
Enorme orașe și sate .
Omul e stăpân peste toate ...
Cu mintea îl duce ... și poate ,
Vrea în univers să înoate ..
Pământul pore prea mic ,
Cu arme nimicitoare
Această minune va dispare ? .
DECIZII
Când, timpul, cerul și pământul
Nu vor, nu pot să mă mai vadă
Îmi strig numele să vină
Să stea ascuns în a mea haină.
Când cerul, timpul și destinul
Ecoul nu mi-l ia dovadă
Pe poartă pun multe zăvoare
Iar gândurile las să zboare.
Când timpul, soarta și cuvântul
Speranțele mi le înnoadă
M-așez tăcută la fereastră
Cerul mi-i eșarfă albastră.
Când timpul…destinul..cuvântul…
În Ajunul Sfânt
În noaptea sfântă, când colinde răsună,
Și luminițe scânteiază-n întuneric,
Gândul meu zboară-n lumi îndepărtate,
Unde tristețea-și lasă-n suflet semn.
La cei ce-n sărăcie trăiesc amar,
Fără pâine, fără-un acoperiş,
La cei bolnavi, în patul de spital,
Ce visează la o viață mai fericită și mai blândă.
La cei ce-și plâng morții, în război pierduți,
Și-și aduc aminte de zile mai bune,
La copiii ce-și caută un refugiu,
Unde frica să nu-i mai chinuie.
Dar în noaptea asta, o speranță se naște,
O scânteie de iubire, caldă și pură,
Să le aducă alinare și pace,
Și să-i umple de bucurie, măcar un pic, în jur.
Haideți să fim uniți, în gând și-n faptă,
Să împărtășim din ceea ce avem,
Și să le oferim o rază de lumină,
Ca să le încălzească sufletul, să-l facă să înflorească.
cad
cad în gol și mă prinde o pânză de păianjen
dacă a legănat atâția elefanți, nu mă poate legăna și pe mine?
mi-ar prinde bine puțină odihnă și să-mi simt inima mai ușoară
dar pânza a legănat elefanți, nu oameni cu inima grea
și se rupe.
Tribut
Printr-un semn de respect și o obligație indirectă, vreau să prezint ce nu mi se pare corect
Abține-te te rog de la un comportament malițios, tu-ți faci mai mult rău și e un rău de prisos,
Ce s-antâmplat, ce ne-a schimbat, am început să urâm și ne-am îndepartat
Preocupați cu lucruri inutile și trăiri pe moment, avem curaj să ne mândrim cu prea mult intelect?
"De ce", este cea mai comună întrebare, dar fiecare încercare creează onoare
Ajutându-ne între noi, asta este adevărata salvare, dragostea este singura trăire ce dă existenței culoare,
De ce atât de multa trădare si răzbunare, unele vorbe nu au recuperare
Nu vreți, nu vă mai pasă, nu mai există iertare...
În timp ce mulți sunt ignoranți, alții se chinuie si vor nespus de mult să trăiască
Boli incurabile, copii fară dragostea părintească, prin suferință să apreciați viața omenească...
Deficiențe în orice fel, criticați si judecați dacă nu se ajunge la același nivel...
Cer, doar un moment de răgaz, nu vă mai comparați gândiți-vă bine
Este ceea ce vreți pentru voi? Pentru mine?...
Respect ce îl port, pentru oricine ce încearcă și depune efort
Pentru suflet un zâmbet real va rămâne oricând cel mai mare confort
Disconsiderați cât de repede totul va dispărea,
Uitați să respectați și să apreciați fericirea
Ține-ți cont de spusele mele, așa trebuie sa fie,
În curând vom rămâne pe dulap intr-o ramă, o fotografie...
metamorfozele unui gând/3
iertarea
e un cuvânt cu mireasmă înviorătoare
ce-nflorește-n inimă;
iertarea
e o desprindere din focul spiralat
al amintirilor neplăcute,
e o recalibrare a ființei umane.
ACEASTĂ MINUNE
Ce mic î-mi pare pământul ...
Din răsărit până in vest ,
Doar îl cutreeri cu gândul .
Din văzduh îi văd apa și munții ,
Păduri întinse si câmpii mănoase ,
Enorme orașe și sate .
Omul e stăpân peste toate ...
Cu mintea îl duce ... și poate ,
Vrea în univers să înoate ..
Pământul pore prea mic ,
Cu arme nimicitoare
Această minune va dispare ? .
DECIZII
Când, timpul, cerul și pământul
Nu vor, nu pot să mă mai vadă
Îmi strig numele să vină
Să stea ascuns în a mea haină.
Când cerul, timpul și destinul
Ecoul nu mi-l ia dovadă
Pe poartă pun multe zăvoare
Iar gândurile las să zboare.
Când timpul, soarta și cuvântul
Speranțele mi le înnoadă
M-așez tăcută la fereastră
Cerul mi-i eșarfă albastră.
Când timpul…destinul..cuvântul…
În Ajunul Sfânt
În noaptea sfântă, când colinde răsună,
Și luminițe scânteiază-n întuneric,
Gândul meu zboară-n lumi îndepărtate,
Unde tristețea-și lasă-n suflet semn.
La cei ce-n sărăcie trăiesc amar,
Fără pâine, fără-un acoperiş,
La cei bolnavi, în patul de spital,
Ce visează la o viață mai fericită și mai blândă.
La cei ce-și plâng morții, în război pierduți,
Și-și aduc aminte de zile mai bune,
La copiii ce-și caută un refugiu,
Unde frica să nu-i mai chinuie.
Dar în noaptea asta, o speranță se naște,
O scânteie de iubire, caldă și pură,
Să le aducă alinare și pace,
Și să-i umple de bucurie, măcar un pic, în jur.
Haideți să fim uniți, în gând și-n faptă,
Să împărtășim din ceea ce avem,
Și să le oferim o rază de lumină,
Ca să le încălzească sufletul, să-l facă să înflorească.
Alte poezii ale autorului
În umbra nopții
În umbra nopții,tăcută și grea,
Moartea apare ca un sentiment doborât,
Cu-n pas tăcut și privirea serioasă,
Cu suflet in frământ ,cu dragoste înaripată,
Viața te-așteaptă înlăcrimată.
În noaptea fără margini, stelele plâng,
Povești nespuse în adânc ascund.
Cu inimi grele, privim spre nemurire,
Moartea ne-ntâlnește,destinul fără vârsta-i.
Dar în această trecere, un mister se-aude,
O metamorfoză în lumea necunoscută.
Suflete călătoare, în povești fără sfârșit,
Întâlnindu-se cu eternitatea, într-un final ne topim.
Semn de recunoștință sau semn de ghinion
În zorii zilei sau în miez de noapte, Când sufletul plânge sau când e în fapte, Există un semn, subtil sau clar, Ce poartă cu el o poveste adâncă, în dar.
Semn de recunoștință sau semn de ghinion, Ce poți citi în linii sau într-o privire adâncă, E mereu acolo, în umbra tăcerii, Ca un mesaj al vieții, cu toate tainele ei.
Uneori e un zâmbet, uneori e o lacrimă, O îmbrățișare caldă sau o ușoară răpăire, Semn de căldură sau semn de durere, Ce poartă cu el amintiri și speranțe sincere.
În labirintul vieții, semnele ne călăuzesc, Ne îndeamnă să credem sau ne-nvață să tăcem, Fie ele semn de recunoștință sau de ghinion, Rămâne în noi puterea de a le da un sens și un rost, ca-ntr-un dans de sioni.
переживание
Зачем же это мне мучение,
Зачем же жить так каждый день:
Кричу, рыдаю, режусь
Не ем практически весь день.
Лежу в крови я и мечтаю
Чтоб было все как я мечтала
Чтоб полюбил меня один,
Но все мне боль по причиняли
Все поигрались и ушли.
Я бьюсь в истерике от боли,
От боли в сердце и в груди.
Не сплю ночами-
Все мысли одолевают,
Как же понравиться ему
Как бы не убить себя
Стремясь достичь любви,
Читаю книжки чтоб стать умнее
Чтоб скучно не было ему.
Но все же нравиться другая,
Другая нравится ему.
Ce este dragostea?
Ce înțelegem noi prin dragoste?
Oare e doar un sentiment?
Sau poate e puterea noastră
Puterea unui univers
Când simți pe cineva alături
Te faci un pic mai fericit
Fiindca iubirea e cheia
E cheia unui nou sfârșit
Văzând în jur numai iubire
Și un nou sfârșit ce a sosit
Ca-ntr-un vârtej
Arunci durerea
Întâmpinând noul sfârșit
Sfârșit mai bun,
Mai luminat
Ce îți arată calea
Deschide dragostea și nu uita
Ca tot la ea e cheia😂
În umbra nopții
În umbra nopții,tăcută și grea,
Moartea apare ca un sentiment doborât,
Cu-n pas tăcut și privirea serioasă,
Cu suflet in frământ ,cu dragoste înaripată,
Viața te-așteaptă înlăcrimată.
În noaptea fără margini, stelele plâng,
Povești nespuse în adânc ascund.
Cu inimi grele, privim spre nemurire,
Moartea ne-ntâlnește,destinul fără vârsta-i.
Dar în această trecere, un mister se-aude,
O metamorfoză în lumea necunoscută.
Suflete călătoare, în povești fără sfârșit,
Întâlnindu-se cu eternitatea, într-un final ne topim.
Semn de recunoștință sau semn de ghinion
În zorii zilei sau în miez de noapte, Când sufletul plânge sau când e în fapte, Există un semn, subtil sau clar, Ce poartă cu el o poveste adâncă, în dar.
Semn de recunoștință sau semn de ghinion, Ce poți citi în linii sau într-o privire adâncă, E mereu acolo, în umbra tăcerii, Ca un mesaj al vieții, cu toate tainele ei.
Uneori e un zâmbet, uneori e o lacrimă, O îmbrățișare caldă sau o ușoară răpăire, Semn de căldură sau semn de durere, Ce poartă cu el amintiri și speranțe sincere.
În labirintul vieții, semnele ne călăuzesc, Ne îndeamnă să credem sau ne-nvață să tăcem, Fie ele semn de recunoștință sau de ghinion, Rămâne în noi puterea de a le da un sens și un rost, ca-ntr-un dans de sioni.
переживание
Зачем же это мне мучение,
Зачем же жить так каждый день:
Кричу, рыдаю, режусь
Не ем практически весь день.
Лежу в крови я и мечтаю
Чтоб было все как я мечтала
Чтоб полюбил меня один,
Но все мне боль по причиняли
Все поигрались и ушли.
Я бьюсь в истерике от боли,
От боли в сердце и в груди.
Не сплю ночами-
Все мысли одолевают,
Как же понравиться ему
Как бы не убить себя
Стремясь достичь любви,
Читаю книжки чтоб стать умнее
Чтоб скучно не было ему.
Но все же нравиться другая,
Другая нравится ему.
Ce este dragostea?
Ce înțelegem noi prin dragoste?
Oare e doar un sentiment?
Sau poate e puterea noastră
Puterea unui univers
Când simți pe cineva alături
Te faci un pic mai fericit
Fiindca iubirea e cheia
E cheia unui nou sfârșit
Văzând în jur numai iubire
Și un nou sfârșit ce a sosit
Ca-ntr-un vârtej
Arunci durerea
Întâmpinând noul sfârșit
Sfârșit mai bun,
Mai luminat
Ce îți arată calea
Deschide dragostea și nu uita
Ca tot la ea e cheia😂
În umbra nopții
În umbra nopții,tăcută și grea,
Moartea apare ca un sentiment doborât,
Cu-n pas tăcut și privirea serioasă,
Cu suflet in frământ ,cu dragoste înaripată,
Viața te-așteaptă înlăcrimată.
În noaptea fără margini, stelele plâng,
Povești nespuse în adânc ascund.
Cu inimi grele, privim spre nemurire,
Moartea ne-ntâlnește,destinul fără vârsta-i.
Dar în această trecere, un mister se-aude,
O metamorfoză în lumea necunoscută.
Suflete călătoare, în povești fără sfârșit,
Întâlnindu-se cu eternitatea, într-un final ne topim.
Semn de recunoștință sau semn de ghinion
În zorii zilei sau în miez de noapte, Când sufletul plânge sau când e în fapte, Există un semn, subtil sau clar, Ce poartă cu el o poveste adâncă, în dar.
Semn de recunoștință sau semn de ghinion, Ce poți citi în linii sau într-o privire adâncă, E mereu acolo, în umbra tăcerii, Ca un mesaj al vieții, cu toate tainele ei.
Uneori e un zâmbet, uneori e o lacrimă, O îmbrățișare caldă sau o ușoară răpăire, Semn de căldură sau semn de durere, Ce poartă cu el amintiri și speranțe sincere.
În labirintul vieții, semnele ne călăuzesc, Ne îndeamnă să credem sau ne-nvață să tăcem, Fie ele semn de recunoștință sau de ghinion, Rămâne în noi puterea de a le da un sens și un rost, ca-ntr-un dans de sioni.