Poems in the same category
Inimă de aur
Cu mâini ce-alină, calde și iubite,
Ai scris în suflete povești nesfârșite,
Ne ești lumină, sprijin și cămin,
O inimă de aur, un suflet divin.
Anii ce-au trecut, ți-au dat doar farmec,
În ochii tăi e soarele ce arde veșnic,
Cu fiecare rid, o amintire vie,
Cu fiecare zâmbet, un strop de bucurie.
Să-ți fie anii blânzi, luminați de lună și de soare,
Să ai în suflet liniște și sărbătoare,
Să-ți fie viața dulce, ca un cântec drag,
Cu dragoste și visuri, fără nici un prag.
Floarea Vieții
Iarna a sosit, din nou în sărbători,
Nu, nu-n Noul An sau în Crăciun,
A mai sosit și pentru acei călători
Plutind ca viața-n fulgerul cel brun.
Combinația-i perfectă-n stimă și iubire,
În zâmbetele din fericitele-ți amintiri,
Lângă prietenul ce-așteaptă la iesire
Fiind mereu el gata de noile-ți sclipiri.
S-a-nțeles c-o anumită floare
Ce-n jur s-ar mai afla la trebuință,
Vorbește-n taină cu splendoare,
Trezindu-ți mișcarea-n credință.
Cat timp zâmbește cu putere
Fiecare frunză, din orice copac,
Poți urca-n unicile-i cutere
Făr' de-a pune un nou capac.
Cât păsările-ncă mai cântă
Poți călători mereu oriunde,
Până-n lacrima-ți latentă
Zărită-n văile-ți profunde.
(Creată pentru data de 13.12.24
pentru a onora stima și respectul
unei persoane dragi)
De ziua ta...
O nouă zi-n prag a sosit,
Doar, c-un pic mai diferit:
Azi e zi de sărbătoare
Ce să-ti mai urez eu oare?
Ah da, stai așa!
Cred c-am auzit ceva...
Mi-a șoptit o rândunea
C-astazi e și ziua ta!
Dar, cum sa petreci așa sărbătoare
Fără o felicitare,
Care sa-ti exprime clar,
Prin versuri, literar:
Că mereu, ai ceva special,
Acel ceva fiind esențial,
Tot binele din lume
Fiindu-ți rostit în propriul nume.
Ca s-ajungi tu mai departe,
Trebuie s-ai sănătate!
Ca sa fii tu fericit,
Treb' sa fii și împlinit!
Veselia să-ți apară,
Negativul săți dispară!
Mereu sa fii apreciat,
C-asta, chiar ai meritat!
Infinitul de dorințe,
Împlinit doar cu tandrețe,
Să-și găsească împlinirea
În rând cu toată fericirea!
Orice nu s-ar întâmpla
Nicidecum nu renunța,
Orice-ar fi, vei reuși,
Totul ți se va primi!
Timpul merge înainte, fără a se opri
Dar, tot ceva ți-aș mai sopti:
Eu mereu te voi iubi
Și frumos îți voi zâmbi!
Totul este important,
Ca să fie realizat!
La mulți ani cu sănătate,
Pace-n suflet și prosperitate!
11.06.24
Inimă de aur
Cu mâini ce-alină, calde și iubite,
Ai scris în suflete povești nesfârșite,
Ne ești lumină, sprijin și cămin,
O inimă de aur, un suflet divin.
Anii ce-au trecut, ți-au dat doar farmec,
În ochii tăi e soarele ce arde veșnic,
Cu fiecare rid, o amintire vie,
Cu fiecare zâmbet, un strop de bucurie.
Să-ți fie anii blânzi, luminați de lună și de soare,
Să ai în suflet liniște și sărbătoare,
Să-ți fie viața dulce, ca un cântec drag,
Cu dragoste și visuri, fără nici un prag.
Floarea Vieții
Iarna a sosit, din nou în sărbători,
Nu, nu-n Noul An sau în Crăciun,
A mai sosit și pentru acei călători
Plutind ca viața-n fulgerul cel brun.
Combinația-i perfectă-n stimă și iubire,
În zâmbetele din fericitele-ți amintiri,
Lângă prietenul ce-așteaptă la iesire
Fiind mereu el gata de noile-ți sclipiri.
S-a-nțeles c-o anumită floare
Ce-n jur s-ar mai afla la trebuință,
Vorbește-n taină cu splendoare,
Trezindu-ți mișcarea-n credință.
Cat timp zâmbește cu putere
Fiecare frunză, din orice copac,
Poți urca-n unicile-i cutere
Făr' de-a pune un nou capac.
Cât păsările-ncă mai cântă
Poți călători mereu oriunde,
Până-n lacrima-ți latentă
Zărită-n văile-ți profunde.
(Creată pentru data de 13.12.24
pentru a onora stima și respectul
unei persoane dragi)
De ziua ta...
O nouă zi-n prag a sosit,
Doar, c-un pic mai diferit:
Azi e zi de sărbătoare
Ce să-ti mai urez eu oare?
Ah da, stai așa!
Cred c-am auzit ceva...
Mi-a șoptit o rândunea
C-astazi e și ziua ta!
Dar, cum sa petreci așa sărbătoare
Fără o felicitare,
Care sa-ti exprime clar,
Prin versuri, literar:
Că mereu, ai ceva special,
Acel ceva fiind esențial,
Tot binele din lume
Fiindu-ți rostit în propriul nume.
Ca s-ajungi tu mai departe,
Trebuie s-ai sănătate!
Ca sa fii tu fericit,
Treb' sa fii și împlinit!
Veselia să-ți apară,
Negativul săți dispară!
Mereu sa fii apreciat,
C-asta, chiar ai meritat!
Infinitul de dorințe,
Împlinit doar cu tandrețe,
Să-și găsească împlinirea
În rând cu toată fericirea!
Orice nu s-ar întâmpla
Nicidecum nu renunța,
Orice-ar fi, vei reuși,
Totul ți se va primi!
Timpul merge înainte, fără a se opri
Dar, tot ceva ți-aș mai sopti:
Eu mereu te voi iubi
Și frumos îți voi zâmbi!
Totul este important,
Ca să fie realizat!
La mulți ani cu sănătate,
Pace-n suflet și prosperitate!
11.06.24
Inimă de aur
Cu mâini ce-alină, calde și iubite,
Ai scris în suflete povești nesfârșite,
Ne ești lumină, sprijin și cămin,
O inimă de aur, un suflet divin.
Anii ce-au trecut, ți-au dat doar farmec,
În ochii tăi e soarele ce arde veșnic,
Cu fiecare rid, o amintire vie,
Cu fiecare zâmbet, un strop de bucurie.
Să-ți fie anii blânzi, luminați de lună și de soare,
Să ai în suflet liniște și sărbătoare,
Să-ți fie viața dulce, ca un cântec drag,
Cu dragoste și visuri, fără nici un prag.
Floarea Vieții
Iarna a sosit, din nou în sărbători,
Nu, nu-n Noul An sau în Crăciun,
A mai sosit și pentru acei călători
Plutind ca viața-n fulgerul cel brun.
Combinația-i perfectă-n stimă și iubire,
În zâmbetele din fericitele-ți amintiri,
Lângă prietenul ce-așteaptă la iesire
Fiind mereu el gata de noile-ți sclipiri.
S-a-nțeles c-o anumită floare
Ce-n jur s-ar mai afla la trebuință,
Vorbește-n taină cu splendoare,
Trezindu-ți mișcarea-n credință.
Cat timp zâmbește cu putere
Fiecare frunză, din orice copac,
Poți urca-n unicile-i cutere
Făr' de-a pune un nou capac.
Cât păsările-ncă mai cântă
Poți călători mereu oriunde,
Până-n lacrima-ți latentă
Zărită-n văile-ți profunde.
(Creată pentru data de 13.12.24
pentru a onora stima și respectul
unei persoane dragi)
De ziua ta...
O nouă zi-n prag a sosit,
Doar, c-un pic mai diferit:
Azi e zi de sărbătoare
Ce să-ti mai urez eu oare?
Ah da, stai așa!
Cred c-am auzit ceva...
Mi-a șoptit o rândunea
C-astazi e și ziua ta!
Dar, cum sa petreci așa sărbătoare
Fără o felicitare,
Care sa-ti exprime clar,
Prin versuri, literar:
Că mereu, ai ceva special,
Acel ceva fiind esențial,
Tot binele din lume
Fiindu-ți rostit în propriul nume.
Ca s-ajungi tu mai departe,
Trebuie s-ai sănătate!
Ca sa fii tu fericit,
Treb' sa fii și împlinit!
Veselia să-ți apară,
Negativul săți dispară!
Mereu sa fii apreciat,
C-asta, chiar ai meritat!
Infinitul de dorințe,
Împlinit doar cu tandrețe,
Să-și găsească împlinirea
În rând cu toată fericirea!
Orice nu s-ar întâmpla
Nicidecum nu renunța,
Orice-ar fi, vei reuși,
Totul ți se va primi!
Timpul merge înainte, fără a se opri
Dar, tot ceva ți-aș mai sopti:
Eu mereu te voi iubi
Și frumos îți voi zâmbi!
Totul este important,
Ca să fie realizat!
La mulți ani cu sănătate,
Pace-n suflet și prosperitate!
11.06.24
Other poems by the author
despartire
voi pleca
odata cu umbrele noptii,
cand zorii se vor furisa
cu pasi racorosi si tarzii
in asternutul tau instelat
si-ti vor aseza la picioare
ofranda lor de lumina,
iti voi mangaia pentru ultima oara
parul,
si pentru ultima oara
iti voi saruta sanii cu miere,
cat te-am iubit,
desi n-am crezut niciodata
ca in tine imi voi gasi
limanul
pe care-l caut de atata amar de vreme,
trebuie sa plec,
sa imi continui calea ratacita
care duce poate spre nicaieri
sau poate
catre taramul tainic si luminos
unde sufletul meu
s-a nascut pentru intaia oara,
si unde
a contemplat pentru prima oara
paradisul...
Ancăi Maria
Lungă-i viaţa şi frumoasă
Rătăcind prin norii iernii
Să ai grijă de a ta mireasă
În vacarmul gol al lumii
De va fi să+ţi fie frig vreodată
Nu uita să ai cu tine
Haina de la mama ta brodată
Fiinţe-i dragi să-i fie bine
Omului năpăstuit de trecutul dureros
Timpul tău să-i fie hrană
Iar credinţa în Hristos
În cuvânt să-ţi fie caldă
Iar ând viforul ispitelor
Va veni împotriva sorţii
Să priveşti asupra treptelor
Bucurându-ţi iar părinţii.
La muzeul nopții
In miezul nopții,
când cerul e înorat ,
un copil sta plângând la geam,
gândurile îi zboară,
departe de realitate,
și privind spre cer întreabă:
de ce eu doamne ,
cu ce ți am greșit,
că în halul asta m-ai pedepsit?
mi ai luat la tine ai mei părinții,
am rămas a nimănui,
ce rost mai are viața mea pe acest pământ?
Vreau durerea sa disparăși în viața mea soarele să răsară
Maris Maria Cristina
Mă mir
Mi-e dor, mi-e dor;
Mă mir, ce trist.
Mi-e dor de a ta voce,
Mi-e dor de al tau vis.
Mi-e dor să mă cufund în gânduri,
Mi-e dor de viața noastră,
Mi-e dor de moartea care vine,
Mi-e dor de pacea noastră.
Şi când mi-e dor, mă mir
Cum am putut să te pierd,
Cum viața asta şi-a permis,
Mă mir de acest abis.
DIVINITATE
M-a copleșit iubirea ta,
M-a copleșit dragostea ta,
Când o fi să mor
Te rog, nu mă uita.
Eu te-am iubit enorm de mult
Te-am scris în stele cu creion;
Dragostea ta să nu o dai
Din inimă nicicând.
Ador cugetul tău sfânt
Ce nicăieri nu a plecat
A rămas închis pe veci
Iubindu-l Dumnezeu!
Solzi
"Exista atâtea lucruri frumoase pe care/trebuie sa le ocolim.locul meu/pe Pământ rămâne un armistitiu/dezastruos:suflarea din mijlocul unui tratat de fizica /elefantul pe umerii unui pui de broasca țestoasă pe umerii mei/accidentul care poate fi o forma/intr-un inel de gheata/am 6 ani și Raluca ma întreabă daca/știu sa impotrivez/îmi vede toate defectele ,stie/ca o sa moara curand/firele albastre care stau deasupra creierului/nu sunt asa străine de tine/prin pieptanul din solzi de peste /se uita la mine nu/bănuiește ca acasă eu sunt/un animal care poarta hamuri.Trec prin casa de lângă lac/unde am stat amândouă si/nu-mi imaginez cum arata oamenii/dacă trăiesc sub pământ,/dacă pot sa răstoarne cu mersul lor lotului Messier/dacă inimile lor zornăie ca monedele/de tinichea sau subt/simpla materie desfășurată pe benzile fumurii/Sfâșierea înconjurată de un santulet/cu apa trandafirie/am fost acolo,am deschis geamurile/ca după o procesiune lunga cu praf/și pulbere ,celelalte surori ale noastre subnutrite/cu parul strălucind de curățenie si/degete lungi de dactilografa nordica/m-au dus pe scări,mi-am amintit tot/amfore de ghips,soarele artificial deasupra/obiectelor vii nerevedincate:aici sunt eu.Instalstia sub un clopot de sticla/cruzimea psihologilor care spun:"Oamenii mai buni decât tine te pot/vindeca fără urme de violenta./Când nu mai pot indura ,/ma chinui sa păstrez imaginea ei,/supraviețuirea e mai suportabila dimineata/scanez codul de bara,al cărnii, orice eroare,/o pun pe seama unui mecanism /căruia nu ii datorez nimic din firimiturile jilava &binecuvântate, /din căldură umana."
despartire
voi pleca
odata cu umbrele noptii,
cand zorii se vor furisa
cu pasi racorosi si tarzii
in asternutul tau instelat
si-ti vor aseza la picioare
ofranda lor de lumina,
iti voi mangaia pentru ultima oara
parul,
si pentru ultima oara
iti voi saruta sanii cu miere,
cat te-am iubit,
desi n-am crezut niciodata
ca in tine imi voi gasi
limanul
pe care-l caut de atata amar de vreme,
trebuie sa plec,
sa imi continui calea ratacita
care duce poate spre nicaieri
sau poate
catre taramul tainic si luminos
unde sufletul meu
s-a nascut pentru intaia oara,
si unde
a contemplat pentru prima oara
paradisul...
Ancăi Maria
Lungă-i viaţa şi frumoasă
Rătăcind prin norii iernii
Să ai grijă de a ta mireasă
În vacarmul gol al lumii
De va fi să+ţi fie frig vreodată
Nu uita să ai cu tine
Haina de la mama ta brodată
Fiinţe-i dragi să-i fie bine
Omului năpăstuit de trecutul dureros
Timpul tău să-i fie hrană
Iar credinţa în Hristos
În cuvânt să-ţi fie caldă
Iar ând viforul ispitelor
Va veni împotriva sorţii
Să priveşti asupra treptelor
Bucurându-ţi iar părinţii.
La muzeul nopții
In miezul nopții,
când cerul e înorat ,
un copil sta plângând la geam,
gândurile îi zboară,
departe de realitate,
și privind spre cer întreabă:
de ce eu doamne ,
cu ce ți am greșit,
că în halul asta m-ai pedepsit?
mi ai luat la tine ai mei părinții,
am rămas a nimănui,
ce rost mai are viața mea pe acest pământ?
Vreau durerea sa disparăși în viața mea soarele să răsară
Maris Maria Cristina
Mă mir
Mi-e dor, mi-e dor;
Mă mir, ce trist.
Mi-e dor de a ta voce,
Mi-e dor de al tau vis.
Mi-e dor să mă cufund în gânduri,
Mi-e dor de viața noastră,
Mi-e dor de moartea care vine,
Mi-e dor de pacea noastră.
Şi când mi-e dor, mă mir
Cum am putut să te pierd,
Cum viața asta şi-a permis,
Mă mir de acest abis.
DIVINITATE
M-a copleșit iubirea ta,
M-a copleșit dragostea ta,
Când o fi să mor
Te rog, nu mă uita.
Eu te-am iubit enorm de mult
Te-am scris în stele cu creion;
Dragostea ta să nu o dai
Din inimă nicicând.
Ador cugetul tău sfânt
Ce nicăieri nu a plecat
A rămas închis pe veci
Iubindu-l Dumnezeu!
Solzi
"Exista atâtea lucruri frumoase pe care/trebuie sa le ocolim.locul meu/pe Pământ rămâne un armistitiu/dezastruos:suflarea din mijlocul unui tratat de fizica /elefantul pe umerii unui pui de broasca țestoasă pe umerii mei/accidentul care poate fi o forma/intr-un inel de gheata/am 6 ani și Raluca ma întreabă daca/știu sa impotrivez/îmi vede toate defectele ,stie/ca o sa moara curand/firele albastre care stau deasupra creierului/nu sunt asa străine de tine/prin pieptanul din solzi de peste /se uita la mine nu/bănuiește ca acasă eu sunt/un animal care poarta hamuri.Trec prin casa de lângă lac/unde am stat amândouă si/nu-mi imaginez cum arata oamenii/dacă trăiesc sub pământ,/dacă pot sa răstoarne cu mersul lor lotului Messier/dacă inimile lor zornăie ca monedele/de tinichea sau subt/simpla materie desfășurată pe benzile fumurii/Sfâșierea înconjurată de un santulet/cu apa trandafirie/am fost acolo,am deschis geamurile/ca după o procesiune lunga cu praf/și pulbere ,celelalte surori ale noastre subnutrite/cu parul strălucind de curățenie si/degete lungi de dactilografa nordica/m-au dus pe scări,mi-am amintit tot/amfore de ghips,soarele artificial deasupra/obiectelor vii nerevedincate:aici sunt eu.Instalstia sub un clopot de sticla/cruzimea psihologilor care spun:"Oamenii mai buni decât tine te pot/vindeca fără urme de violenta./Când nu mai pot indura ,/ma chinui sa păstrez imaginea ei,/supraviețuirea e mai suportabila dimineata/scanez codul de bara,al cărnii, orice eroare,/o pun pe seama unui mecanism /căruia nu ii datorez nimic din firimiturile jilava &binecuvântate, /din căldură umana."