Category: Poems dedicated to Mothers
All author's poems: Asaftei Valentina
Date of posting: 15 марта 2019
Views: 2143
Poems in the same category
Mama mea
Of...Mama mea cu ochii blânzi
Un foc profund în mine-aprinzi.
Mă tem că vei îmbătrâni?
Că într-o zi nu vei mai fi.
Mergi doar pe unde vrei
Și știu că ai alte idei,
Dar vreau să-ți dăruiesc
Un simplu te iubesc...
Aștepți să mă căiesc ,
Să nu mă-npotmolesc.
Am să-ți cer ceva
Ce nu vei observa.
Știu c-am greșit mereu,
Dar uneori e greu
Și vreau să-ți cer acum
Iertare oarecum.
Doar tu știi tot despre mine ,
Mereu mă vei susține ,
Pentru asta-ți mulțumesc
Și copilul tău eu mă numesc.
Ai încercat, te-ai străduit
Pentru-n viitor mai strălucit
Și-ai salvat viețile noastre
Trecând pe mările albastre.
Mi-aș fi dorit...
Mi-aș fi dorit să mă iubești...
Așa cum o faci cu alți copii,
Cum îi atingi , cum le zâmbești,
Și în brațe să mă ții.
Mi-aș fi dorit să-ți spun ce simt
Și tu măcar să mă înțelegi,
Că eu mereu mi-am dorit
Doar pe mine să m-alegi.
Mi-aș fi dorit să mă cuprinzi ,
Cu blândețe și iubire...
Să te uiți în ochii mei suferinzi-
Să-mi spui că și tu ții la mine .
Mi-aș fi dorit să fiu mai mult
Poate eram de ajuns pentru tine,
Dar nu pot să te mai ascult ,
Fiindcă te-ai depărtat de mine.
Mi-aș fi dorit să mă înveți
Cum puternica eu să fiu,
Dar cum poți tu să mă înveți-
Ce niciodată tu n-ai putut fi?
Mi-am dorit mereu fetița ta să fiu
Încât suspin acum când scriu,
Pe tine încercând să te descriu,
Mama care m-a rănit într-un târziu...
Lumina vieții mele
În suflet port mereu iubirea,
Căldura voastră, nemurirea,
Cu voi am crescut în mii de feluri,
Mi-ați fost stele și casteluri.
Mama, Tata, inima mi-e plină,
Cu voi alături, viața-i lumină,
Zile senine, nopți cu visare,
Voi sunteți a mea alinare.
În ochii voștri, am găsit speranță,
Prin drumul vieții, plin de ceață,
Cu sfaturi blânde și răbdare,
Ați fost mereu a mea cărare.
Când vântul bate și ploaia cade,
Voi sunteți soarele ce nu dispare.
Dulce mama...
Dulce mama
Ma mai poti ierta inca odata?
Pentru neascultarea mea
Care cu greu o poti ierta?
Dulce mama
Iti stiu lacrimiile curse pe obrajii rosii de oboseala...
Stiu cat te straduiesti
Ca pe mine sa ma multumesti
Treci cu vederea totul
Chiar si atunci cand eu ridic tonul...
Toate acestea iti raman in inima..
O inima sensibila,fragila...
Dulce mama
Ce frumos era cand zambeai ca alta data
Acum te stresezi cu munca grea
Si serviciul ostenitor te doborea
Chiar daca zambesti uneori
Tristetea ti se vede in ochi
Dulce mama
Mai acorda-mi o sansa
La pieptul vrea-as sta...
Blandetea ti-oi vedea..
Am sunat aseară acasă
Am sunat aseară acasă
Să văd părinții ce mai fac
Ca de multă vreme nu i-am mai sunat
Parcă avem internet avem și telefoane
Dar timpul ne dă bătăi de cap
Am sunat aseară acasă
Și mama mi-a răspuns
I-am întrebat ce mai fac
Și înlăcrimată mi-a spus
Da ce fac ! Ca la țară
Muncim de dimineață până în seara
Tata îi undeva prin casa
Îi Sănătos și parcai bine
Dar ne este tare dor de tine
Am sunat aseară acasă
Să le spun ca ii iubesc
Și ca a mai rămas oleacă
Și acasa ma grebarsc
Vrem să facem bani de o casă
Și o mașină să cumpărăm
După asta ne întoarcem
Și acasă o să stăm
Am sunat aseară acasă
Și mama plingind mi-a răspuns
Veniți copii mei acasă
Și la piept să vă cuprind
Am veni mămică dragă
Și niciodată nu am mai pleca
Dar azi acasă n-ai ce face
Azi veata este mult mai grea
Hai la revedere mama !
Te sun cînd mai am timp
Știu precis ca iar a plins
După ce receptorul i-am închis
Îți promit mămică dragă
Ca la vară am să vin
Și Am sa te string în brațe
Din dor să-ți mai alin.
Autor : Tatiana Bodiu
MaMa
De când m-ai adus pe lume
Mi-ai dăruit tot...
Mi-ai dăruit un cămin
Și o haina pe care sa o port..
Mi-ai dăruit clama ta preferată
Și brățara norocoasă
Mi-ai dăruit un sărut pe frunte
Înainte de orice povață..
Mi-ai dăruit o frumoasă educație
Și-o iubire necondiționată..
Și pentru toate astea, MAMA
Iți doresc cea mai frumoasă viața !
Mama mea
Of...Mama mea cu ochii blânzi
Un foc profund în mine-aprinzi.
Mă tem că vei îmbătrâni?
Că într-o zi nu vei mai fi.
Mergi doar pe unde vrei
Și știu că ai alte idei,
Dar vreau să-ți dăruiesc
Un simplu te iubesc...
Aștepți să mă căiesc ,
Să nu mă-npotmolesc.
Am să-ți cer ceva
Ce nu vei observa.
Știu c-am greșit mereu,
Dar uneori e greu
Și vreau să-ți cer acum
Iertare oarecum.
Doar tu știi tot despre mine ,
Mereu mă vei susține ,
Pentru asta-ți mulțumesc
Și copilul tău eu mă numesc.
Ai încercat, te-ai străduit
Pentru-n viitor mai strălucit
Și-ai salvat viețile noastre
Trecând pe mările albastre.
Mi-aș fi dorit...
Mi-aș fi dorit să mă iubești...
Așa cum o faci cu alți copii,
Cum îi atingi , cum le zâmbești,
Și în brațe să mă ții.
Mi-aș fi dorit să-ți spun ce simt
Și tu măcar să mă înțelegi,
Că eu mereu mi-am dorit
Doar pe mine să m-alegi.
Mi-aș fi dorit să mă cuprinzi ,
Cu blândețe și iubire...
Să te uiți în ochii mei suferinzi-
Să-mi spui că și tu ții la mine .
Mi-aș fi dorit să fiu mai mult
Poate eram de ajuns pentru tine,
Dar nu pot să te mai ascult ,
Fiindcă te-ai depărtat de mine.
Mi-aș fi dorit să mă înveți
Cum puternica eu să fiu,
Dar cum poți tu să mă înveți-
Ce niciodată tu n-ai putut fi?
Mi-am dorit mereu fetița ta să fiu
Încât suspin acum când scriu,
Pe tine încercând să te descriu,
Mama care m-a rănit într-un târziu...
Lumina vieții mele
În suflet port mereu iubirea,
Căldura voastră, nemurirea,
Cu voi am crescut în mii de feluri,
Mi-ați fost stele și casteluri.
Mama, Tata, inima mi-e plină,
Cu voi alături, viața-i lumină,
Zile senine, nopți cu visare,
Voi sunteți a mea alinare.
În ochii voștri, am găsit speranță,
Prin drumul vieții, plin de ceață,
Cu sfaturi blânde și răbdare,
Ați fost mereu a mea cărare.
Când vântul bate și ploaia cade,
Voi sunteți soarele ce nu dispare.
Dulce mama...
Dulce mama
Ma mai poti ierta inca odata?
Pentru neascultarea mea
Care cu greu o poti ierta?
Dulce mama
Iti stiu lacrimiile curse pe obrajii rosii de oboseala...
Stiu cat te straduiesti
Ca pe mine sa ma multumesti
Treci cu vederea totul
Chiar si atunci cand eu ridic tonul...
Toate acestea iti raman in inima..
O inima sensibila,fragila...
Dulce mama
Ce frumos era cand zambeai ca alta data
Acum te stresezi cu munca grea
Si serviciul ostenitor te doborea
Chiar daca zambesti uneori
Tristetea ti se vede in ochi
Dulce mama
Mai acorda-mi o sansa
La pieptul vrea-as sta...
Blandetea ti-oi vedea..
Am sunat aseară acasă
Am sunat aseară acasă
Să văd părinții ce mai fac
Ca de multă vreme nu i-am mai sunat
Parcă avem internet avem și telefoane
Dar timpul ne dă bătăi de cap
Am sunat aseară acasă
Și mama mi-a răspuns
I-am întrebat ce mai fac
Și înlăcrimată mi-a spus
Da ce fac ! Ca la țară
Muncim de dimineață până în seara
Tata îi undeva prin casa
Îi Sănătos și parcai bine
Dar ne este tare dor de tine
Am sunat aseară acasă
Să le spun ca ii iubesc
Și ca a mai rămas oleacă
Și acasa ma grebarsc
Vrem să facem bani de o casă
Și o mașină să cumpărăm
După asta ne întoarcem
Și acasă o să stăm
Am sunat aseară acasă
Și mama plingind mi-a răspuns
Veniți copii mei acasă
Și la piept să vă cuprind
Am veni mămică dragă
Și niciodată nu am mai pleca
Dar azi acasă n-ai ce face
Azi veata este mult mai grea
Hai la revedere mama !
Te sun cînd mai am timp
Știu precis ca iar a plins
După ce receptorul i-am închis
Îți promit mămică dragă
Ca la vară am să vin
Și Am sa te string în brațe
Din dor să-ți mai alin.
Autor : Tatiana Bodiu
MaMa
De când m-ai adus pe lume
Mi-ai dăruit tot...
Mi-ai dăruit un cămin
Și o haina pe care sa o port..
Mi-ai dăruit clama ta preferată
Și brățara norocoasă
Mi-ai dăruit un sărut pe frunte
Înainte de orice povață..
Mi-ai dăruit o frumoasă educație
Și-o iubire necondiționată..
Și pentru toate astea, MAMA
Iți doresc cea mai frumoasă viața !
Other poems by the author
Cerul erai pentru mine...
Cerul erai pentru mine,
Eu pentru tine,doar stea de pe cer.
Te iubeam și te vedeam doar pe tine,
TU înlocuindu-mă cu mii,crezând că lumină nu-ți ofer.
De era ziuă și îți era perfect,
De mine imediat uitai.
Pentru tine eram doar un ceas defect,
La care doar priveai și imediat te plictiseai.
Mi-ar fi plăcut să fiu doar a ta și tu al meu,
Să mă ascund sub aripa iubirii tale.
Să observi și tu când mi-e pustiu și greu,
Să nu mă tratezi doar cu vorbe goale.
Si știi...
Si știi...în sufletul meu e frig,
Deși afară e soare și nu a nins.
În sufletul meu e ger și frig,
Si albu' s-a lăsat învins.
Suflă rece vântul și cât de tare pot,strig:
-Mă doare și mi-e frig !!!
Si știi... în sufletul meu e război,
Deși simți aerul libertății și-ți place.
În suflet se lupt indivizii cu papucii plini de noroi,
Si nicidecum nu vor să mă lase în pace.
În sufletul meu e un crunt război,
Si odată cu acești indivizi vom muri și noi !
Si știi... în sufletul meu e furtună,
Ard în el multe sentimente uitate și tăcute.
Trăim într-o lume atât de nebună,
În care inimile sunt făcute bucăți și rămân mute.
În sufletul meu e o grea furtună,
Urlu,tac și iar urlu și privesc cu dor spre lună.
O frunză...
O frunză cade liniștită,
La a mea fereastră.
E ciudată și ruginită,
Ca și viața noastră.
O frunză se desprinde,
Ușpor de ramul întristat.
Pică și se stinge,
ca și sufletul îndurerat.
O frunză mucegăită,
A trecut în zbor.
Plânge că e zdrobită,
Ca și viața omului trecător.
Strigătul despărțirii
Dacă aș putea aș șterge trectul,
Să nu te mai am în umbra inimii mele.
Plecând,ai luat cu tine totul,
Lăsându-mi doar amintirile grele...
Urletul tăcerii deja mă înfioară,
Iar lipsa ta în suflet îmi pune spini.
Duc o luptă înterioară,
Am devinit din nou doi străini !
Am vrut doar să mă hrănești cu a ta iubire,
Că sufletu-mi era prea flămând...
Însă tu mi-ai dăruit un ocean de durere,
Si ai plecat râzând.
Ceilalți noi
Trăim într-o lume inundată de ură,
Unde iubirea și-a pierdut orice sens.
Oamenii în loc de inimă port o piatră dură,
Iar focul față de viață prea repede s-a stins.
Dragostea trecută prin timp se usucă și zgârie,
Iar visele din sticlă se sparg în mii de cioburi amare.
Ne pierdem sufletele într-un sfârșit de noiembrie,
Si ne pregătim pentru iarna cea nesfârșită și mare.
Aripile noastre sunt acum doar putrede,ude,ofilite,
Si nu mai putem zbura spre fericire.
Obosim și ne întoarcem din drum cu speranțele zdrobite,
Scăldându-ne întro lume amară și plină de tăcere.
„Veninul”
Stropește-mi inima cu dragoste,
Că e plină cu venin.
N-aș vrea să mă simt o pacoste,
dar îmi ești atât de străin..
Ai intrat în mine,
Si nu vrei ca să te scot,
Amintirea ta dulce devine,
O pată neagră,lipsită de zgomot.
Devii doar un biet trecător,
Distrus complet în secret,
De al meu venin dulce și nemuritor...
Care dorește un alt „tu” să-i fie poet,
În al meu suflet !
Cerul erai pentru mine...
Cerul erai pentru mine,
Eu pentru tine,doar stea de pe cer.
Te iubeam și te vedeam doar pe tine,
TU înlocuindu-mă cu mii,crezând că lumină nu-ți ofer.
De era ziuă și îți era perfect,
De mine imediat uitai.
Pentru tine eram doar un ceas defect,
La care doar priveai și imediat te plictiseai.
Mi-ar fi plăcut să fiu doar a ta și tu al meu,
Să mă ascund sub aripa iubirii tale.
Să observi și tu când mi-e pustiu și greu,
Să nu mă tratezi doar cu vorbe goale.
Si știi...
Si știi...în sufletul meu e frig,
Deși afară e soare și nu a nins.
În sufletul meu e ger și frig,
Si albu' s-a lăsat învins.
Suflă rece vântul și cât de tare pot,strig:
-Mă doare și mi-e frig !!!
Si știi... în sufletul meu e război,
Deși simți aerul libertății și-ți place.
În suflet se lupt indivizii cu papucii plini de noroi,
Si nicidecum nu vor să mă lase în pace.
În sufletul meu e un crunt război,
Si odată cu acești indivizi vom muri și noi !
Si știi... în sufletul meu e furtună,
Ard în el multe sentimente uitate și tăcute.
Trăim într-o lume atât de nebună,
În care inimile sunt făcute bucăți și rămân mute.
În sufletul meu e o grea furtună,
Urlu,tac și iar urlu și privesc cu dor spre lună.
O frunză...
O frunză cade liniștită,
La a mea fereastră.
E ciudată și ruginită,
Ca și viața noastră.
O frunză se desprinde,
Ușpor de ramul întristat.
Pică și se stinge,
ca și sufletul îndurerat.
O frunză mucegăită,
A trecut în zbor.
Plânge că e zdrobită,
Ca și viața omului trecător.
Strigătul despărțirii
Dacă aș putea aș șterge trectul,
Să nu te mai am în umbra inimii mele.
Plecând,ai luat cu tine totul,
Lăsându-mi doar amintirile grele...
Urletul tăcerii deja mă înfioară,
Iar lipsa ta în suflet îmi pune spini.
Duc o luptă înterioară,
Am devinit din nou doi străini !
Am vrut doar să mă hrănești cu a ta iubire,
Că sufletu-mi era prea flămând...
Însă tu mi-ai dăruit un ocean de durere,
Si ai plecat râzând.
Ceilalți noi
Trăim într-o lume inundată de ură,
Unde iubirea și-a pierdut orice sens.
Oamenii în loc de inimă port o piatră dură,
Iar focul față de viață prea repede s-a stins.
Dragostea trecută prin timp se usucă și zgârie,
Iar visele din sticlă se sparg în mii de cioburi amare.
Ne pierdem sufletele într-un sfârșit de noiembrie,
Si ne pregătim pentru iarna cea nesfârșită și mare.
Aripile noastre sunt acum doar putrede,ude,ofilite,
Si nu mai putem zbura spre fericire.
Obosim și ne întoarcem din drum cu speranțele zdrobite,
Scăldându-ne întro lume amară și plină de tăcere.
„Veninul”
Stropește-mi inima cu dragoste,
Că e plină cu venin.
N-aș vrea să mă simt o pacoste,
dar îmi ești atât de străin..
Ai intrat în mine,
Si nu vrei ca să te scot,
Amintirea ta dulce devine,
O pată neagră,lipsită de zgomot.
Devii doar un biet trecător,
Distrus complet în secret,
De al meu venin dulce și nemuritor...
Care dorește un alt „tu” să-i fie poet,
În al meu suflet !