Ceilalți noi
Trăim într-o lume inundată de ură,
Unde iubirea și-a pierdut orice sens.
Oamenii în loc de inimă port o piatră dură,
Iar focul față de viață prea repede s-a stins.
Dragostea trecută prin timp se usucă și zgârie,
Iar visele din sticlă se sparg în mii de cioburi amare.
Ne pierdem sufletele într-un sfârșit de noiembrie,
Si ne pregătim pentru iarna cea nesfârșită și mare.
Aripile noastre sunt acum doar putrede,ude,ofilite,
Si nu mai putem zbura spre fericire.
Obosim și ne întoarcem din drum cu speranțele zdrobite,
Scăldându-ne întro lume amară și plină de tăcere.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Scrisoare către tine partea 12
Poem: Ultima suflare
Prima lecţie de dirigenţie din noul an şcolar, dedicată scriitorului Ion Druţă
Poem: Priviri
Poem: Dorul dintre noi
Din ce trăiesc scriitorii
Poem: Basarabia mea Draga
Poem: flux de poeme naani /59
O tânără de 13 ani din Pakistan și-a propus să citească cărți din fiecare țară