Cântecul Cerului
Cerul, o pânză nesfârșită întinsă peste noi,
Cu pensule invizibile desenează zorii.
Versuri neștiute în albastrul infinit,
O poezie tăcută, dar vie, în fiecare răsărit.
Norii, ca stihuri într-un dans ușor,
Împletesc nuanțe, ca un tablou de aur.
Cuvinte nepronunțate în alb și negru,
În fiecare amurg, un capitol se deschide.
Luna, poeta a nopții cu stelele-i cerne,
Pe o foaie de întuneric, povestea ei scrie.
O poezie ascunsă în umbrele nopții,
Cu raze argintii deslușind misterul vieții.
Si în tăcerea cerului, când liniștea vorbește,
Cu vântul ca penă, cu aripile-i trece.
Poe, ia cerului nu poate fi auzita,
Doar simțită în suflet, într-o adâncă iubire.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: În altă viata
Poem: La coasă
Ce carti citesc moldovenii. Top 10 cele mai cumparate in 2018
Poem: Tu mă iubeşti cu întreaga ta făptură
Poem: Cerul negru
Ducesa Meghan de Sussex scrie o carte pentru copii
Poem: Дай мне
Poem: Alt film
Atmosferă de basm în tren. O garnitură a CMF, gazda unei întâlniri de suflet cu scriitorul Spiridon Vangheli (FOTO)