Urlete, zbierete și țipete
Liniștea mă acaparează,
Cerul brusc se înnorează,
Oamenii țipă, dar nu ii aud.
Pe piatra funerară scrie că m-am înecat în rau.
M-am reîncarnat într-o pasăre,
Fără remușcări zbor liberă către cer.
S-a terminat chinul, în sfârșit!
Dar nu este un final fericit.
Lasă-mă în pace!
Nu te atinge de mine.
În sufletul meu sunt doar ruine,
Nu încerca să ajungi la mine, sunt deja pe fundul lacului.
Ambulanța se zguduie,
Toată lumea e agitată,
Dar eu aud liniștea pentru prima dată.
În schimb, corpul neînsuflețit bântuie.
Category: Poems about death
All author's poems: Autor neidentificat
Date of posting: 5 декабря 2023
Added in favorites: 1
Views: 183
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Dura lex
Poem: Nu ne-am fi așteptat în suedeză
Morțile ciudate ale marilor scriitori români. Eminescu, ucis cu o cărămidă în cap
Poem: Iubit-o
Poem: Rămâi
„Cel mai trist poet din Europa” ar fi împlinit 70 de ani
Poem: Disoluție
Poem: Între turnurile lacrimilor diafane
O şcoală din Spania a eliminat 200 de cărţi sexiste şi marcate de stereotipuri din biblioteca sa