Urlete, zbierete și țipete
Liniștea mă acaparează,
Cerul brusc se înnorează,
Oamenii țipă, dar nu ii aud.
Pe piatra funerară scrie că m-am înecat în rau.
M-am reîncarnat într-o pasăre,
Fără remușcări zbor liberă către cer.
S-a terminat chinul, în sfârșit!
Dar nu este un final fericit.
Lasă-mă în pace!
Nu te atinge de mine.
În sufletul meu sunt doar ruine,
Nu încerca să ajungi la mine, sunt deja pe fundul lacului.
Ambulanța se zguduie,
Toată lumea e agitată,
Dar eu aud liniștea pentru prima dată.
În schimb, corpul neînsuflețit bântuie.
Categoria: Poezii despre moarte
Toate poeziile autorului: Autor neidentificat
Data postării: 5 decembrie 2023
Adăugat la favorite: 3
Vizualizări: 453
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Doar fii...
Poem: Ziduri
Judith Kerr, autoarea seriei de cărţi pentru copii dedicate pisicii Mog, A MURIT
Poem: Niciodată uitarea...
Poem: Îngheață islandeză
Scriitorul şi jurnalistul Philippe Lancon a câştigat premiul Femina pe 2018
Poem: Speranța și curajul unui 🦋
Poem: fara titlu
CONCURS: Reciți o poezie scrisă de Eminescu și ești premiat