Eclipsa
Luna își face apariția pe cer,
Peste față simt un mic ger.
Frigul nu mă oprește din a vorbi cu ea,
Trebuie să îi spun povestea mea:
Eram nefericită, prinsă într-o cușcă,
Nu aș fi știut că stăpânul mușcă.
Probabil că țineam la el, nu mai știu,
Sentimentele oglindite s-au pierdut in pustiu.
O rază de soare mi-a încălzit fața,
Aceasta topea bările de gheață.
M-a îndrumat să evadez,
Pe stăpân n-am apucat să-l consolez.
Am lăsat în urmă trecutul,
Ca o pasăre liberă am distrus scutul.
După raza de soare am fugit,
Momentele alături de ea m-au înnebunit.
Fericită eram acum cu ea,
Am aflat cum se simte dragostea.
Inima mea de gheață s-a topit,
Zâmbetul cald m-a dezmorțit.
M-am apropiat prea mult de soare,
Mă dezintegrez fără remușcare.
Aș putea să mor de dragul lui,
Raza mea, renașterea discomfortului.
O iubesc prea mult s-o îndepărtez,
Raza mea cuceritoare, hipnotizez.
Sub vraja ei eu sunt,
Nu vreau să scap de aici prea curând.
Fă ce vrei cu mine, doar nu pleca.
Nu sunt în stare să fiu rănită așa.
Karma nerăbdătoare mă așteaptă,
Să trăiesc trădarea fostului stăpân nedreaptă.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Autor neidentificat
Data postării: 4 ianuarie
Vizualizări: 387