Ora 5.25
Tu ești pe drum spre casă,știu
Când toată lumea doarme liniștită,
Cum crezi că pot dormi și eu?
Eu cred că ești copila unui zeu
Acea frumoasă fără seamăn
Cu nebunia hărniciei
Ce-o au furnicile mereu,
Iar eu, cel care te iubește
La ora dimineții se gândește
Că viața este strălucire
Ce vine de la Dumnezeu !
Iar Dumnezeu este iubire
Iubirea are astăzi glasul tău
Iubito,ești pe drum spre casă,
Mă porți acolo și pe mine
Stând liniștit în buzunarul tău
Îți simt și pașii si iubirea
Acolo vreau să stau mereu.
(7 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Horia Stănicel
Data postării: 7 februarie 2024
Vizualizări: 378
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: 1 Part Castelul misterios
Poem: Iarnă
Ai dori şi tu să faci parte din echipa noastră?
Poem: Destin
Poem: ,,O clipă de sinceritate" în norvegiană
(foto) La Chișinău s-a deschis o cafenea dedicată poeziei. Unde o puteți găsi
Poem: În praful timpului
Poem: De ce te iubesc
Romanul Notre Dame de Paris a devenit cea mai căutată carte din librării