Ora 5.25
Tu ești pe drum spre casă,știu
Când toată lumea doarme liniștită,
Cum crezi că pot dormi și eu?
Eu cred că ești copila unui zeu
Acea frumoasă fără seamăn
Cu nebunia hărniciei
Ce-o au furnicile mereu,
Iar eu, cel care te iubește
La ora dimineții se gândește
Că viața este strălucire
Ce vine de la Dumnezeu !
Iar Dumnezeu este iubire
Iubirea are astăzi glasul tău
Iubito,ești pe drum spre casă,
Mă porți acolo și pe mine
Stând liniștit în buzunarul tău
Îți simt și pașii si iubirea
Acolo vreau să stau mereu.
(7 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Campionat de strănutat în maghiară
Poem: Aleargă...
Aforisme despre limbă, poezie, literatură
Poem: Vată de zahăr
Poem: Portret
Povestea de succes a unui scriitor în vogă. Cărțile sale au fost traduse în peste 20 de limbi
Poem: Scrisoare către tine partea 12
Poem: Incantații
A fost lansată o nouă carte din colecția „Compozitorii Moldovei”. E despre Gheorghe Mustea