Urlete, zbierete și țipete
Liniștea mă acaparează,
Cerul brusc se înnorează,
Oamenii țipă, dar nu ii aud.
Pe piatra funerară scrie că m-am înecat în rau.
M-am reîncarnat într-o pasăre,
Fără remușcări zbor liberă către cer.
S-a terminat chinul, în sfârșit!
Dar nu este un final fericit.
Lasă-mă în pace!
Nu te atinge de mine.
În sufletul meu sunt doar ruine,
Nu încerca să ajungi la mine, sunt deja pe fundul lacului.
Ambulanța se zguduie,
Toată lumea e agitată,
Dar eu aud liniștea pentru prima dată.
În schimb, corpul neînsuflețit bântuie.
Категория: Стихи о смерти
Все стихи автора: Autor neidentificat
Дата публикации: 5 декабря 2023
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 184
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: "TU CUI II SPUI PĂRETE"
Поэма: De astazi voi fi a ta
Se împlinesc 130 de la moartea Luceafărului poeziei româneşti, Mihai Eminescu
Поэма: Lumea de lumi muritoare
Поэма: Alterabilitați
Harry Potter revine! În această toamnă vor fi publicate două noi cărţi
Поэма: Ud de suflet
Поэма: singurătate
Cine suntem și ce limbă vorbim? (VII) Poezia „Testament” de Tudor Arghezi, recitată de Ana Sîrbu