Îndemn
Copilul acesta, tu lasă-l să plângă,
Secunda de pulbere strânsă în pumni,
Din focul lăuntric, vulcan să ajungă,
Bărbat să renască, din zeii păgâni.
Ascunde prin lacrimi uscate tăcerea,
Sălbatică strună vibrând fără sunet,
Să ardă de-a pururi în tine durerea,
Cu zâmbet de-o clipă și ghiară de urlet.
Tu lasă copilul acesta să cadă,
Prin tine prăpăstii deschise, să-l soarbă,
Bărbatul cu ochi de cărbune să vadă,
Poteca străină și vipera oarbă.
Prin flăcări să zboare, strunjit în furtună,
Bătut cu ciocanul de o mie de ori,
Săgeata aprinsă, prin ploaia nebună,
Să-și frângă sclipirea într-o sută de sori.
Tu lasă copilul acesta să moară,
De veacuri în tine, adânc îngropat,
Să fumege timpul așa, într-o doară,
Sub aripi zdrobite, de cer și bazalt.
Nu-i vreme de gânduri lipite cu ceară,
Nici mamei să-i spui de ascunsul mormânt,
Să murmure magma sub chipul de fiară,
Trezită din moarte și ascunsă-n cuvânt.
Poems in the same category
O iederă pe sârma ghimpată
Mă simt captivă între două porți
Una-i uitare, alta-i iubire
Amândouă lovesc, lovesc
Gânduri țintuite-n amintire.
Nu am curajul să mai privesc
Oglinzi cu chipuri suprapuse
Rămân iedera încolăcită
Pe o sârmă cu ghimpi ce mă strivesc.
Să nu mă chemi, nu pot să vin
Să nu mă strigi, nu pot s-aud
Rezemată de un trunchi putrezit
Un vrej de iederă mă împresoară.
Cerul mă privește printre nori,
Iar eu îi strig în rugă îngerii
Număr unu câte unu cocorii
Cum, în zbor se-ntorc…E primăvară
O iederă se-nalță printre ghimpi.
Spovedanie
Doamne nu iți reproşez
Si tot din ce-ai făcut îmi place
Dar, ce bine ar fi fost
Auzul să mi-l pui văz
Si pleoapa gura care tace.
Doamne, aripi să-mi fi pus
În mâna care se zgârceşte
Și sufletului să-i dai
Clipele de odihnă
În corpul ce nădăjduieşte.
Doamne nu îţi reproşez
Ajunge! Mi s-a dat de toate
Văzul fără de pleoapă,
Buzele cu mult venin
Şi sufletul rece cetate.
Doamne nu îți reproșez.
Inelul Solomonar
În strălucirea sacrală a înțelepciunii
Unde magia veche sta închisă în simboluri aurii
Cuvinte arse cu foc, tălmăcite doar cu sfintiI,
Semn măreț al cunoașterii ascunse si adanci,
Pe bolta de safir se-aseaza petale de catifea
Plutind usor inima timpului pe fildes si abanos
Spre margini de topaz ale diminetii calea
Descifrand taina stelelor si glasul vantului sfant
Reminescența de glorie trecuta si caderi umane
Se rafrang in calupuri, croind noi blasfemii
Ca sa stinga orice umbra de amurg cu farmece
Aruncand vorbe ca un râu salbatic involburat
Dar din colt de patos , straluceste intelepciunea,
Arhiplina cu inscriptii aurii, argintii si flori
Nu reusesc nicidecum sa tulbure mintea
Unui simplu bicisnic, ravratit cu ale veacuri!
Viaţa ca o scenă
Nu vrem să fim actori
Deşi viaţa-i o scenă
Lăsăm ,adeseori,
Cădere de cortină.
Azi suntem spectatori
Punctuali si întârziaţi
La locuri cu valori
De destin crucificaţi.
Iată! sala - i plină,
Zumzete din când în când,
Copil , voce lină
Râde, bisează în gând..
Pe scenă lumina
Întuneric în sală
Nu vedem lacrima
Pe un costum de gală.
Pătrund ţepi de lumini
Spectacolul s-a terminat
Purtate de furtuni
Cortine s-au ridicat.
Gongurile iar bat
Chemându-şi un spectator.
Durerea
Ce e durerea?
O fi oare recunoștința,
Sau faptul că oamenii sunt muritori?
Sau că pământul ne rabdă proastia
Când suntem prea cugetători?
O fi oare durerea pastila
Ce ne ia tot răul în dinți?
Sau oare să fie ea nostalgia
Când cei dragi n-or mai fi pe pământ?
Oare să fie pârul de lacrimi
Ce le-am vărsat pentru un oarecare?
Sau pârâul de lacrimi ce le-am pierdut
Printre dinții strânși de frustrări și păcate?
Oare să fie durerea alinarea,
Ce ne dă puterea a face tot?
Sau gândul de a nu fi prea răniți de cuvinte deșarte
Scăpate de oamenii fără noroc?
De-ar fi să mă doară,
Eu vreau un răspuns,
Eu vreau să aflu ce e durerea,
Chiar dacă ar trebui să escaladez munți,
În ecouri de lacrimi și răsărituri de gânduri fierbinți.
Iluzii în suedeză
Ai câți ani ți-ai dori să ai,
Ai părul creț pe care l-ai admirat mereu, care nu se pleoștește niciodată,
Ai un perete plin de tablouri la tine în cameră,
Ai cel mai în vogă model de telefon,
Ai cel mai bun prieten, nu te va dezamăgi în veci, nu cu bună știință cel puțin,
Ai parte de cel mai delicios mic dejun (clătite cu Nutella),
Ai cel mai performant pedometru din câte se puteau descărca,
Ai cea mai rapidă bicicletă, cu ea ajungi în Fălticeni în doar 15 minute,
Ai cel mai drept nas, nu îți mai trebuie rinoplastie,
Ai cei mai drepți dinți, niciunul mai în spate sau mai in față,
Ai parte mereu de cea mai corectă apreciere din partea celor din jur (minciună mai sfruntată nu există, nu te vor cunoaște, fie pentru că nu le pasă, nu le trebuie, fie pentru că ții totul în tine și vrei să pari femeia puternică, nu te mai masculiniza de dragul unor persoane cărora nu le pasă, oricine are fi ele),
Ai cele mai pure intenții, nu doar atât, știi și să le arăți,
Ai cele mai strălucitoare unghii cu gel,
Ai cele mai multe nuanțe de mov în garderobă,
Ai cel mai cuprinzător Playlist cu poeziile lui George Bacovia recitate, una după alta,
Ai câți prieteni ți-ai dori să ai, adică doi, aceia sinceri, cu care vei ține legătura pe viață, restul sunt doar persoane care vor ceva de la tine, te folosesc, nu ratează nicio ocazie când te văd,
Ai cel mai bun mod de a prepara cartofii prăjiți, ca la McDonald's aproape,
Ai cel mai bun styling de fiecare dată când te îmbraci,
Ai parte de armonie tot timpul, nimic nu se abate de la ce ai vrut tu inițial, nici cea mai mică deviere,
Ai parte de cei mai înțelegători oameni (mai că trebuie să explici orice, de ce cerul e albastru?, de ce respiri?), dar asta nu se întâmplă în poemul nostru,
Ai cele mai bune explicații, doar tu știi cum le-ai înfrumusețat atât de mult, nimeni nu rămâne nelămurit, toți te iubesc special pentru acest lucru,
Ai cele mai bune prăjituri de ziua Norvegiei,
Ai cele mai bune stilouri, nu se strică în veci,
Ai cele mai bune perechi de pantofi, inclusiv pentru dansuri latino-americane,
Ai cele mai interesante idei de decorare a camerei,
Ai cea mai bună precizie atunci când tunzi o prietenă (abia dacă te poți tunde singură),
Ai cele mai amuzante preferințe când vine vorba de muzică,
Ai ureche muzicală, dar deloc nu știi să o folosești,
Ai cele mai extravagante gusturi când vine vorba de ojă, doar culorile neon te atrag,
Ai cele mai frumoase standarde, nu te apropii de ele niciodată pentru că sunt frumoase,
Ai cele mai bune oglinzi, prin ele se vede tot, orice muscă care a pătruns,
Ai cele mai multe merite oricând, oriunde,
Ai cea mai bună capacitate de a înțelege întâmplările, de orice natură ar fi ele,
Ai cea mai plăcută voce,
Ai cea mai suavă atingere,
Ai cele mai înmiresmate parfumuri, ești o feerie a primăverii,
Ai cel mai strălucitor zâmbet, atrage toate privirile, deși nu iubești atenția,
Ai cea mai bună mașină de tuns iarba, tunde orice fir la aceeași lungime,
Ai cea mai bună apreciere a lucrurilor, a cantității mai ales, când vine o prietenă și vrei să beți limonadă, ai grijă ca amândouă să aveți la fel de mult suc în pahar,
Ai cel mai bun mod de a înțelege problemele oamenilor, primează logica și ce este realizabil din punct de vedere logic, nu ce vrea fiecare să se întâmple, fii sinceră, și tu ai vrut mulți fluturi frumoși în această viață, dar nu au zburat în direcția ta, doar chestii după care ai sărit să le prinzi și nu ai făcut decât să te rănești,
Ai cea mai bună capacitate de a privi în inimile oamenilor, de a vindeca răni, ești chiar psiholog din punctul ăsta de vedere,
Ai cea mai frumoasă decență în comportament și în conduită,
Ai cele mai corecte și mai bune argumente,
Ai cele mai ciudate preferințe când vine vorba de posturile de televiziune pe care le urmărești,
Ai cele mai triste amintiri, dar ai reușit să înmulțești ceea ce la prima vedere părea a fi prea puțin, să transformi acele sfaturi în ceva constructiv,
Ai avut cele mai simpatice colege de bancă,
mereu ți-ar fi dat exercițiile pe care nu știai să le faci,
Ai cele mai înduioșătoare cuvinte în vocabular,
Ai cele mai bune pensete, unghiere,
Ai cele mai frumoase aspirații în sinea ta, nu doar tu ai fi beneficiară,
Ai cele mai generoase gândurile,
Ai cea mai moralizatoare și melodioasă voce a conștiinței,
Ai puterea/ înțelepciunea de a ceda când vezi că nu mai ai de ce să mai continui,
Ai posibilitatea de a face oamenii să se simtă bine doar prin simpla ta prezență, când ești tu alături de ei nu le mai iese păr alb, sunt mai veseli, nici riduri parcă nu prea ar mai avea,
Ai încercat în toate feluri să devii o versiune mai bună a propriei persoane, obiectiv îndeplinit, te poți relaxa, vocea conștiinței a fost aspră cu tine, fiindcă ți-a vrut doar binele, este parcă vocea unui părinte care nu te obligă, doar îți spune că așa ar fi mai bine, pentru că se gândește la tine și încă îi mai pasă.
Ilusioner
Du är så gammal som du vill vara,
Du har det lockiga håret du alltid har beundrat som aldrig frissar,
Du har en vägg full av tavlor i ditt rum,
Du har den hetaste telefonmodellen,
Du har en bästa vän, han kommer aldrig att svika dig, inte medvetet åtminstone,
Du har den godaste frukosten (pannkakor med Nutella),
Du har den bästa stegräknaren som kan laddas ner,
Du har den snabbaste cykeln, med den når du Fălticeni på bara 15 minuter,
Du har den rakaste näsan, du behöver ingen näsplastik längre,
Du har de rakaste tänderna, ingen för långt bak eller för långt,
Du har alltid den mest exakta uppskattningen från omgivningen (det finns ingen mer fräck lögn, de kommer inte att känna dig, antingen för att de inte bryr sig, de inte behöver det, eller för att du håller allt inom dig och vill att verka som den starka kvinnan, sluta maskulinisera dig själv för människor som inte bryr sig, vem de än är),
Du har de renaste avsikterna, inte bara det, du vet också hur man visar dem,
Du har de blankaste gelnaglar,
Du har flest nyanser av lila i din garderob,
Du har den mest omfattande spellistan med George Bacovias dikter reciterade, en efter en,
Du har så många vänner som du skulle vilja ha, det vill säga två, de ärliga, som du kommer att hålla kontakt med hela livet, resten är bara människor som vill ha något av dig, de använder dig, de saknar inte en möjlighet när de ser dig,
Du har det bästa sättet att göra pommes frites, som McDonald's nära dig,
Du har den bästa stylingen varje gång du klär upp dig,
Du har harmoni hela tiden, ingenting avviker från vad du ursprungligen ville, inte ens den minsta avvikelse,
Du har de mest förstående människorna (men du måste förklara allt, varför är himlen blå?, varför andas du?), men det händer inte i vår dikt,
Du har de bästa förklaringarna, bara du vet hur du gjorde dem så vackra, ingen är förvirrad, alla älskar dig speciellt för detta,
Du har de bästa födelsedagstårtorna i Norge,
Du har de bästa pennorna, de går aldrig sönder,
Du har det bästa paret skor, inklusive för latinamerikanska danser,
Du har de mest intressanta idéerna för rumsdekoration,
Du har den bästa precisionen när du klipper en väns hår (du kan knappt klippa dig själv),
Du har de roligaste preferenserna när det kommer till musik,
Du har ett musikaliskt öra, men du vet inte hur man använder det alls,
Du har den mest extravaganta smaken när det kommer till nagellack, bara neonfärger tilltalar dig,
Du har de vackraste normerna, du närmar dig dem aldrig för att de är vackra,
Du har de bästa speglarna, genom dem kan du se allt, varje fluga som kom in,
Du har mest förtjänst när som helst, var som helst,
Du har den bästa förmågan att förstå händelser, oavsett karaktär,
Du har den trevligaste rösten,
Du har den mjukaste beröringen,
Du har de mest doftande parfymerna, du är vårens älva,
Du har det ljusaste leendet, du drar till dig alla ögon, även om du inte gillar uppmärksamhet,
Du har den bästa gräsklipparen, klipp valfri linje till samma längd,
Du har den bästa uppskattningen av saker och ting, särskilt mängden, när en vän kommer över och du vill dricka lemonad, se till att båda har samma mängd juice i ditt glas,
Du har det bästa sättet att förstå människors problem, ta logik och vad som är logiskt uppnåeligt, inte vad alla vill ska hända, var ärlig, du ville också ha många vackra fjärilar här i livet, men de flög inte i din riktning, bara saker du hoppade för att fånga och skadade bara dig själv,
Du har den bästa förmågan att se in i människors hjärtan, att läka sår, du är till och med en psykolog ur denna synvinkel,
Du har den vackraste anständigheten i beteende och uppförande,
Du har de mest korrekta och bästa argumenten,
Du har de konstigaste preferenserna när det kommer till de tv-stationer du tittar på,
Du har de sorgligaste minnena, men du lyckades multiplicera det som vid första anblicken verkade vara för lite, för att förvandla dessa tips till något konstruktivt,
Du hade de trevligaste bankkollegorna,
han skulle alltid ge dig de övningar du inte visste hur du skulle göra,
Du har de mest rörande orden i ordförrådet,
Du har den bästa pincetten, nagelklipparen,
Du har de vackraste ambitionerna inom dig själv, inte bara du skulle vara förmånstagaren,
Du har de mest generösa tankarna,
Du har samvetets mest moraliserande och melodiösa röst,
Du har styrkan/visdomen att ge upp när du ser att du inte har någon anledning att fortsätta,
Du har möjligheten att få människor att må bra bara genom din närvaro, när du är med dem har de inte vitt hår längre, de är gladare, de verkar inte ens ha rynkor,
Du försökte på alla sätt bli en bättre version av dig själv, målet uppnått, du kan slappna av, samvetets röst var hård mot dig, för den ville bara ditt bästa, den är som rösten från en förälder sominte tvingar dig, bara han säger att det skulle vara bättre eftersom han tänker på dig och fortfarande bryr sig.
Other poems by the author
Uitare
Vezi tu? ...așa venim pe-aici,
Urlând cu lumea strânsă-n pumni,
Gemând sub cruce și sub bici,
În horă ca la nuntă de nebuni.
Mai știi? Cândva credeai că ai ales,
Pe drumul cel mai greu să calci;
Dar ai uitat firesc, ...mai des,
Vrei doar să dormi și să te-mbraci.
Vrei băutură bună și nutreț...
Un staul cald și luminos,
Dar ... ai uitat să fii semeț,
Acum ești om, trăind frumos.
Și ploaia te privește-n silă,
Pământul tremură de scârbă,
Nici cerul nu mai are milă,
Totul e drept dacă ajungi la urmă.
Și mâine-i ziua cea dintâi,
Din restul tău, rămas din timp,
Ești gol cumva? ...așa rămâi?
E prea abruptă calea spre Olimp?
În ochii tăi se pierde biruința,
Potecile sunt toate înfundate...
Și demoni râd, ..ce falsă ți-e credința!
Hai dormi de-acum, visează mai departe.
Însigurare
De unde-mi vii singurătate,
Cu glasul tău de vifor ruginit?
Atâta vreme te-am crezut departe...
Văd limpede acum că zeii m-au mințit.
Îmi curgi prin suflet aspră în șuvoaie,
Iar, flăcări înghețate mă străpung,
Tigroaică neagră, rătăcind în ploaie,
Prin ochii tăi din mine mă alung.
Știam că ai plecat la vânătoare,
Amar de vorbe înțelepte mi-am șoptit,
De unde te întorci însingurare,
Când străjile în turn au adormit?
...sub pașii tăi s-aud foșnind regrete,
În noaptea lungă ca o veșnicie,
Demoni absurzi cerând dovezi concrete,
Sărutul tău sublim, cu gust de nebunie.
Ah, ...sângele în apă mi-l preface,
Privirea ta sălbatică și rece,
În jurul nostru universul tace,
Că norii ăștia au uitat să plece.
Și gânduri fără de noimă stau să-mi cadă,
Prin haosul turnat în sticlă,
Ca iedera mușcând dintr-o fațadă,
Zidită-n solitudine și-n frică.
Va veni o vreme
Să fie circ! …din nou prostimii în delir,
Să-i dăm miros, de coji de mămăligă…
Prin botniță să-i strecurăm un fir,
De amnezie când de foame strigă.
Priviți cum gloata-ntunecată, se grăbește,
Din zori în pași de dans, spre abatoare,
Cât întunericul prin fiecare crește,
Făcând din noaptea minții sărbătoare.
Că doar s-a spus mereu: așa e scris!
E soarta robului să stea cu ochii în pământ,
Visând absent, obedient un cer închis,
Împiedicat pe drumul spre mormânt.
Să fie beznă rece, frică și durere,
Mulțimi de demoni histrionici cu umor,
Sa toarne peste noi oțet și fiere,
Dintr-un potir kitschos, otrăvitor.
Dar vine, …sigur va veni o vreme,
Când toate cele rele se vor îndrepta,
Când praful care suntem se va cerne,
Și lumea asta strâmbă va-nceta.
Înapoi
Nu-i bine! …murmură bătrânul,
Uitându-se cu îndoială înapoi,
Nu-i bine! …cârâi cu ciudă corbul,
Și ochii lui sălbatici sfredeleau în noi.
Catargul scârțâia a moarte,
Tăceam privind cu teamă înspre mal,
Și ploi nebune peste coifurile sparte,
Cădeau, urlând cu groază în aval.
Chiar dincolo de zidul mișcător de scuturi,
Răsfrântul orizont ne cheamă,
Și gândurile noastre prind contur de fluturi,
Când lăncile în răni încep să geamă.
Nu-i bine, lacrimi să înece,
Lucida clipă a cutremurării,
Genunchii niciodată să se-aplece,
În lutul veninos al resemnării.
Spre stolul spuselor deșarte,
Săgeți să zbârnâie nomade,
Acum cât somnul e departe,
Oprit la vorbă lungă, de iscoade.
Lăsăm izbânda pentru altă dată,
La bărci întorși, pășind în hău,
Căci bine nu va fi vreodată,
Nicicând curat, ferit de rău.
Și noaptea asta soră cu destinul,
Respiră ascunzându-se în noi...
Nu-i bine! ...murmură bătrânul,
Și ochii lui priveau cu ciudă înapoi.
Visul
Și dacă însuși Ramses ar fi spus o vorbă,
În loc să fi tăcut cu ochii în pământ,
Săgețile, cuminți ne-ar fi rămas în tolbă,
Decât să rătăcească fără sens în vânt.
Ah! ...visul lui smintit, de om bolnav,
Cu vite moarte, ciumă și furtuni,
Ciudat, răstălmăcit de preotul gângav,
A fost ca păcura, vărsată pe tăciuni.
Ce foc avan, aprins din întâmplare,
Ne-a pârjolit sălbatic și-ndelung...
Sub pași uciși, printre nisipuri mișcătoare,
Rupând bucăți și ani din timpul ciung.
Nu știe faraonul cântecele noastre,
Zapcii lui nu știu grăbiți, decât lovi,
Și au dreptate, ...zările albastre,
Câți dintre noi mai îndrăznesc a le privi?
E locul robului să tremure în lanțuri,
Cu orbi învățători ce îl grăbesc la groapă,
Împotmolit mereu în văgăuni și șanțuri,
Săpate-adânc, umplute cu țăruși în apă.
Am alergat atunci, mânați de frică,
Trimiși, din urmă să ajungem o himeră,
Și am căzut naivi, de pe un pod de sticlă,
Înfrânți de drumul lung și de holeră.
Temându-ne, am vrut să fim exemplu,
Un rost să dăm uitării, ...agoniei,
Și foc am pus icoanelor din templu,
Cenușă spulberată pe altarul nebuniei.
Tăcere
Întristează-mă, cu tăcerea ta,
Spuneai: ,,avem timp pentru toate.
De această trecere, lungă și grea,
Și chiar pentru moarte".
Niciodată învins de iluzii, lăsam,
Versul meu în uitare,
Fără tine, o umbră eram,
În nonsens, rătăcită pe mare.
Mistuit, într-o flacără verde,
Ce dulce e visul,
Celui ce nu știe, că pierde,
Zâmbetul, sărutul, abisul...
Ce frumoasă cădere,
Prin îndoială și recele vânt
Spre marea tăcere,
,,Cea de dinaintea întâiului Cuvânt!”