Suspine nesfârșite
Ma întreb oare dacă la sfârșitul vieții vai mai rămâne măcar o pată de iubire sau macar un picur din mine Pământul va fi la fel de crud sau nu a fost îndeajuns cât suferim pe acest pământ, ca măcar la final de război sa ne iubim? Așa morți cum suntem, plini de sângele suferinței de care n-am fost niciunul cruțați Oare ne vom iubim vreodată? Suflete pereche sau vom fi doar doua duhuri ce își caută pacea, umplând pământul de sânge rece și cerul de lacrimi necruțătoare? Ne vom iubim într-un fianl cu foc, dar cu inimile goale și putrede vom fi doar astfel umbră peste umbră, sărutând pământul cu sărutarea ce ne definește, sărutarea despuitoare a morții
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Epigrame VII
Poem: Pas secund
Poezia, un hobby în rândurile adolescentelor 2021 (vox)
Poem: Ochii tăi doi licurici
Poem: Strălucirea iubirii pierdute
(foto) O bibliotecă publică din nordul Turciei are forma unui raft cu cărţi. Cum arată instituția din interior
Poem: Mândria
Poem: Amăgiri de primăvară
Muzica, dans, poezii si spectacole. Ziua Europei, sarbatorita la Soroca - GALERIE FOTO