Soarta
Auzeam pescărușii la geam,
În timp ce cu soarta vorbeam,
Iar strigătul lor de extaz,
Îmi intră în trup prin obraz,
Cu marea pe aripi se înalță,
Pe mine cu apă mă încalță,
Prin focul din piept să mă plimb,
Şi dorul de moarte să-l sting.
Brațele le simt mai ușoare,
Într-un ochi îmi răsare un soare,
Din umeri oarecum nefiresc,
Două lungi aripi îmi cresc,
Şi zbor peste viață și moarte,
Ciugulind un poem de pe-o carte,
Celalt ochi în gheare-l împlânt,
Să văd ce mai e pe pământ.
Și plutesc peste chin, nenoroc
Cu mârșava soartă în cioc,
S-o arunc undeva în genune,
Să renasc fără soartă pe lume.
Category: Diverse poems
All author's poems: Gabriel Trofin
Date of posting: 2 декабря 2023
Views: 200
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Cu tine
Poem: Я смерти нет сказал
Oleg Serebrian - o voce de rezonanță a prozei basarabene
Poem: Toată durerea
Poem: Adio
Cartea „Reconstituiri cu Ileana Popovici” va fi lansată în premieră la Chișinău
Poem: De ce sunt ochii tăi aşa frumoşi?
Poem: Creating life
Concursuri de lectură, expoziții și ateliere de creație pentru copii și tineri: Salonul Internațional de Carte vine cu un program bogat