Soarta
Auzeam pescărușii la geam,
În timp ce cu soarta vorbeam,
Iar strigătul lor de extaz,
Îmi intră în trup prin obraz,
Cu marea pe aripi se înalță,
Pe mine cu apă mă încalță,
Prin focul din piept să mă plimb,
Şi dorul de moarte să-l sting.
Brațele le simt mai ușoare,
Într-un ochi îmi răsare un soare,
Din umeri oarecum nefiresc,
Două lungi aripi îmi cresc,
Şi zbor peste viață și moarte,
Ciugulind un poem de pe-o carte,
Celălalt ochi în gheare-l împlânt,
Să văd ce mai e pe pământ.
Și plutesc peste chin, nenoroc
Cu mârșava soartă în cioc,
S-o arunc undeva în genune,
Să renasc fără soartă pe lume.
Категория: Различные стихи
Все стихи автора: Gabriel Trofin
Дата публикации: 2 декабря 2023
Просмотры: 458
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: o adiere de simfonii albastre/4
Поэма: In așteptarea morții
Câte cărți din această listă de 130 de romane din literatura română și universală le-ai citit?
Поэма: Timpul și noi
Поэма: Atâta timp cât mă iubești de Andra în islandeză
Ion Druţă, la 89 de ani. 10 cărți ale scriitorului pe care trebuie să le citești
Поэма: Pic
Поэма: Tăcerea iubirii
Tânăra scriitoare Lucia Brainstorm își va povesti, la o întâlnire cu cititorii, „Viața din spatele cuvintelor”