Soarta
Auzeam pescărușii la geam,
În timp ce cu soarta vorbeam,
Iar strigătul lor de extaz,
Îmi intră în trup prin obraz,
Cu marea pe aripi se înalță,
Pe mine cu apă mă încalță,
Prin focul din piept să mă plimb,
Şi dorul de moarte să-l sting.
Brațele le simt mai ușoare,
Într-un ochi îmi răsare un soare,
Din umeri oarecum nefiresc,
Două lungi aripi îmi cresc,
Şi zbor peste viață și moarte,
Ciugulind un poem de pe-o carte,
Celalt ochi în gheare-l împlânt,
Să văd ce mai e pe pământ.
Și plutesc peste chin, nenoroc
Cu mârșava soartă în cioc,
S-o arunc undeva în genune,
Să renasc fără soartă pe lume.
Категория: Различные стихи
Все стихи автора: Gabriel Trofin
Дата публикации: 2 декабря 2023
Просмотры: 202
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Prea multă sensibilitate în turcă
Поэма: Angel (poezie in engleza)
(video) Lista scriitorilor contemporani cu cele mai multe romane ecranizate
Поэма: Regina dimineții
Поэма: Somnul
263 de ani de la nașterea lui Wolfgang Amadeus Mozart. TOT ce trebuie să ştii despre compozitor
Поэма: ,,Ne cunoaștem din vedere" în norvegiană
Поэма: Luna
Au scris eseuri despre istoria si literatura romana si au castigat o excursie peste Prut.