Soarta
Auzeam pescărușii la geam,
În timp ce cu soarta vorbeam,
Iar strigătul lor de extaz,
Îmi intră în trup prin obraz,
Cu marea pe aripi se înalță,
Pe mine cu apă mă încalță,
Prin focul din piept să mă plimb,
Şi dorul de moarte să-l sting.
Brațele le simt mai ușoare,
Într-un ochi îmi răsare un soare,
Din umeri oarecum nefiresc,
Două lungi aripi îmi cresc,
Şi zbor peste viață și moarte,
Ciugulind un poem de pe-o carte,
Celălalt ochi în gheare-l împlânt,
Să văd ce mai e pe pământ.
Și plutesc peste chin, nenoroc
Cu mârșava soartă în cioc,
S-o arunc undeva în genune,
Să renasc fără soartă pe lume.
Категория: Различные стихи
Все стихи автора: Gabriel Trofin
Дата публикации: 2 декабря 2023
Просмотры: 412
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Big bang
Поэма: Lumini și oglindă
O şcoală din Spania a eliminat 200 de cărţi sexiste şi marcate de stereotipuri din biblioteca sa
Поэма: RUGACIUNE ÎN IARNA VIEȚII
Поэма: Simplu visător
A absolvit Facultatea de Inginerie, după care a decis să scrie versuri. Măriuca Chira, tânăra poetă ce se joacă cu imaginația și dorințele
Поэма: Ridică-mă
Поэма: UN VERS ȘI UN REFREN
Tatiana Tabuleac, stabilita de mai multi ani la Paris a revenit la Chisinau: cititorii au facut coada, intr-o librarie din capitala, pentru a primi un autograf de la scriitoare - VIDEO