Soarta
Auzeam pescărușii la geam,
În timp ce cu soarta vorbeam,
Iar strigătul lor de extaz,
Îmi intră în trup prin obraz,
Cu marea pe aripi se înalță,
Pe mine cu apă mă încalță,
Prin focul din piept să mă plimb,
Şi dorul de moarte să-l sting.
Brațele le simt mai ușoare,
Într-un ochi îmi răsare un soare,
Din umeri oarecum nefiresc,
Două lungi aripi îmi cresc,
Şi zbor peste viață și moarte,
Ciugulind un poem de pe-o carte,
Celalt ochi în gheare-l împlânt,
Să văd ce mai e pe pământ.
Și plutesc peste chin, nenoroc
Cu mârșava soartă în cioc,
S-o arunc undeva în genune,
Să renasc fără soartă pe lume.
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Gabriel Trofin
Data postării: 2 decembrie 2023
Vizualizări: 203
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Nu ne-am fi așteptat
Poem: DORINȚĂ
Compozitorul și interpretul Ion Aldea-Teodorovici ar fi împlinit astăzi 65 de ani
Poem: Lacrimi și iubire
Poem: o adiere de simfonii albastre/4
OMUL SĂPTĂMÂNII: Igor Guzun SCRIITOR, JURNALIST
Poem: Balada de toamnă
Poem: Mareea gândului
Operele scriitorilor autohtoni, în topul celor mai vândute cărți în 2017. Romanul care a fost cumpărat ca pâinea caldă