Author Toni Lukacs
Total
2 creationsRandom creations :)
Peste chipul tău... Sau în afara timpului...
În viscolul acestei vieți... Cu păduri străine...
Sufletu-mi tot cată... Al liniște-i coline...
Câți ochi reci de piatră... În lume am văzut...
Toți au rătăcit... Cu suflete-n tumult...
Și inima-mi tot bântuie... Prin negrul meu necaz...
Fără tine Doamne... Caut lung extaz...
Spune-mi Doamne care... Este calea mea...?
Din câte sunt pe cer... De ce iubesc o stea...?
=============
Reci și lungi iubito... Fost-au anii fără tine...
Nesfârșite nopți... De-o pustietate pline...
Am umblat prin lumea... Dusă de al lumii vis...
Suflet pierdut în lume... O lume în abis...
Al codrilor frunze însă... Încă totuși cântă...
Și păsările prin valuri... Încă se mai plimbă...
Prin întunecimea-mi... Sper că te iubesc...
Căci spre lumea fără stele... Mereu eu privesc...
=============
În această lume... De rele obsedată...
Sufletu-mi tot cântă... Prin al picturii artă...
Să tot rup din mine... Al meu trecut smintit...
Ce-n moartă judecată... Lumei cată un sfârșit...
Așa nebunia-mi... Rău mă otrăvește...
Iar ochii mei în tine... Flama liniștește...
Căci în lumea neagră... O flamă te-am găsit...
Să-mi fii ascultătoare... Căci sunt al tău iubit...
Căci inima-mi ca smoala... De secetă-i crăpată...
Și fosta îmblânzită... Cu palma-ți fermecată...
Și am uitat c-am fost... Rege mort și năcăjit...
Și că văzusem umbra... A întunericului cumplit...
Cât păsările cântă... Și calea spre cer ne-o arată...
Cât florile se plâng... Căci lumea e deșartă...
Sunt un simplu om... Și Cerului mă-nchin...
Cât încă mai trăiesc... Voi fi mereu creștin...
Și cât există lumea-n... Gânduri rele și introvertite...
Puterile vor fi... Cu suflete perfide...
Mie-mi viața pe pământ... Se stinge în culoare...
Căci pentru timp sunt fluture... Și iubesc o floare...
Și tot aștept din ochii tăi... Culoare ca din floare...
Și uneori eu chiar o văd... Și crești ca sub un soare...
Iar raza când te va bate... Și ochii ți se vor deschide...
Atunci să îmi șoptești în liniște... "Eu te iubesc iubite..."
Să-mi șoptești cu cîntec viu... De împreunare...
“Tu-mi ești rază de lumină... Pe-o lacrimă de floare...
Să-mi fii tărie pe pământ... Cât moare lumea-n chin...
Sub Cer ție regină... Sub Cer mie stăpân”
Cât eu pe tine te iubesc... Sorbește-a mea gândire...
Și vezi că pe pământ... Nu e fericire...
Vezi că lumea și-a pierdut... Toată a sa onoare...
Ceru-i mort pentru cei morți... E hău fără culoare...
Și vreau să vad în al tău plâns... Cum mor idei deșarte...
Când o să-ți cadă lacrima... Pe buzele-mi uscate...
Când timpul meu va trece... Pleca-voi în mormânt...
Privește spre eter... Urăște al morții gând...
=============
În vremelnică dansare... Sub Împăratului Cel Ceresc...
Două suflete-n culoare... Împreună cresc...
Prin sclipiri din ochii tăi... Văd că ești suflet al meu...
Din lumea fără stele... Noi spre Dumnezeu…
Această poezie e scrisă de personajul principal al unui poem mai amplu care se va numi "Hecto fiu de Flamă". Ea face parte din antractul poemului.
Voi mai posta și alte poezii și poate un fragment din poem ...
Alte detalii mai tîrziu...
Mai știi?
Mai știi nopțile
când Luna lacului-i zâmbea
cu calm seral își oglindea
a ei rece față-n apa sa?
sau zilele
când Soarele abia ce răsărea
în marea vastă își vărsa
un roșu-aprins ce ne-nroșea?
Mai stii oare
când vara ploile cântau
în grave octave de ne trezeau
din vise în vise ne regăseau?
Mai știi oare
acele Luni, acei Sori și-acele ploi,
cum lucrau împreună doar pentru noi
şi-n clipele-acelea eram amundoi?
sau, cum să o spun mai firesc?
eram doar noi doi
cu fetele-aprinse
aprinși de emoții și goi!
Marius Ene, August, Polonia
Corega în portugheză
Să facem o călătorie așa în timp,
Ne alegem perioada, peste 10 ani,
Îi mai adăugăm ani Ceciliei,
Frumoasă întotdeauna, indiferent de vârstă,
Frumusețea izvorăște din interiorul ei,
Și se reflectă prin naturalețea ei, simțul umorului, felul ei de a armoniza culori din game cromatice apropiate, prospețimea ei, mereu miroase a cele mai interesante flori indiene, tot ansamblul trăsăturilor care o descriu,
Frumusețea se păstrează, ba chiar mai mult, odată cu vârsta, Cecilia devine mult mai jovială, mai glumeață, mai tolerantă, mai relaxată, mai jucăușă, are o personalitate mai efervescentă să spunem...
La fel de glumeți am putea fi când am relata o întâmplare destul de unică din viața Ceciliei,
La 50 de ani, Cecilia pronunță cuvinte la fel de rapid, de muzical și de corect, cum o făcea pe vremuri,
Totuși, mai sunt și cuvinte sau jocuri de cuvinte care o pun în dificultate, reprezintă o provocare destul de jenantă atunci când se vede nevoită să vorbească în public,
Tot așa putem spune că a pățit și când era la picnic, admiră iarba de un verde smarald,
Toată familia adunată, pe pajiște, alături de vacile care zburdau liniște și molfăiau buruieni, cum mă îndopam în exces, în copilărie, cu gumă din aceea de făcut baloane, cu diametru mare cât luna,
Îmi este practic imposibil să măsor, dar oricum, ieșeau niște baloane destul de măricele,
Cecilia se simte bine, râde, zâmbește, mai mult decât ar fi făcut-o în 50 de ani, îi plac persoanele care au simțul umorului bine dezvoltat, doar că are loc un fenomen straniu, de când a renunțat la dinții ei naturali, în favoarea protezei,
Dentistul i-a recomandat fațetele dentare, dar ea nu, că le pierde ca pe piesele de la jocuri și vrea oricum să se asigure că noua dantură va fi completă și corect făcută, exact ca pentru gura ei,
Punându-i o substanță cu gust de ciment în gură, dentistul a luat mulajul pentru proteză,
Pește două săptămâni, a fost anunțată să vină să și-o ia și să o folosească cu încredere, că este finisată din toate punctele de vedere,
Cecilia, bucuroasă din cale afară, o ia, face exerciții să se obișnuiască cu ea,
Au trecut cam două săptămâni de când o are, dar Cecilia este o fată adaptabilă, nimic nu o poate face să renunțe la veselia ei, nici chiar faptul că sunt alți dinți,
Era cu prietenii pe pajiște, ce se gândi ea, nimic altceva decât să își exerseze dicția cu noua proteză, rostind calm, cu oarecare precauție, jocuri de cuvinte,
Și zise fata: "She sells seashells by the seashore",
Proteza căzu, se desprinse instantaneu, se putea vedea că ceva nu se întâmplă tocmai firesc, din felul cum i se mișca mandibula,
Proteza ateriză direct în paharul cu vișinată,
Cecilia rămase uimită de ce prostie a avut loc,
Oare ce a făcut dentistul când i-a fixat-o? Se gândea că vrea să fie la pescuit, nu să o ajute pe ea să aibă o dantură mai puțin știrbă, nici cu strungăreața nu a prea ajutat-o, scuzându-se politicos, foarte profesional, spunându-i că de asemenea lucrare dentară se ocupă medicul ortodont, nu dentistul.
Cecilia nu mai știe ce să mai creadă, cum să mai vadă lucrurile pentru a ajunge la un numitor comun cu concluziile ei,
Își imaginează că dentistul doar a păcălit-o, profitând de naivitatea ei, i-a făcut proteza la repezeală, neținând cont de particularitățile gurii ei, de toate detaliile la care ar fi trebuit să se fi uitat, i-a luat banii și a lăsat-o cu o proteză ce lasă de dorit,
Nervoasă, Cecilia nu mai ezită, își deschide repede telefonul (mai are doar 20% baterie, deci trebuie să își reverse frustrările repede și eficient), din lista de contacte îl selectează pe doctorul care i-a făcut acest cadou,
Începe cu polologhiile ei: ,, Bună ziua, (nu știu cât ar mai putea fi de bună) domnule doctor, mă numesc Cecilia, am 50 de ani și am fost la dumneavoastră în urmă cu două săptămâni pentru o proteză, mi-ați luat măsurători, totul a decurs bine la parte de organizare, materialele sunt rezistente, cred că voi putea folosi proteza mulți ani de acum înainte. Singura mea problemă știți care este? Îmi cade din gură de fiecare dată când vreau să vorbesc, nu mă lasă să bolborosesc nici măcar două cuvinte, e groaznic să nu poți vorbi, să nu poți exprima ce ai pe suflet..."
Doctorul:,, Păi, cu mine acum cum vorbiți?"
Cecilia, pe un ton răstit:,, Domnule doctor, vă bateți joc de mine????!!! Am o problemă cu proteza pe care mi-ați creat-o!! Vă rog să vă ocupați în cel mai scurt timp!"
Vine Cecilia la consultații, doctorul se uită, o întreabă pe pacientă mai mult ca și când ar sfătui-o:,,Dar de Corega ați auzit? Știți măcar ce este?
Cecilia: ,, Bineînțeles că știu, este lipiciul pentru proteze."
Doctorul:,, Dacă știți, de ce nu folosiți?"
Cecilia stă și se gândește, face ea și acest compromis și cumpără Corega. După câteva nopți, gingia s-a obișnuit cu produsul, mai mult decât atât, Cecilia recomandă cu căldură Corega, pentru o dantură bine fixată.
Cecilia:,,Este produsul care nu m-a dezamăgit niciodată chiar de la prima aplicare! Corega mi-a schimbat viața!"
Vamos fazer uma viagem no tempo como este,
Escolhemos nosso período, acima de 10 anos,
Acrescentamos mais anos à Cecília,
Sempre linda, independente da idade,
A beleza brota de dentro dela,
E isso reflecte-se na sua naturalidade, no seu sentido de humor, na sua forma de harmonizar cores de gamas cromáticas próximas, na sua frescura, sempre cheirando às mais interessantes flores indianas, em todos os traços que a descrevem,
A beleza se preserva, ainda mais, com a idade, Cecília fica muito mais jovial, mais divertida, mais tolerante, mais descontraída, mais brincalhona, tem uma personalidade mais efervescente, digamos assim...
Poderíamos ser igualmente engraçados quando contássemos um incidente único na vida de Cecília,
Aos 50 anos, Cecília pronuncia as palavras com a mesma rapidez, musicalidade e correção de antes,
No entanto, também existem palavras ou trocadilhos que a colocam em dificuldade, são um desafio bastante embaraçoso quando ela se vê obrigada a falar em público,
Podemos dizer também que aconteceu quando ele estava no piquenique admirando a grama verde esmeralda
A família toda reunida, na campina, ao lado das vacas que brincavam tranquilamente e mastigavam mato, como eu me encharcava em excesso, quando criança, com a goma usada para fazer balões, com diâmetro tão grande quanto o lua,
É praticamente impossível para mim medir, mas de qualquer forma, havia alguns balões bem grandes saindo,
Cecília se sente bem, ri, sorri, mais do que faria em 50 anos, gosta de gente que tenha o senso de humor bem desenvolvido, só ocorre um fenômeno estranho, já que ela abriu mão dos dentes naturais, em favor dos prótese,
A dentista recomendou facetas, mas ela não o faz, porque as perde como peças de um jogo e quer ter certeza de que a nova dentição estará completa e bem feita, assim como sua boca,
Colocando na boca uma substância com gosto de cimento, o dentista pegou o molde para a dentadura,
Duas semanas depois, ela foi notificada para ir buscá-lo e usá-lo com a confiança de que estava concluído em todos os sentidos,
Cecília, feliz por estar fora do caminho, pega, faz exercícios para se acostumar,
Já faz cerca de duas semanas que ela teve, mas Cecília é uma menina adaptável, nada pode fazê-la desistir da alegria, nem mesmo o fato de haver outros dentes,
Ela estava com as amigas na campina, pensou, nada além de praticar sua dicção com sua nova prótese, calmamente, com alguma cautela, dizendo trocadilhos,
E a menina disse: "Ela vende conchas na beira do mar",
A prótese caiu, saiu na hora, dava para perceber que alguma coisa não era muito natural, pelo jeito que a mandíbula dele se movia,
A prótese cai diretamente no copo de cereja,
Cecilia ficou surpresa com a loucura que havia acontecido,
O que o dentista fez quando consertou? Ele achou que queria estar pescando, não para ajudá-la a ter dentes menos tortos, também não a ajudou muito com o torno, pedindo desculpas educadamente, com muito profissionalismo, dizendo que esse trabalho odontológico era do ortodontista, não do dentista.
Cecília não sabe mais em que acreditar, como ver as coisas para chegar a um denominador comum com suas conclusões,
Ela imagina que o dentista apenas a enganou, aproveitando sua ingenuidade, fez sua prótese às pressas, desconsiderando as particularidades de sua boca, todos os detalhes que deveria ter olhado, pegou seu dinheiro e a deixou com uma prótese que deixa muito a desejar. ser desejado,
Nervosa, Cecília não hesita mais, abre rapidamente o celular (só lhe restam 20% de bateria, então precisa desabafar suas frustrações com rapidez e eficiência), na lista de contatos ela seleciona o médico que lhe deu esse presente,
Ela começa com suas desculpas: ,, Olá, (não sei até que ponto pode ser bom) doutora, meu nome é Cecília, tenho 50 anos e visitei você há duas semanas para fazer uma prótese, você me tirou medidas, correu tudo bem em termos de organização, os materiais são duráveis, acho que poderei usar a prótese por muitos anos. Meu único problema você sabe o que é? Cai da minha boca toda vez que quero falar, não me deixa murmurar nem duas palavras, é terrível não poder falar, não poder expressar o que está pensando..."
O médico: Bem, como você está falando comigo agora?
Cecília, em tom áspero:,, Doutor, você está brincando comigo????!!! Estou com um problema com a prótese que você criou para mim!! Por favor, lide com isso o mais rápido possível!"
Cecília vem nas consultas, o médico olha, pergunta mais à paciente como se estivesse aconselhando:,,Você já ouviu falar em Corega? Você ao menos sabe o que é?
Cecília: “Claro que sei, é a cola para dentadura”.
Doutor:,, Se você sabe, por que não usa?"
Cecília senta e pensa, ela também faz esse compromisso e compra Corega. Depois de algumas noites a gengiva se acostumou com o produto, além disso, Cecília recomenda fortemente o Corega, para dentes bem fixados.
Cecília:,,É o produto que nunca me decepcionou nem na primeira aplicação! Corega mudou minha vida!"
Focul ce mi-a stins inima
Te urăsc fiindcă m-ai otrăvit.
Ce motiv jegos
M-ai însănătoșit, dar inima mi s-a îmbolnăvit
Cu ce folos?
Merită să-mi revin în fire?
Sau să dispar pe-un alt plai?
Ce merită până la urmă,
Dacă nu voi ajunge în rai?
Am învățat să urăsc înainte de tine,
dar nu înaintea ta.
Simt… Un straniu în mine
Un sentiment care îmi frânge trupul și carnea.
M-am săturat să-mi vărs lacrimile,
dar tot îmi curg…
N-am niciun motiv de oprire
Plâng și voi plânge neîncetat.
Lacrimile niciodată n-am să le șterg
Le voi aduna pe toate
Până voi putea crea o mare sărată
Goală,fără societate
Ca să poată fi curată.
M-am săturat de nemernicul tău zâmbet
Care-mi însenina cândva chipul
El e singurul lucru care mi-a fost întipărit în suflet
Care mi-a cutremurat corpul
Care m-a făcut să-mi aduc aminte de tine.
Și în final…M-am săturat de acele dulci cuvinte
Cuvinte ce m-au făcut să devin oarbă
Nu vreau să-mi aduc aminte
Când mi-au făcut emoțiile să ardă
Să se facă scrum,să devină cenușă
Să dispară din zi, dar și din noapte…
O lacrimă de venin
În ochii tăi s-a stins o stea,
Iar eu, orb, te caut prin scrum,
Pe buze-ți moartea tremura
Ca un blestem rostit pe drum.
Iubirea – umbră, fum, delir,
Sau poate doar un gând,
În care mori fără să știi
Că te-ai născut în gol, în vânt.
Dar spune-mi tu, ce e iubirea?
Un vis murind, o amintire?
Sau doar un zeu ce-și uită firea
Și moare-n noi de nemurire?
Minciuni
M-arunc în valuri de speranță
Înot pierdut prin amăgiri
Mă-neacă surdă circumstanță
Mințit de false străluciri
Întind cu oarbă cutezanță
Aripi de suflet copleșit
Lipsit de aer n-am portanță
Mințit de vânt m-am prăbușit
Găsesc clepsidrele-n ruină
Timpul curgând prin amintiri
Să mă transforme în rugină
Mințit de strâmbe ispitiri
Mă chiamă fapte în instanță
De judecată sunt mințit
Căzut din propria-mi balanță
M-am condamnat în rătăcit
Trăiesc îngust lipsit de nuanță
Culoarea-mi umblă risipit
În alb și negru am prestanță
Acoperind tot ce-am mințit
Rămân acut în discordanță
Găsind apus în răsărit
Adun tăcerea cu distanță
Scăzând din viață păcălit
🎤 Regăsire
Luci Sarca
2 июня
Apeși pe 3 puncte din bara de ascultare 😊
Răsărit
Emanuelle
2 июня
Interpretarea foarte frumoasă.. Multumesc. Este pur și simplu o piesă de sine stătătoare, inspirată de un moment universal de renaștere.
Ecouri sub umbrelă
Emanuelle
2 июня
„Ecouri sub umbrelă” este ca o îmbrățișare caldă într-o zi ploioasă de mai. Versurile transmit atâta liniște și vindecare. Felicitări pentru această b...
Măsură de sine
Emanuelle
2 июня
Vă mulțumesc frumos! Dincolo de orice experiențe, amărui sau nu, poezia rămâne un spațiu al regăsirii și al demnității. Mă bucur că v-a trimis cu gând...
Răsărit
Marius Ene
2 июня
Cumva este continuarea unei alte poezii ale tale, cel puțin așa am perceput, însă de data asta plină de speranță! Bravo.
Măsură de sine
Marius Ene
2 июня
O poezie sensibilă, probabil "venită" din experiențe dinamice ușor amare?! Doar autorul știe ☺️ însă lasă multe interpretări. Frumos.
Ecouri sub umbrelă
Marius Ene
2 июня
👏 Frumos. Curat. Actual
DOAR, NIȘTE CUVINRE…
Florin Dumitriu
2 июня
O poezie profundă și încărcată de emoție, în care timpul, limitarea și lupta interioară sunt exprimate prin imagini puternice. Transmite o stare de re...
ÎNVAȚĂ-MĂ SĂ TAC
Silvia Mihalachi
1 июня
Tăcerea este o artă în credința și rugăciunea către DUMNEZEU … Așa ne spune în cuvinte frumos ales poezia ,,ÎNVAȚĂMĂ SĂ TAC / nu ca să mă ascund...
Din umbra la lumina
Florin Dumitriu
1 июня
Imi place stilul, e foarte frumos. Felicitări!
Societatea.. amenințarea vieții mele.
Florin Dumitriu
1 июня
Foarte frumos. Felicitări!!
Doar tu
Aurica Plesea
1 июня
Felicitări !Cele mai frumoase versuri, cele mai sincere trairi!!!
🎤 Regăsire
A.dela
29 мая
Imi place mult melodia asta. Cum o pot descărca?
Și-aș muri, și-aș renaște
Edy.Eduard2000
27 мая
👏👏👏👏👏👏👏👏
Să-ți amintești...
Edy.Eduard2000
27 мая
Sublim🌹🌹🌹