Gânduri de noapte
A apărut dușmanul meu perfect
Era și timpul, e chiar ceasul
Fiecare secundă înseamnă un defect
Am încetinit, nu mai pot ține pasul
Nu știu ce si de ce mi se-ntamplă
Mă simt bătrân, dar sunt copil abia
Mereu simt o durere puternică la tâmplă
Mă ține captiv sufletul și nu mai pot scăpa
Inima se află în dezechilibru cu mintea
Mă simt foarte light-headed și am inima grea
Nu vreau să știe nimeni, căci așa îmi e firea
Prefer sa pierd tot, dar nu, căci totul îmi e ea
Când des mă uit în gol
Văd cum îmi trece viața
Și momentan moartea-mi e simbol
Dar tot nu vreau sa pierd speranța
Ăsta era coșmarul meu
Era, acum e realitate
Stresul, așa îl numesc eu
Ei zic că-i atractivitate
Pe timp de zi vreau să mă vadă bine
La noapte schimb de fețe
Vreau doar să știe ca am mare fericire
Nu și dureri mărețe
Creierul meu e ca un labirint
În timp ce funcționează schimbă drumul corect
Ca voi putea să scap tot încerc să mă mint
Dar simt ca încep să devin eu defect
Mă simt ca o țestoasă, bătrână și înceată
Eram cândva și eu o vulpe, nu aveam nicicum problema
Să contemplez viața mea biată
Dar am aflat, eu sunt dilema
Category: Thoughts
All author's poems: Toni Lukacs 
Date of posting: 16 февраля
Added in favorites: 1
Views: 89
