Pierderea speranței

Dacă tristețea te ține prizonier

Șoptindu-ți aceleași vorbe fără rost,

Neștiind cum s-o alungi

În sufletu-ți ce-i pustiit,

Văzând cum viața te ține iarăși înlănțuit,

Și-auzi doar urlete de lupi flămânzi

Simțind cum gerul iernii te doboară,

E timpul tău să te ridici,

De crezi sau nu, îți spun prietene și nu te mint,

De mână te ține Dumnezeu!

De toți prietenii te-au părăsit

Și ești orfan al nimanui,

Crezând că Cerul pe veci te-a izgonit,

Și toți îți sunt potrivnici cum niciodată nu ai bănuit,

Și n-ai nici lacrimi ca să plângi,

E timpul tău să te ridici,

De crezi sau nu,îți spun prietene și nu te mint,

De mână te ține Dumnezeu!

Iubita de te-a alungat ca pe-un gunoi,

Fugind de tine ca de-un lepros,

Să nu-i răpești nici timpul,tinerețea sau amorul,

Și de-și regretă clipele frumoase ce ți le-a dăruit,

Vai ce tristețe simt,te cred

Eu însumi am trăit acestea toate

Precum coșmarul este zugrăvit...

E timpul tău să te ridici,

De crezi sau nu, îți spun prietene și nu te mint,

De mână te ține Dumnezeu!

De ești sărac,bolnav,uitat

Și lumea toată îți stă ascunsă

Știi bine că-i egoistă,rea și crudă

Dar inimioara îți suspină dulce încă

În timp ce deznădejdea te-aruncă în bezna rece

Ce prevestește doar căderea fără de sfârșit,

Prapastia ce te cuprinde e însăși moartea de care se vorbește,

E timpul tău să te ridici,

De crezi sau nu îți spun prietene și nu te mint,

De mână te ține Dumnezeu!

Dacă auzi doar vorbe grele

Și vin în urma ta ca un ecou,

Dacă nu-i nimeni să creadă-n tine

Când ești căzut și doar necazul te aude și-ți răspunde

Când zaci sub munte de ispite,

Știind că ți-a sosit sfârșitul,

E timpul tău să te ridici,

De crezi sau nu îți spun prietene și nu te mint,

De mână te ține Dumnezeu!

(25 iunie 2023 H.S- Irepetabila iubire)

Într-o poiană în pădure,

Unde îs multe fragi şi mure.

Se spune că a stat odată,

Albă ca Zăpada noastră.

Şi avea şapte pitici,

Unii mari şi alţii mici.

De ea s-au îndrăgostit,

Şi-o iubeau necontenit.

Şi-o iubeau, şi-o adorau,

Cu ea toţi ei se jucau.

Când veneau din fund de mână,

O vedeau ca pe o zână.

Şapte pitici, ce erau afurisiţi,

Unii mari şi alţii mici.

După ce seara mâncau,

Cu ea dragoste făceau.

Dragă Alba cum îţi place,

O întrebă Înţeleptul în şoapte?

Ruşinosul stă şi aşteaptă,

Răspunsul ca să îl primească.

Bucurosul şi Hap Ciu,

De la început ei ştiu.

Că atunci când rândul le vine,

Bucuroşi ei o să fie. Somnorosul,

Mutulică, Dau la buci şi nu au frică.

Căci la final vine bossul, Ăla rău, morocănosul.

Unii o iau pe la spate,

Că la doamnă aşa îi place.

Unii io trag sus încet,

Că acolo au mult succes.

Alţii în patru labe o pun,

Că îi futaiul cel mai bun.

Alţii îi dau un număr, două,

În poziţia şaizeci şi nouă.

Şi uite după o noapte întreagă,

Ea Alba ca Zăpada noastră.

Este acum terminată,

Că piticii au tras-o toată.

Albă ca Zăpada îi tare fericită,

De pitici că a fost iubită.

În căsuţa fermecată,

Chiar în păduricea deasă !

Ce buni prieteni am fost odată,

Când mult mai tànăr eu eram,

Încredere-am avut în oameni,

Trădarea pe atunci nu o știiam

Ne întâlneam pentru distracții,

Găsind prilejuri pentru asta,

Ce bucurie mai aveam în suflet,

Când masa o-ntindea nevasta

În jurul mesei abia-n-căpeam,

Dar se găsea loc pentru fiecare,

Gustam și un pahar de băutură,

După atâtea feluri de mâncare

Tot timpul era o bună dispoziție,

Când împreună petreceam,

Mereu trăgeam câte-o cântare,

Vecinii din somn noi îi trezeam

Țin minte că nu era supărare,

Unii cu alții mereu glumeam,

Astăzi am fost noi la butoane,

Mâine e rândul vostru la bairam

Și cum nimic nu ține-o veșnicie,

Iar timpul ne-a mușcat din ani,

După o viață lungă de prietenie,

Câțiva din ei îmi sunt dușmani

Când te gândești din ce motive,

Noi spatele ni l-am întors,

Aș spune...minte n-am avut,

Când ne-am certat de la un borș

................................

Cum timpul are sens doar înainte,

Și niciodată nu s-a oprit minutul,

Bine ar fi să ne iertăm pân'a ne duce,

Să-ne-mpăcăm și să uităm trecutul!

Acum minerii din Vale,

Stau pe străzi şi mor de foame.

Că banii nu şi-au mai luat,

Pentru muncă ce-au prestat.

Cu toţii îs în grevă acum,

Şi asta nu e un semn bun.

Cărbune nu vor mai da,

Lumea în case vă îngheţa.

Nimeni cu ei nu vorbeşte,

Toţi îi mint şi îi prosteşte.

Că banii o să îşi primească,

Undeva, la Sfântu aşteaptă.

Toţi minerii acum aşteaptă,

Banii lor să îşi primească.

Că astfel nu mai intră în mină,

Şi asta nu îi treabă bună.

Vă mulţumesc ,prieteni!
Că des mă criticaţi.
Vă mulţumesc ,prieteni!
Prin asta voi nu mă uitaţi.

O ură - mă înalţă,
O invide-mi dă speranţă.
Tot binele vi-L doresc
Prieteni ,eu vă mulţumesc!

Pentru asta sunteţi daţi-
Să criticaţi ,s-apreciaţi.
Pentru tot ce mi-aţi făcut-
Vă promit :n-o să vă uit!

Acum în preajma de Ajun,

Încerc smerit eu să vă spun,

Despre un Om adevărat,

Care pe cruce l-au urcat

Motive multe i-au adus,

Celui ce este chiar Iisus,

Născut din fecioara Maria,

Ce ne-a adus și bucuria

Prin îngeri s-a vestit minunea,

Lui Ioachim și Anei soția,

Că vor avea-o pe Maria,

Ce îl va naște pe Mesia,

O viață-ntreagă s-au rugat,

Să aibă un urmaș lăsat,

Și chiar la bătrânețea lor,

Maria s-a născut cu dor

Minune mare s-a-ntâmplat,

Lui Ioachim, păstor adevărat,

Și Anei a lui soție stearpă,

De lumea toată acuzată,

Că ea un prunc nu are-ncasă,

Și e rușine pentru castă

Dar iată!!..Maria a venit,

Cum îngerii au prevestit,

Și Ana cu Ioachim au mulțumit,

Și daruri multe au împărțit

De bucurie au dus la templu,

Drept jertfă Domnului,

Zece mioare/ doisprezece viței,

Și zece capre pentru ei (popor)

Părinții ei au înțeles,

Că ea va naște pe Ales,

Și numele Iisus va fi,

Pe noi El ne va mântui

În ieslea rece s-a născut,

Copil dorit și mult plăcut,

Iar magii smirnă i-au adus,

Copilului numit Iisus

Și vestea imediat s-a dus,

Către acei aflați mai ,,sus",

Și ca poporul să nu creadă,

Pe dată au gândit să-l piardă

Atunci Iisus după Născare,

De magi a fost pus în mișcare,

Ascuns de cei ce l-ar fi vrut ucis,

Și niciodată, circumcis

Pecând El cu Maria prin pustie,

În timp s-a săvârșit călătorie,

Și s-a întors în a lui țară,

Crescând ca sfânt, dar cu ocară

 Și multe a avut a trage,

De la cei mari fără de lege,

Care simțind puterea Lui,

Au vrut să-l dea pământului

Iisus cu ucenicii săi,

I-a pedepdit pe toți cei răi,

Și tuturor le-a arătat,

Calea cea dreaptă de urmat

Minuni și fapte a făcut 

Cât pe pământ El a stătut,

Dar cei mișei au hotărât 

Să fie El chiar omorât

Pe cruce a fost răstignit,

Și-n cuie groase pironit,

Să bea..nu apă..Lui i-au dat,

Și doar oțet pe buze aplicat

Pe cap i-au pus ramuri de spin,

Rănindu-L și trăind un mare chin,

Cuvinte de ocară i-au adus,

Spunându-i...salvează-te Iisus

Poporul a fost întrebat,

Pe cine vrea eliberat,

În cor atunci ei toți au spus,

Barnaba..hoț..nu pe Iisus

La moarte fie condamnat,

Și chiar așa s-a întâmplat,

Și-n peșteră înmormântat,

Și-a treia zi a Înviat..ce minunat!

Și s-a-nălțat cu slavă mare,

Pentru a noastră grea iertare,

La dreapta Tatălui El este,

Și ne aduce nouă veste,

Să facem fapte pe pământ,

Și legământ cu Domnul sfânt

Păcatele ne vor fi iertate,

Dar fără să mai fie repetate,

Acum la Nașterea cea sfântă,

Așa cum îngerii cuvântă,

Să fim mai buni și cu iertare,

Ca să primim cu toții..binecuvântare!

De la Cel ce-a pătimit,

Domnul fie proslăvit,

Cu toții Lui să ne-nchinăm,

Și rugăciuni să înălțam,

Să mulțumim neîncetat,

Că El pe noi..nu ne-a uitat!