Fiul ploii
Plouă întruna de un veac,
Ba plouă chiar de sub pământ,
Natura nu-și mai află leac,
Iar Domnul nu mai face legământ.
Mi-e ochiul ud și în orbită,
Iar inima în piept stă inundată,
Mi-e udă pâinea de pe plită,
Iar apa din fântână e udată.
Un nor în curte îmi pare că se joacă,
Că apa-i cățărată în copac,
Iar soarele e dus ca să petreacă,
Căci umbra îmi e moartă de un veac.
Din apocrife aflu cum era uscatul,
Cum soarele zâmbea la răsărit,
Iar mama cred că a mușcat păcatul,
Căci plouă chiar de când m-a zămislit.
Și plouă întruna de un veac,
S-au înecat în valuri toți eroii,
Și-aud o știre de dincolo de lac,
Că moartea-l caută pe fiul ploii.
Category: Diverse poems
All author's poems: Gabriel Trofin
Date of posting: 7 декабря 2023
Views: 221
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: De ce
Poem: Blue monday
Au iesit cu cartile in strada. Modul in care zeci de oameni pasionati de lectura au sarbatorit Ziua Mondiala a Cititului cu voce tare - VIDEO
Poem: Parfum de femeie
Poem: Picura o lacrimă
Ziua în care se publica una dintre cele mai celebre cărţi din istorie
Poem: Schimbarea
Poem: Joc/10
ZILELE LITERATURII ROMÂNE LA CHISINĂU. Cum a influențat țuica apariția poporului român