Într-o seară, într-un parc
O floare, o bancă, un parc
doi îndrăgostiți tac
e noapte afară,
iar cerul de stele-i plin
ei încet se omoară
cu o singură sticlă de vin
Tăcerea mă cam seacă
așa că-mi mai torn un pahar
el se ridică și pleacă
o fi totul in zadar?
Disperată mă întind
să încerc să-l prind de mană
picioarele nu mă mai țin
de nimic nu mai sunt bună
Mi-aș dori ca să-mi permit
să-ntorc timpul în trecut
să-nțeleg cu ce am greșit
și cum, Doamne, te-am pierdut!
Categoria: Poezii de despărţire
Toate poeziile autorului: tzutzi
Data postării: 4 aprilie
Vizualizări: 287
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: ANOTIMP
Poem: Atâtea...
A implinit 85 de ani si a mai lansat o carte. Spiridon Vangheli si-a sarbatorit ziua de nastere printre pici - VIDEO
Poem: Gânduri nespuse
Poem: Iubit-o
Lanţul Cărtureşti intră pe piaţa din Republica Moldova cu o librărie
Poem: Noi doi
Poem: Moonlight
Oportunităţi de muncă pentru cei care doresc să-şi valorifice abilităţile de scriere