Într-o seară, într-un parc
O floare, o bancă, un parc
doi îndrăgostiți tac
e noapte afară,
iar cerul de stele-i plin
ei încet se omoară
cu o singură sticlă de vin
Tăcerea mă cam seacă
așa că-mi mai torn un pahar
el se ridică și pleacă
o fi totul in zadar?
Disperată mă întind
să încerc să-l prind de mană
picioarele nu mă mai țin
de nimic nu mai sunt bună
Mi-aș dori ca să-mi permit
să-ntorc timpul în trecut
să-nțeleg cu ce am greșit
și cum, Doamne, te-am pierdut!
Categoria: Poezii de despărţire
Toate poeziile autorului: tzutzi
Data postării: 4 aprilie
Vizualizări: 81
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Fugi cu mine
Poem: "Unforgettable" în italiană
ZILELE LITERATURII ROMÂNE LA CHISINĂU. Cum a influențat țuica apariția poporului român
Poem: Poezie
Poem: Declaratie
10 cărţi pe care oricine ar trebui să le citească măcar o dată în viaţă
Poem: Nemuritor
Poem: Fulgi de zapada
Un bătrân de 91 de ani a luat un loc de frunte la un concurs de poezie