Într-o seară, într-un parc
O floare, o bancă, un parc
doi îndrăgostiți tac
e noapte afară,
iar cerul de stele-i plin
ei încet se omoară
cu o singură sticlă de vin
Tăcerea mă cam seacă
așa că-mi mai torn un pahar
el se ridică și pleacă
o fi totul in zadar?
Disperată mă întind
să încerc să-l prind de mană
picioarele nu mă mai țin
de nimic nu mai sunt bună
Mi-aș dori ca să-mi permit
să-ntorc timpul în trecut
să-nțeleg cu ce am greșit
și cum, Doamne, te-am pierdut!
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Combustia a.k.a MediumDryScurs
Поэма: Mai frumoasă de Laura Stoica în franceză
Ai dori şi tu să faci parte din echipa noastră?
Поэма: Doar două secunde
Поэма: Mintea și cântarul!
Cinci cărți scrise de autori contemporani din spațiul românesc
Поэма: Cântă-mi la pian
Поэма: Apus de soare scăldat în valurile mării
Se împlinesc 130 de la moartea Luceafărului poeziei româneşti, Mihai Eminescu