Rana

Ma faci s-aud , doar tu,
Cum bate-n piept motorul.
Crezind ca asta e si altul nu,
Acesta-i viitorul.

Sa stiu ca seara nu-i,
Cind soarele apune,
Fara ca tu sa-mi spui,
Urari de bine.

As vrea sa fiu alaturi,
Sa vad cum ei lucesc.
In ochii tai, de stele vii,
Un DA traiesc.
 

De ce e frig și, inima mă doare,

Iar tu nu simți, răceala dintre noi,

Stăm amândoi, tăcuți în așteptare,

Și știm, că pe-năuntru, suntem goi

Ne punem tot mai des, o întrebare,

De ce noi, nu mai suntem, ca-nainte,

Când știm că-n viața, totu-i încercare,

Și uneori călcăm, pe jar fierbinte

Și știm cu siguranța, tu și eu,

Că drumul nostru, n-a fost un vis,

Noi doi, iubiți, legați, am fost mereu,

Și doar, amândoi, în viața, am decis

A fost și greu, dar am trecut,

Peste necazuri, care-au durut,

A fost ușor și, ne-a plăcut,

De mână, noi tot timpul, ne-am ținut

Pe calea vieții, am știut, să evităm,

Să-ne-acuzăm urât....pe te miri ce,

Și-n viața, a trebuit, să ne purtăm,

Și am știut, că ce e rău, ca vântul trece

Și anii, ni s-au adunat, cu plus,

Văzându-se, pe ale noastre chipuri,

Și tinerețea, ni s-a dus, în minus,

Și-au apărut, pe ici pe colo, riduri

Și timpul, n-a trecut, fără de rost,

Am strâns si adunat, cum am putut,

Pentru aceasta, am plătit un cost,

Că de.. noi doar în muncă, am crezut

În tinerețe, totul, ți se cuvine,

Nu știi să scazi și, doar sa-aduni,

Iar, când timpul bătrâneții vine,

Anii îi scazi și-aștepti, ceva minuni

Acum e timpul, pentru o rugă,

Pe care n-ai rostit-o-ntinerețe,

Sperând la Domnul, să ajungă,

Și să n-ai boli, dureri, la bătrânețe

Un sfat, aș da acum, eu tuturor,

Trăieste, dar nu cu viața, la pariu,

Și toate, să le faci, la timpul lor,

Ca nu cumva, să fie, prea târziu!

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

Din înaltul cerului trimite-mi,Doamne,mâna Ta cea tare,

Ca sunt scufundată-n valuri și mă clatin rău pe mare.

Când îngenunchez Stăpâne și ca să ma rog as vrea, 

Vin ispitele alături și-mi încurcă mintea mea. 

Dar vino, Doamne, lângă mine când eu Te chem cu drag

Ajută-mă IIsuse să trec al greutății prag.

Ființa mea e slabă, dar întărește-o Tu cum știi, 

Prin valurile lumii-acestea cu mine, Doamne, Tu sa fii...

In asta viata ce-o traiesti

Nu-i usor sa te gasesti,

Sa realizezi cu-adevarat

Cu ce scop ai fost creat.