Rana
A intrat în casă liniștea
Unui nor.
Cerul din nou curat,
Își absoarbe rănile
Usturătoare.
Molatec vânt
Racorește sângele
Zgârie simțul, aripa,
Primăvara.
Seninul este din nou senin
Azurul este din nou
tot mai cert,
Ca și soarele.
Dar rănii îi rămâne
Dorința de veșnicie,
Atârnată într-un cui
Ruginit,
Care zgârie ascuțit
Interior, vesel,
Copilaresc,
Invaluit in ceață fierbinte,
Uitat de natură,
De sine .
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Francisc Boros
Data postării: 8 august
Vizualizări: 132
Poezii din aceiaşi categorie
#Interesant
Poem: Vin sărbătorile de iarnă
Poem: Golul din suflet
Dragi autori și cititori ai poezii.online
Poem: Epigrame VI
Poem: Ai nimănui
Cine suntem și ce limbă vorbim? (VII) Poezia „Testament” de Tudor Arghezi, recitată de Ana Sîrbu
Poem: Mamă dragă…
Poem: Ziua aceea
Test de personalitate: Alege una din cele cinci cărţi şi află-ţi destinul