Rana
A intrat în casă liniștea
Unui nor.
Cerul din nou curat,
Își absoarbe rănile
Usturătoare.
Molatec vânt
Racorește sângele
Zgârie simțul, aripa,
Primăvara.
Seninul este din nou senin
Azurul este din nou
tot mai cert,
Ca și soarele.
Dar rănii îi rămâne
Dorința de veșnicie,
Atârnată într-un cui
Ruginit,
Care zgârie ascuțit
Interior, vesel,
Copilaresc,
Invaluit in ceață fierbinte,
Uitat de natură,
De sine .
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Francisc Boros
Data postării: 8 august
Vizualizări: 68
Poezii din aceiaşi categorie
#Interesant
Poem: Crăciun Ștefana
Poem: La inimă-n pridvor
O primă carte cu versurile lui Grigore Vieru în limba italiană a fost lansată la Chişinău
Poem: reverii/6
Poem: TRECUT, PREZENT ŞI VIITOR
Honoré de Balzac et George Călinescu
Poem: Ispite
Poem: Lui stimate soare
NOBELUL PENTRU LITERATURĂ. Academia Suedeză va anunţa doi câştigători ai premiului