Rana
A intrat în casă liniștea
Unui nor.
Cerul din nou curat,
Își absoarbe rănile
Usturătoare.
Molatec vânt
Racorește sângele
Zgârie simțul, aripa,
Primăvara.
Seninul este din nou senin
Azurul este din nou
tot mai cert,
Ca și soarele.
Dar rănii îi rămâne
Dorința de veșnicie,
Atârnată într-un cui
Ruginit,
Care zgârie ascuțit
Interior, vesel,
Copilaresc,
Invaluit in ceață fierbinte,
Uitat de natură,
De sine .
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Francisc Boros
Data postării: 8 august 2024
Vizualizări: 177
Poezii din aceiaşi categorie
#Interesant
Poem: Tinereţe
Poem: Orele și natura
foto, video | Eminem de Moldova și-a lansat cea de-a doua carte. Despre ce este „Dulce Infern”?
Poem: O raza de soare
Poem: Ploaia
Din ce trăiesc scriitorii
Poem: Beatitudinea durerii
Poem: Plâng...
Câte cărți din această listă de 130 de romane din literatura română și universală le-ai citit?