Rana

Golgota, tabloul poveștilor sângeroase...
Nu mai au vreun nume acum, cale să spună...
Clopotele bat în biserici. Se mai adună
Care mai de care afonii să pupe oase,
Rămășițe, ciolan îmbâlsămat pentru mase.
 
Marea, în clocot, îmbrăcată este în spumă
Pentru sărbătoare, în săruri cu chip de brumă.
Oamenii... cu capul lor dus tot pe lună, în case...
Nimic din ce a fost însemnătate mai are,
Zace crucea aurită la gât de ageamiu,
 
Cu amintirea Sa pe veci pierdută în zare...
Isus, Mesia lor, încă mai doarme în sicriu...
Capul la icoana Ta îmi stă, Mântuitoare!...
Rănile-Ți, adânci... Lacrimile, tot mai amare...

Categoria: Poezii diverse

Toate poeziile autorului: Rarés Girea poezii.online Rana

Data postării: 20 ianuarie

Vizualizări: 29

Loghează-te si comentează!

Poezii din aceiaşi categorie

Fior

Răcoarea primăverii

se lasă peste noi,

chiar la lăsarea serii,

când ne simțim mai moi.

 

Ne trec fiori plăpânzi,

din cauza brizei pare...

Seara cu ochii blânzi

pornește o-ntâmplare.

 

E zgomot cam puțin,

căci nu e lume multă.

Nu mi se pare-un chin

că nimeni nu m-ascultă.

 

Pe foaie-mi las cuvântul

uitându-mă în zori...

Ivesc apoi pământul

cum se cufundă-n nori.

 

E un complex peisaj,

pot zice-un cadru feeric...

Sau e doar un miraj

Văzut în întuneric.

  

Dragos Plesa - Fior

Mai mult...

Nu!

Sunt momente profunde,
Doar cu ochii închiși fecunde,
Sub pleoape deduse,
Recoltate și aduse
Ca viitoare șisturi
De crâmpeie și piscuri.
 
De ce să fie muntele munte
Și fruntea să fie frunte,
Când le-aș putea ști întrețesute
Pe coama muntelui-frunte?
 
Aș vrea să luminez freatica și drumu-i
Pe sub cortex, dar din izvor dudui,
Căci ceva, în mine, repetat, mereu: “Nu!”
Mai mult...

Regretul unui fiu

Târziu este, copile, plânsul tãu,

Târzii sunt şi pãrerile de rãu!

E prea târziu s-aduci un trandafir

Sãdindu-l lângã cruce-n cimitir!...

 

E prea târziu acuma sã mai plângi,

Ferindu-ţi ochii-n palma mâinii stângi!

Cu graiul stins, cu-amar, mâhnit de tot,

Aş plânge-n rând cu tine...sã mai pot.

 

Nu pot nici sã te-aud, nici sã-ţi rãspund...

Dar toatã viaţa m-ai rãnit profund:

La bal, la reuniuni sau la "boutique"

Când te duceai fãrã sã-mi zici nimic.

 

Dar... în sfârşit, e grea durerea ta

Şi multã vreme-o vei simţi aşa!

Nu doare lutul biciuit de ploi,

Cât ne dor remuşcãrile din noi!

 

                          ☆

 

Tu nu ai timp, cât ai dori sã ai,

Nici rost, nici sentimente şi nici grai!

Când nu ai fost ce-ai fi putut sã fii,

Când toate trec, rãmân lacrimi târzii!...

Mai mult...

Ziua mea 23 ani

Mai desenez un an in cartea vietii
Mai adaug inca unul la gramada
Chiar de mii greu zimbesc ca totdeauna
Ca lumea, fericit azi sa ma vada

Am ingramdit vrio citiva ani
Si inca multi am sa mai gramadesc
Si unde am sa intilnec greutati
Am sa pling si iar am sa zimbesc

Am trecut mereu grabit prin viata
Dar azi pe loc eu ma opresc
Am sa ma ridic spre cer in zbor
Si cazind am sa zimbesc

Ii multumesc mamei ca sunt pe lume
Si am ajuns unde am ajuns
Si toate greutatile de pina acum
Cu zimbet pe buze li-am invins

De ziua asta cind toti de mine-si amintesc
Toti incearca-n felul lor sa ma iubeasca
As vrea sa fie ziua mea in toata ziua
Ca mereu de mine sa-si aminteasca

Mai mult...

Cerbul

Aseară-n vise am ucis un cerb, 

Și am visat că-s treaz și sângerez, 

Căci coarnele durerii lui m-au frânt. 

Tu , vânător, tu asasine, 

N-ai somn pe zațu acestei lumi! 

Câte prăpăstii urcă-n tine,

Ca să dobori, un șoim, pe culmi? 

Aseară-n vise am ucis un cerb, 

Și am visat că-s treaz și sângerez, 

Căci coarnele durerii lui m-au frânt. 

O.T. 

Mai mult...

Sunt lumini afară

Sunt lumini afară, pe câmpii,
Și mă-ntreb dacă nu sunt stihii
Răsucite pe tulpini albăstrii,
Ondulate precum șerpii morții.
 
Nu au fețe, nu au trup
Și le văd mereu în grup,
Precum viespi în stup
Strânse, polen negru rup.
 
Se tăvălesc prin scum
Și noroaiele din drum,
Ca de la cocote fără parfum,
Să le simt boala venind și acum.
 
În ceață de mătase verde
Fiecare duh se pierde
Și apar altele; și arde,
Arde cerul, grida cade.
 
De la geam mă uit cu tremur
La un dans de smarald și azur,
La pași inexpliciți, pe un ritm dur,
La spade blurate, prinse-n hore șnur.
 
Sunt halucinante, precum versul de bard,
Pe țesături fine se răvășesc ca un fard,
Nu este idilă, este hazard,
O ilustrație de-un aspect blafard.
 
Verzi îți sunt ție ochii
Și pantofii cu toc azurii,
Tresar și mi se pare, să știi,
Că văd lumini afară, pe câmpii.
 
Mai mult...