Rana
A intrat în casă liniștea
Unui nor.
Cerul din nou curat,
Își absoarbe rănile
Usturătoare.
Molatec vânt
Racorește sângele
Zgârie simțul, aripa,
Primăvara.
Seninul este din nou senin
Azurul este din nou
tot mai cert,
Ca și soarele.
Dar rănii îi rămâne
Dorința de veșnicie,
Atârnată într-un cui
Ruginit,
Care zgârie ascuțit
Interior, vesel,
Copilaresc,
Invaluit in ceață fierbinte,
Uitat de natură,
De sine .
Категория: Различные стихи
Все стихи автора: Francisc Boros
Дата публикации: 8 августа 2024
Просмотры: 188
Стихи из этой категории
#Интересно
Поэма: Fluture
Поэма: Pulbere de nisip
Premiul Nobel pentru Literatură 2022
Поэма: Melancolie de George Bacovia în norvegiană
Поэма: 14 Februarie
Cartea ”Blocaţi în labirint” este lansată ASTĂZI la Soroca
Поэма: Sărmana foaie...
Поэма: Inima incercata
(foto) Cum încearcă un blogger anonim să reconstruiască o librărie distrusă în flăcări de ISIS