Timp
Frunza se zbate
în palma vântului –
tăcerea dansează.
Într-un fior
se topește lumina –
umbra ascultă.
Pasul rămâne
agățat de lumină –
noaptea respiră.
Șoapta se pierde
într-un val de uitare –
cerul tresare.
Întrebările goale
alunecă-n spațiu –
niciun ecou.
Chipul apune
în valuri de gânduri –
ochii visează.
Din umbra rece
răsare o rază –
cerul în mine.
Pasărea cântă
în brațele nopții –
ziua ascultă.
Se frânge clipa
în degetele vântului –
nimic nu mai crește.
Timpul s-a stins
în glasul tăcerii –
doar umbra mai plânge.
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Sufletul petrecerii
Poem: Cad stropi de apă binecuvântată!
(foto) O moldoveancă a lansat o carte în Marea Britanie. Vezi cine au fost invitații la eveniment
Poem: Poți înțelege dragostea?
Poem: Cred ca m am îmbolnavit…
Cartea „Reconstituiri cu Ileana Popovici” va fi lansată în premieră la Chișinău
Poem: Deasupra tuturor ești tu
Poem: Uneori
Dorian Furtună despre echilibru și manipulare. Fragment din cartea „Cugetările unui (ne)cunoscut”