recitaluri - FRĂMÂNTĂRILE GÂNDURILOR
Uneori mă gândesc la tine
La soarta ce mă așteaptă
La temnița de răni
Ce am adunat-o.
Eu vreau a ta durere
S-o pun la inima mea
Să simți fericirea
De la mine cândva.
Nu vreau să te alung
Pe tine, rană dulce,
Căci vreau ca să te am
La mine mereu.
Te-am iubit enorm de mult
Vreau să te păstrez mereu
Căci vreau să te am
La inima mea.
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: ANONIM
Data postării: 28 martie 2023
Vizualizări: 670
Poezii din aceiaşi categorie
Din același izvor
Toți suntem la fel,
Suntem asemenea miilor de maci
Ce-mpodobesc câmpiile,
Suntem asemenea păsărilor
Ce dau glas văzduhului,
Suntem asemenea peștilor
Ce săgetează apele,
Suntem asemenea copacilor
Ce înfrumusețează fața pământului,
Suntem asemenea frunzelor
Ce izvorăsc din muguri
Primăvară de primăvară,
Iar toamna iau foc
Și îngrașă pământul.
Suntem Adami și Eve;
Nimic diferit la o primă privire,
Simetrie,
Aceleași urechi, ochi sau petale,
Suntem un tot
Asemenea firelor de păr
Ce împreună alcătuiesc
Frumusețea capilară,
Suntem un tot
Într-un nucleu al vieții,
Dar fiecare are rolul lui,
Așa cum ochiul adună lumina,
Iar nasul parfumurile,
Trăim, simțim, dar facem parte
Din același izvor.
Suntem la fel,
Toți izvorâm din aceeași rădăcină,
Urcăm munți,
Coborâm văi,
Unii suntem mai buni,
Alții mai răi,
Unii par mai bogați,
Alții mai săraci.
Deși avem aceeași identitate,
Cursul fiecăruia e diferit;
Totul depinde el însuși
Cum se educă.
Prin educație
Florile tale pot străluci
Într-un mod unic,
Apa ta e mai limpede,
Păsările tale
Pot cânta asemenea privighetorilor,
Educația e cea care face diferența,
Însă tu trebuie să știi ce-ți dorești,
Cântecul corbului sau al mierlei.
Punctul de pornire
E izvorul aceleiași stânci,
Dar drumurile sunt diferite,
Tulpinile mai netede
Sau mai ascuțite.
(Din volumul Regăsiri, Ana-Cristina Popescu)
“patruzeci și una de idei “
patruzeci și una de idei,
au scris toți acești efemeridei,
efemeri ai vieții, sau a singurătății
dar toate astea au o cauză,
fiecare are o repauză.
la un moment dat, ești prea obosit ca să mai faci ceva,
așa că-ți iei o pauză
în care reflectezi la orice clauză,
din ce motiv ai ajuns acolo, cum te simți când ești acolo, poate este cineva.
cineva să te-ndrume,
pe această șină-n lume,
șina creației, unde nu toți au albume.
creația se dezvoltă din ceva,
cumva, cândva, ceva a fost acolo
așa că tu te poți cultiva,
chiar dacă acum ești solo.
Regretul
N-am inspirație, ci aspirație,
Vreau să trăiesc,
Vreau să incep să iubesc,
Mor încet, și nu-i bine,
Nu știu dacă mai apuc ziua de mâine.
Aceași zi, aceleași fețe,
Nu prea pare să-mi mai pese.
Suntem goi pe dinăuntru,
Și respingem un adevăr sumbru.
Nu mai știm să iubim,
Amărăciunea ne-o întărim.
Viața ne trece prin fața ochilor,
Acest adevăr noi incercam să-l ocolim.
Ține minte cât mai poți,
Regretele sunt pentru morți...
Hai cântă mutule
Hai cântă mutule că-s surd,
Să-mi crească păpădia în ureche,
Afară-i soare, eu sunt ud,
Și beau cu mine în pereche.
Păzea că vine viața acasă,
Și moartea mi-i metresă,
Ascunde târfa pe sub masă,
Ori plimbă îngerul în lesă.
Hai cântă mutule întruna,
Pe moarte bag-o în vioară,
Ciupește corzile ca-ntodeauna,
Ca ea să geamă iar viața să mă doară.
Rămâi
Dacă ai un sărut în plus, așează-mi-l pe gene,
să-mi pară grele, să-nchid
în ele lumea ta, cu josul în sus,
așa, cu zenit-ul căzut peste nadir!
Așterne-mi albastrul peste deșertul pașilor
și peste urmele lăsate veșted,
în lumi pe care le simt
cunoscute în parfumul tău.
Și nu mă duce pe mine-n
amurgul de un auriu excentric,
în care se strecoară
fiorul rece al unei eternități...
Arată-mi steaua cazătoare
și s-alergăm să-i prindem
lumina între tâmple, cu
un hohot prelung de rouă,
să curgă valuri de viață
peste ceea ce-a fost
o nemurire năstrușnică
și fără demiurg!
O, rămâi cu capul pe umărul meu,
reverie sublimă!
Această secundă ne aparține,
aproape etern!
Rămâi așa, eoni, nemișcată,
netresărită, neplânsă și fericită,
ca o copilărie nostimă
și fără de sfârșit!
Din același izvor
Toți suntem la fel,
Suntem asemenea miilor de maci
Ce-mpodobesc câmpiile,
Suntem asemenea păsărilor
Ce dau glas văzduhului,
Suntem asemenea peștilor
Ce săgetează apele,
Suntem asemenea copacilor
Ce înfrumusețează fața pământului,
Suntem asemenea frunzelor
Ce izvorăsc din muguri
Primăvară de primăvară,
Iar toamna iau foc
Și îngrașă pământul.
Suntem Adami și Eve;
Nimic diferit la o primă privire,
Simetrie,
Aceleași urechi, ochi sau petale,
Suntem un tot
Asemenea firelor de păr
Ce împreună alcătuiesc
Frumusețea capilară,
Suntem un tot
Într-un nucleu al vieții,
Dar fiecare are rolul lui,
Așa cum ochiul adună lumina,
Iar nasul parfumurile,
Trăim, simțim, dar facem parte
Din același izvor.
Suntem la fel,
Toți izvorâm din aceeași rădăcină,
Urcăm munți,
Coborâm văi,
Unii suntem mai buni,
Alții mai răi,
Unii par mai bogați,
Alții mai săraci.
Deși avem aceeași identitate,
Cursul fiecăruia e diferit;
Totul depinde el însuși
Cum se educă.
Prin educație
Florile tale pot străluci
Într-un mod unic,
Apa ta e mai limpede,
Păsările tale
Pot cânta asemenea privighetorilor,
Educația e cea care face diferența,
Însă tu trebuie să știi ce-ți dorești,
Cântecul corbului sau al mierlei.
Punctul de pornire
E izvorul aceleiași stânci,
Dar drumurile sunt diferite,
Tulpinile mai netede
Sau mai ascuțite.
(Din volumul Regăsiri, Ana-Cristina Popescu)
“patruzeci și una de idei “
patruzeci și una de idei,
au scris toți acești efemeridei,
efemeri ai vieții, sau a singurătății
dar toate astea au o cauză,
fiecare are o repauză.
la un moment dat, ești prea obosit ca să mai faci ceva,
așa că-ți iei o pauză
în care reflectezi la orice clauză,
din ce motiv ai ajuns acolo, cum te simți când ești acolo, poate este cineva.
cineva să te-ndrume,
pe această șină-n lume,
șina creației, unde nu toți au albume.
creația se dezvoltă din ceva,
cumva, cândva, ceva a fost acolo
așa că tu te poți cultiva,
chiar dacă acum ești solo.
Regretul
N-am inspirație, ci aspirație,
Vreau să trăiesc,
Vreau să incep să iubesc,
Mor încet, și nu-i bine,
Nu știu dacă mai apuc ziua de mâine.
Aceași zi, aceleași fețe,
Nu prea pare să-mi mai pese.
Suntem goi pe dinăuntru,
Și respingem un adevăr sumbru.
Nu mai știm să iubim,
Amărăciunea ne-o întărim.
Viața ne trece prin fața ochilor,
Acest adevăr noi incercam să-l ocolim.
Ține minte cât mai poți,
Regretele sunt pentru morți...
Hai cântă mutule
Hai cântă mutule că-s surd,
Să-mi crească păpădia în ureche,
Afară-i soare, eu sunt ud,
Și beau cu mine în pereche.
Păzea că vine viața acasă,
Și moartea mi-i metresă,
Ascunde târfa pe sub masă,
Ori plimbă îngerul în lesă.
Hai cântă mutule întruna,
Pe moarte bag-o în vioară,
Ciupește corzile ca-ntodeauna,
Ca ea să geamă iar viața să mă doară.
Rămâi
Dacă ai un sărut în plus, așează-mi-l pe gene,
să-mi pară grele, să-nchid
în ele lumea ta, cu josul în sus,
așa, cu zenit-ul căzut peste nadir!
Așterne-mi albastrul peste deșertul pașilor
și peste urmele lăsate veșted,
în lumi pe care le simt
cunoscute în parfumul tău.
Și nu mă duce pe mine-n
amurgul de un auriu excentric,
în care se strecoară
fiorul rece al unei eternități...
Arată-mi steaua cazătoare
și s-alergăm să-i prindem
lumina între tâmple, cu
un hohot prelung de rouă,
să curgă valuri de viață
peste ceea ce-a fost
o nemurire năstrușnică
și fără demiurg!
O, rămâi cu capul pe umărul meu,
reverie sublimă!
Această secundă ne aparține,
aproape etern!
Rămâi așa, eoni, nemișcată,
netresărită, neplânsă și fericită,
ca o copilărie nostimă
și fără de sfârșit!
Alte poezii ale autorului
Ne scapă
Și când totul e pe dos
Știi ca nu avem timp de scos
Și nici cale de întors
Când noi nu avem rost
Negura nopții mă învelește,
Lumina lunii mă ocrotește .
Dar nimeni nu mă înțelege,
Cum noaptea vocea ta
Mă încremenește
Timpul nu își cere scuze
Cum nici scopul nu îl spune
Sau de ce e în război
cu noi doi .
La cosit
Am rãdãcini ale locului și am știut de mic asta, prin prisma unui pãrinte care, deși, la vremea de cinci ani, pleca din munte împreunã cu ai lui pãrinti, respectiv bunicii mei, nu uita ca periodic sã se mai întoarcã. Și așa mi-am petrecut multe dintre vacanțele de varã la casa bunicilor din Galda de Jos din Munții Apuseni.Vară de vară îmi luam într-o joacã serioasã, pentru mine, 'responsabilitățile' unei zile petrecute la cosit, spre bucuria bunicului și încântarea bunicãi, dar chiar și a pãrinților mei. Nu ajungea cucul sã cânte de șase ori, la ceasul avut deasupra capului, și eu eram deja îmbrãcat, pregãtit sã alerg spre cuhnia care mã ademenea cu plãcute mirosuri și unde era prima oprire. Apoi aerul tare de munte mã întampina în fuga spre izvor, unde umpleam gãletușa pe mãsura mea, cu cea mai bunã apã. Și era cea mai bunã apã, chiar dacã era și singura sursã de altfel sau cel puțin așa am crescut eu, cu gândul la "cea mai bunã apã de izvor, pe care nu o gãseam decât la Galda".
Airam.18
Când te-am văzut întâia oară,
Cum îmi zâmbeai și cum râdeai;
Iar eu cu inima amară,
Te așteptam , tu mă visai.
Însă eu nu visam la tine,
Visam la libertatea dulce
Care-mi scufundă amărăciunea ,
Într-ale sale mângâieri fine.
Brăila
Mă plimbai pe străzile Brăilei de multe ori, le-am străbătut la pas, și cu fiece plimbare am descoperit câ te ceva. Brăila, un oraș alinat de briza răcoroasă a Dunării, fluviul superb, care este precum sufletul orașului. Aici, oamenii simt diverse situații precum valurile Dunării, și fiecare val reușește să răzbească, și să încânte privirea, impresionând cu armonia sa.
Aici, fiecare om are o poveste bătrânească de spus. Tradițiile diferitelor comunități nu s-au pierdut, ci au fost conservate cu multă grijă de pasionalii brăileni. Portul, acum căzut în dizgrație, cândva a fost inima orașului, care a putut să devină ce este astăzi cu ajutorul său. Brăila, un oraș cu multe etnii, provenite din diverse colțuri ale Europei, este un oraș al armoniei între popoare și cultură.
Clădirile sale, monumente arhitectonice, îmbină modernul cu vechiul. Poți vedea case din ani '20, stând alături de clădiri noi. Și totul se îmbină într-un grațios dans dintre epoci, un dans care nu are cum să nu îți stârnească interesul și admirația.
Bisericile numeroase ale Brăilei conservă, alături de muzeu și clădiri celebre, istoria unei așezări vechi, cu o poveste îndelungată în spate. Nimeni nu ar putea bănui câte comori culturale se pot ascunde în spatele unor fațade, acoperișuri, uneori chiar ruine. Totul este o combinație între oeiental și occidental, cu amprenta locală.
Locuitorii, primitori, îți oferă totul. Nimeni nu este o mai bună călăuză decât un brăilean care a crescut și a iubit în acest oraș, ce se leagănă în ritmul Dunării.
De aceea, dragi cititori, Brăila este unică. Căci înseamnă o combinație între natură și omenire, un mixt ce a reușit. Și, tocmai de aceea, vă invit să vizitați orașul, cu drumurile sale vechi, natură minunată, dar și locuitori buni, diferiți doar prin cultură, dar nu și prin umanitate.
AUTOR: S.E.M.
(inițialele mele)
Adevărul ești Tu
După cum se știe sau ar trebui,
Voi nu ați venit dintr-o prostie,
ci un Creator aveți care va zidit.
El cu o iubire infinită va primit
Și va va primi mereu în prezența Lui.
Fericiți să fiți cu El,
Dacă veți accepta sacrificiul Lui.
E atât de simplu,
Dar voi îl faceți complicat.
De ce nu ai vrea să ai de partea ta
Un prieten, un tată sau ce vrei tu
Care să fie lângă tine mereu?
De ce nu ai vrea
să vezi cat de mult te va schimba iubirea Tatălui?
De ce nu ai vrea
Să renunți la tine pentru El?
Când El a făcut-o, cu lacrimi în ochii, doar ca tu să poți fi cu El?
Spune mi tu cine ar lăsa
O viață perfectă, o viață în rai?
Știind ca nu toți Îl vor accepta
A venit în carne omenească/ a venit întruchipat în om firesc
Să sufere batjocurile toate
Dacă asta nu e iubire, spune tu atunci ce este?
Nu vei găsi răspunsul în lume , ci răspunsul este El.
El nu e de aici, a fost, dar a plecat
Și acum te aștepta pe tine ca să stai la masă Lui, lângă El tu să domnești.
El, Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut, tu, suflete rătăcitor.
Trăiți această lume, dar cu ce folos?
Avere, bogăție?
Le are și El sus în ceruri și ni le dă pe gratis
Cum biblia ne spune: străzi de aur și mare de cristal.
Doar spune I “DA” și vei vedea fericirea adevărată.
Pentru ca El va veni, dar oare vei fi tu pregătit?
Dacă nu, du-te acum și pregătește-te
Curat și frumos tu să fi
Să I semnezi în chip si duh
Și El îți va purta de grijă
Nu e simplu, nici ușor
Dar la sfârșit vei vedea ca s-a meritat.
Doar îndrăznește!
Mă scoți din minți
Si stii eu iarasi team vazut in vise
Ma chemai cu mini intinse
Iar eu nu voiam sa vin
Ca doaream doar sa termin
Dar stii acei ochisori
Cînd ii privesti simti ca mori
Dar incerc sa nu ma uit
Ca asa am obosit
Iar sarutul tau imbatator
Imi parea ocrotitor
Dar iarasi mam inșelat
Dar sa stii eu lam pastrat
Brațele tale doamne nu le voi uita
Cum ma numeai iubita ta
Stateam pe o banca in parc
Nu era ceva mai drag
Vocea ta lina ce trecea prin capul meu
Aș asculta-o mereu
Sa stii ca mor de dorul tau
De asta ma simt asa rau
Ne scapă
Și când totul e pe dos
Știi ca nu avem timp de scos
Și nici cale de întors
Când noi nu avem rost
Negura nopții mă învelește,
Lumina lunii mă ocrotește .
Dar nimeni nu mă înțelege,
Cum noaptea vocea ta
Mă încremenește
Timpul nu își cere scuze
Cum nici scopul nu îl spune
Sau de ce e în război
cu noi doi .
La cosit
Am rãdãcini ale locului și am știut de mic asta, prin prisma unui pãrinte care, deși, la vremea de cinci ani, pleca din munte împreunã cu ai lui pãrinti, respectiv bunicii mei, nu uita ca periodic sã se mai întoarcã. Și așa mi-am petrecut multe dintre vacanțele de varã la casa bunicilor din Galda de Jos din Munții Apuseni.Vară de vară îmi luam într-o joacã serioasã, pentru mine, 'responsabilitățile' unei zile petrecute la cosit, spre bucuria bunicului și încântarea bunicãi, dar chiar și a pãrinților mei. Nu ajungea cucul sã cânte de șase ori, la ceasul avut deasupra capului, și eu eram deja îmbrãcat, pregãtit sã alerg spre cuhnia care mã ademenea cu plãcute mirosuri și unde era prima oprire. Apoi aerul tare de munte mã întampina în fuga spre izvor, unde umpleam gãletușa pe mãsura mea, cu cea mai bunã apã. Și era cea mai bunã apã, chiar dacã era și singura sursã de altfel sau cel puțin așa am crescut eu, cu gândul la "cea mai bunã apã de izvor, pe care nu o gãseam decât la Galda".
Airam.18
Când te-am văzut întâia oară,
Cum îmi zâmbeai și cum râdeai;
Iar eu cu inima amară,
Te așteptam , tu mă visai.
Însă eu nu visam la tine,
Visam la libertatea dulce
Care-mi scufundă amărăciunea ,
Într-ale sale mângâieri fine.
Brăila
Mă plimbai pe străzile Brăilei de multe ori, le-am străbătut la pas, și cu fiece plimbare am descoperit câ te ceva. Brăila, un oraș alinat de briza răcoroasă a Dunării, fluviul superb, care este precum sufletul orașului. Aici, oamenii simt diverse situații precum valurile Dunării, și fiecare val reușește să răzbească, și să încânte privirea, impresionând cu armonia sa.
Aici, fiecare om are o poveste bătrânească de spus. Tradițiile diferitelor comunități nu s-au pierdut, ci au fost conservate cu multă grijă de pasionalii brăileni. Portul, acum căzut în dizgrație, cândva a fost inima orașului, care a putut să devină ce este astăzi cu ajutorul său. Brăila, un oraș cu multe etnii, provenite din diverse colțuri ale Europei, este un oraș al armoniei între popoare și cultură.
Clădirile sale, monumente arhitectonice, îmbină modernul cu vechiul. Poți vedea case din ani '20, stând alături de clădiri noi. Și totul se îmbină într-un grațios dans dintre epoci, un dans care nu are cum să nu îți stârnească interesul și admirația.
Bisericile numeroase ale Brăilei conservă, alături de muzeu și clădiri celebre, istoria unei așezări vechi, cu o poveste îndelungată în spate. Nimeni nu ar putea bănui câte comori culturale se pot ascunde în spatele unor fațade, acoperișuri, uneori chiar ruine. Totul este o combinație între oeiental și occidental, cu amprenta locală.
Locuitorii, primitori, îți oferă totul. Nimeni nu este o mai bună călăuză decât un brăilean care a crescut și a iubit în acest oraș, ce se leagănă în ritmul Dunării.
De aceea, dragi cititori, Brăila este unică. Căci înseamnă o combinație între natură și omenire, un mixt ce a reușit. Și, tocmai de aceea, vă invit să vizitați orașul, cu drumurile sale vechi, natură minunată, dar și locuitori buni, diferiți doar prin cultură, dar nu și prin umanitate.
AUTOR: S.E.M.
(inițialele mele)
Adevărul ești Tu
După cum se știe sau ar trebui,
Voi nu ați venit dintr-o prostie,
ci un Creator aveți care va zidit.
El cu o iubire infinită va primit
Și va va primi mereu în prezența Lui.
Fericiți să fiți cu El,
Dacă veți accepta sacrificiul Lui.
E atât de simplu,
Dar voi îl faceți complicat.
De ce nu ai vrea să ai de partea ta
Un prieten, un tată sau ce vrei tu
Care să fie lângă tine mereu?
De ce nu ai vrea
să vezi cat de mult te va schimba iubirea Tatălui?
De ce nu ai vrea
Să renunți la tine pentru El?
Când El a făcut-o, cu lacrimi în ochii, doar ca tu să poți fi cu El?
Spune mi tu cine ar lăsa
O viață perfectă, o viață în rai?
Știind ca nu toți Îl vor accepta
A venit în carne omenească/ a venit întruchipat în om firesc
Să sufere batjocurile toate
Dacă asta nu e iubire, spune tu atunci ce este?
Nu vei găsi răspunsul în lume , ci răspunsul este El.
El nu e de aici, a fost, dar a plecat
Și acum te aștepta pe tine ca să stai la masă Lui, lângă El tu să domnești.
El, Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut, tu, suflete rătăcitor.
Trăiți această lume, dar cu ce folos?
Avere, bogăție?
Le are și El sus în ceruri și ni le dă pe gratis
Cum biblia ne spune: străzi de aur și mare de cristal.
Doar spune I “DA” și vei vedea fericirea adevărată.
Pentru ca El va veni, dar oare vei fi tu pregătit?
Dacă nu, du-te acum și pregătește-te
Curat și frumos tu să fi
Să I semnezi în chip si duh
Și El îți va purta de grijă
Nu e simplu, nici ușor
Dar la sfârșit vei vedea ca s-a meritat.
Doar îndrăznește!
Mă scoți din minți
Si stii eu iarasi team vazut in vise
Ma chemai cu mini intinse
Iar eu nu voiam sa vin
Ca doaream doar sa termin
Dar stii acei ochisori
Cînd ii privesti simti ca mori
Dar incerc sa nu ma uit
Ca asa am obosit
Iar sarutul tau imbatator
Imi parea ocrotitor
Dar iarasi mam inșelat
Dar sa stii eu lam pastrat
Brațele tale doamne nu le voi uita
Cum ma numeai iubita ta
Stateam pe o banca in parc
Nu era ceva mai drag
Vocea ta lina ce trecea prin capul meu
Aș asculta-o mereu
Sa stii ca mor de dorul tau
De asta ma simt asa rau