1  

Honoré de Balzac et George Călinescu

poezii.online Honoré de Balzac et George Călinescu

   Literatura ne oferă surprize care se extind în mintea noastră și ne deschide totodată sufletul spre ceea ce înseamnă realitate. Ori literatura, poate deveni și un tărâm al fascinație, dar și o realitate apăsătoare. 

   Îi aduc în scenă pe doi scriitori care mi-au oferit un strop de îndrumare prin prisma personajelor lor. Uniți prin ceea în seamă talent, observație și punerea în scenă a unor "ființe fictive".

   Avariția, o temă abordată de Balzac,  extinsă în capodopera sa "Eugénie Grandet" prin  personajului moș Grandet. Această temă este surprinsă și în cazul lui George Călinescu, în "Enigma Otiliei" unde îl avem pus în scenă pe moș Costache.  Lucrări cu fire narative diferite, dar foarte legate printr-o forță supremă, și anume banul, cum îl numește Balzac: "banul, șeful suprem". 

   Asistăm la degradare , această forță materială surprinsă în ambele lucrări pune stăpânire pe cele două personaje, moș Grandet și moș Costache. Capacitatea de disimulare și "activitatea de adunat verde" îi degradează și îi îndepărtează de ființele umane fiind atrași de "ființele materiale". Eugénie, în cazul lui Balzac și Felix, în cazul lui Călinescu.. sunt două personaje la început de capitol, îndrăgostiți și încrezători, aceste "jucării ale destinului" care parcă sunt doar niște martori. 

   "Honoré de Balzac et Geogre Călinescu" sunt scriitori care formează un tot. Moș Grandet și moș Costache fiind frați "prin scriere", iar ceilalți "martori" sunt personajele care continuă să lupte pentru capitolele lor.


Posted 7 July 2023

Random creations :)

De ce ea?

Te prefaci că o iubești 

Ce urmărești?

De ce nu o părăsești?

Nu vezi că mă rănești?

 

Amanta ta nu voi fi

Nu sunt o pereche de pantofi

Vreau să fiu iubita 

Nu accept resturi de la alta.

 

Te șantajează cumva?

Ce știe despre tine?

Spune-mi ceva

Dacă nu, vei rămâne fără mine.

 

Te-am așteptat destul

Nu ai trecut testul

Rămâi cu aia, iubire

Nu am nevoie de despăgubire 

More ...

Cel mai greu ADIO

Ai fost cel mai greu ADIO spus vreodată 

De fapt singurul... Și-am fost forțată 

De-aceea m-am întors mereu din drum

Mereu câte ceva simțind că ar mai scoate fum...

 

Un ADIO ...ce nu l-am simțit... niciodată!

Căci pleoapele imi poartă promisiunea ta

Și pe obraji ți-am uitat un apus de soare

Îmbrățișați, cu un vin bun din crama ta...

 

Un ADIO ce sufletul nu-l recunoaște 

Căci am uitat pe tâmpla ta un colț de vis

Și uneori speranța parcă imi renaște 

Că ai păstrat și pentru mine...vinul promis.

More ...

Dorule!

Umblă-n sat o vorbă, precum dorul

L-ar fi prins cineva și agățat în cui,

Dar eu cred că e minciună gogonată

Că acolo știu că e, doar pofta omului.

 

Și-apoi cum să sechestrezi tu dorul

Când acesta fuge precum gândul,

De la tine către tot ce-ți este drag

Și revine încărcat, să-ți umple golul.

 

Ieri am simțit că-mi plange ochiul

Când am văzut că satu-mi moare,

Și cum se duce și-a mea copilărie

Și totu-i tern și făr' nicio culoare.

 

Sufletul îmi este plin de tristețe

Să văd atâta răutate-n jurul meu,

Nu știu cui să-mi mai spun dorul

Ce-l știe, doar bunul...Dumnezeu.

 

Totuși, n-am să-l țin bătut în cuie

Drumu-i voi da să zboare-n lume,

Veste să-mi aducă și-apoi să-l rog

Măi Dorule, de dor...nu mă răpune!

 

 

 

 

 

More ...

Imi amintesc si-n versuri te mai scriu

Privirea mea odata calda acum e rece

Se luptă in fiecare zi să ascundă,

Tot ce mi-ai dăruit în luni întregi

Și-ai rupt fără regret într-o secundă.

 

Mi-e zambetul acum un fals,

Nimic nu mai are din ce avea când erai

Caci azi tot ce mi-a mai rămas..

Sunt vorbele aruncate.. pline de neșans.

 

Inima mea in timp s-a transformat

A rămas dor aprins de vreme.

Din ziua în care ai plecat neimbratisat

Te-am mai avut... doar în poeme.

 

A trecut mult prea mult timp și-am înțeles,

Că pentru noi n-ai lăsat loc, chiar de esti singur... e prea târziu

Iar eu desi nu o mai fac la fel de des,

Când mi-amintesc... in versuri te mai scriu...

More ...

Scriitorul

Nu cunosc fericire de muritor,

O frunză-n vânt, un scriitor, 

Mă ofilesc cu timpul şi apar iar, 

Nimic din jur nu-mi pare familiar.

 

Acum sunt trup ce-n valul vântului, 

Ce-n bătaia ceasului și a trecutului, 

Trece prin timpuri ce n-au formă, 

Simt cum existenta mi se curmă.

 

Nici fericirea, nici durerea, 

Nici dezgustul, nici plăcerea, 

Nu descriu nemurirea în totalitate, 

Sumar de sentimente în intensitate.

 

Sfârşit de muritor o să-ntâlnesc, 

Și cu sufletul sper să mă găsesc, 

Viața eternă e coşmar şi fantezie, 

Trăiesc și renasc prin poezie...

More ...

24 octombrie

O ultimă clipă îmi doresc

Să mai simt bătăile inimi tale

Doar puțin în ochi să te mai privesc

Întinsă pe un pat de petale

 

Pentru încă o zi să te vezi prin ochii mei

Mai vreau un ultim sărut

Mai vreau să-mi spui măcar odată că mă vrei

De-ar mai fi o clipă de început

 

O ultimă clipă să-ți pun zâmbetul pe buze

Să mă mai iubești măcar puțin încă odată

Promit să nu-i las să ne acuze

O clipă acum nu altădată

 

Nopțile întregi mi-s pline

Mai vreau o ultimă clipă o ultimă dată

Doar cu amintirile cu tine

Iubire să nu te mai las niciodată

 

O ultimă clipă să-ți spun că îmi e dor

Doar o noapte aș mai vrea

În brațele tale să mai simt puțin fior

Dragostea să nu fi fost un trandafir ce pierea

More ...
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live