UN GRĂUNTE DE NOROC
Au trecut ursitele
În ziua nașterii mele
Au trecut ca nălucile,
Și au uitat să arunce
Atunci când am țipat prima oară;
Un grăunte de noroc
Sau o săgeată de foc...
Le-aș chema la judecată
Balanța lumii-i stricată.
Ce ar trebui să vă dau vouă
Și voi să-mi dați mie
Un grăunte de noroc
Și la prima zi a nașteri
Să mă întorc.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Mai lasă de la tine…
Poem: Suflet ranit BV
Din ce trăiesc scriitorii
Poem: Așteptări
Poem: Somnum ratio
Cea mai veche lucrare de literatură
Poem: rugăciune de seară
Poem: Singurătate
Descopera posibilitati de carieră pentru cei pasionați de cuvinte și expresie creativă, content writing și editare