La ora dimineții am plecat,
Spre munte, să vizităm o stână,
Și totul e așa cum am visat,
Înaintăm, ținându-ne de mână
Să urci pe munte nu-i deloc ușor,
De vrei să vezi mioarele cum pasc,
Eu am uitat că am o rană la picior,
Păsesc cu grijă si ochii bine-i casc
Suim cu greu, dar nu ne plângem,
Vorbim, zâmbim și pașii-i calculăm,
Acolo sus degrabă să ajungem,
Și un caș proaspăt să degustăm
În fața noastră-i pădurea castanie,
E o splendoare și-o binecuvântare,
Sa vezi în juru-ți întinsa feerie,
Și după munte cum soarele apare
Arunc privirea-n sus spre munte,
Și-n spate văd pretutindeni văi,
Simt o broboadă pe-a mea frunte,
O șterg și-naintez pe-aceste căi
Întreb îngândurat tovarășii de drum,
Cât ar mai fi de mers spre stână,
Dar iată-n zare văd și simt un fum,
Și-mi zic că am noroc și ziua-i bună
În fine am ajuns la bravii ciobănei,
Ce-s obosiți și vor să se culce,
In jurul nostru sunt mioare și căței,
Și simt miros plăcut de urdă dulce
Pe munte mese de ,,mâncat" nu sunt,
Așa că din picioare noi gustăm,
Și caș cu ceapă, urdă și chiar unt,
Și lor le mulțumim și ne-nchinăm
La stână totul e conform nu vorbă,
Regulamentul UE, implementat,
Biosecuritate, bunăstare, iarbă,
Mioare grase și-un caș..adevărat!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
