UN GRĂUNTE DE NOROC
Au trecut ursitele
În ziua nașterii mele
Au trecut ca nălucile,
Și au uitat să arunce
Atunci când am țipat prima oară;
Un grăunte de noroc
Sau o săgeată de foc...
Le-aș chema la judecată
Balanța lumii-i stricată.
Ce ar trebui să vă dau vouă
Și voi să-mi dați mie
Un grăunte de noroc
Și la prima zi a nașteri
Să mă întorc.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: T.A.D.
Data postării: 6 noiembrie 2024
Vizualizări: 254
Poezii din aceiaşi categorie
Vreau sa plec..
Vreau sa plec,
In tristete sa ma-ninec.
Sa ma scape o alinare,
Si o simpla sarutare.
Mi-a fost greu sa plec,
Am incercat sa te-ninteleg.
Si sa-ti caut scuze,
La ale tale muze..
Langa tine mi-a fost bine,
Cu veselie si suspine.
Da' locu' meu nu e aici.
E acolo unde cineva,
Asteapta sa fiu din nou a sa.
UITARE
Mă pierd. Mă scufund în uitare.
Mă uiți. Mă tratezi ca atare.
Am plecat. Discret fără umbră.
Ai rămas. Înveșmântată în ură.
Te respir. Îți adulmec parfumul.
Fără mine. Destrămat îmi e drumul.
Pozele-s șterse. Precum frunzele moarte.
Te-am iubit. Să te uit, nu se mai poate.
Cine ești. Un zbor prea devreme.
Cine sunt. O carte fără poeme.
Gustul de măr. A fost sărutul tău.
Sunt gol. În mine acum este hău.
Mă uit. Mă scufund în uitare.
Ai fost. Pe obraz o lacrimă mare.
Te uit. Mai arunc doar o privire.
Am fost. Acum sunt doar o ieșire.
Vino doamne
Vino doamne azi la noi,
Și ne scapă din nevoi.
Vino cu puterea ta,
Pentru a ne apăra.
Vino cu iubire mare,
Să ne dai la fiecare,
Din dragostea ta cea mare,
Aceea fericire care,
Doar tu o ai pentru noi.
Iartă-ne pe fiecare,
Ne îndrumă tot mereu,
Noi te lăudăm pe tine...
Pacea sfântă, e cu noi.
Îți mulțumim nencetat,
Ești cu noî e minunat,
ISUSE mare împărat.
Vis în zori
Trăiam astă dimineață clipe magice, divine
Când, privind în pat, alături, erai dragă, lângă mine:
Minunată, uimitoare, cum ști tu să fi mereu,
Ca o floare de gingașă tu, dormeai pe pieptul meu.
Îmi păreai un înger care, dup-un lung zbor, obosit,
Ca o binecuvântare, un răgaz și-a dăruit
Și, în dulcea așteptare-a unei zile noi, senine,
A dorit să poposească astă noapte lângă mine.
Eu, privindu-te cu teamă, îmi doream atât de mult
Îndelung să-ți mângâi chipul, ochi-nchiși să ți-i sărut
Dar, vrăjit de al tău farmec, nu-ndrăzneam să te ating,
Nu vruiam ca din greșeală, somnul, c-un sărut să-ți stric.
Dar, precum în întuneric, falnic fulger se-nfiripă
Și frumoasa-i strălucire se și pierde într-o clipă,
Astfel și-a mea bucurie ce-mi pică din paradis,
A pierit deodată. Totul, a fost doar un simplu vis.
.............................................................................
Trecu visul dar, aievea, ca să vezi minuni cerești,
Bate-n ușă, deschid, tu ești, tu, în mâini cu două cești.
Parc-a fost o prevestire ce-ai trimis din mintea ta,
Ai venit să-mplinești visul: mă trezești cu o cafea...
Igienă de George Bacovia în italiană
Ea crede c-aş fi atacat...
Şi când o sărut se teme,
Dar sclava plăcerii, ea geme
Şi cere un lung sărutat.
Pe urmă, când spasmul a dispărut,
Îşi udă-n parfum o batistă -
O pune pe gură, şi tristă
Ea şterge un ftizic sărut.
Igiene
Pensa che avrei attaccato...
E quando la bacio ha paura,
Ma schiava del piacere, geme
E chiede un lungo bacio.
Poi, quando lo spasmo se ne andò,
Bagna un fazzoletto di profumo -
Se lo mette in bocca ed è triste
Si asciuga un bacio fisico.
AȘTEPTARE
Curată nebunie
Arzândă flacără-n văpăi
Pe-o inimă pustie .
Aprinsă patimă de vis!...
Pe-o coardă de vioară
Făclie fără de alrar
Ce așteaptă în zadar!...
Vreau sa plec..
Vreau sa plec,
In tristete sa ma-ninec.
Sa ma scape o alinare,
Si o simpla sarutare.
Mi-a fost greu sa plec,
Am incercat sa te-ninteleg.
Si sa-ti caut scuze,
La ale tale muze..
Langa tine mi-a fost bine,
Cu veselie si suspine.
Da' locu' meu nu e aici.
E acolo unde cineva,
Asteapta sa fiu din nou a sa.
UITARE
Mă pierd. Mă scufund în uitare.
Mă uiți. Mă tratezi ca atare.
Am plecat. Discret fără umbră.
Ai rămas. Înveșmântată în ură.
Te respir. Îți adulmec parfumul.
Fără mine. Destrămat îmi e drumul.
Pozele-s șterse. Precum frunzele moarte.
Te-am iubit. Să te uit, nu se mai poate.
Cine ești. Un zbor prea devreme.
Cine sunt. O carte fără poeme.
Gustul de măr. A fost sărutul tău.
Sunt gol. În mine acum este hău.
Mă uit. Mă scufund în uitare.
Ai fost. Pe obraz o lacrimă mare.
Te uit. Mai arunc doar o privire.
Am fost. Acum sunt doar o ieșire.
Vino doamne
Vino doamne azi la noi,
Și ne scapă din nevoi.
Vino cu puterea ta,
Pentru a ne apăra.
Vino cu iubire mare,
Să ne dai la fiecare,
Din dragostea ta cea mare,
Aceea fericire care,
Doar tu o ai pentru noi.
Iartă-ne pe fiecare,
Ne îndrumă tot mereu,
Noi te lăudăm pe tine...
Pacea sfântă, e cu noi.
Îți mulțumim nencetat,
Ești cu noî e minunat,
ISUSE mare împărat.
Vis în zori
Trăiam astă dimineață clipe magice, divine
Când, privind în pat, alături, erai dragă, lângă mine:
Minunată, uimitoare, cum ști tu să fi mereu,
Ca o floare de gingașă tu, dormeai pe pieptul meu.
Îmi păreai un înger care, dup-un lung zbor, obosit,
Ca o binecuvântare, un răgaz și-a dăruit
Și, în dulcea așteptare-a unei zile noi, senine,
A dorit să poposească astă noapte lângă mine.
Eu, privindu-te cu teamă, îmi doream atât de mult
Îndelung să-ți mângâi chipul, ochi-nchiși să ți-i sărut
Dar, vrăjit de al tău farmec, nu-ndrăzneam să te ating,
Nu vruiam ca din greșeală, somnul, c-un sărut să-ți stric.
Dar, precum în întuneric, falnic fulger se-nfiripă
Și frumoasa-i strălucire se și pierde într-o clipă,
Astfel și-a mea bucurie ce-mi pică din paradis,
A pierit deodată. Totul, a fost doar un simplu vis.
.............................................................................
Trecu visul dar, aievea, ca să vezi minuni cerești,
Bate-n ușă, deschid, tu ești, tu, în mâini cu două cești.
Parc-a fost o prevestire ce-ai trimis din mintea ta,
Ai venit să-mplinești visul: mă trezești cu o cafea...
Igienă de George Bacovia în italiană
Ea crede c-aş fi atacat...
Şi când o sărut se teme,
Dar sclava plăcerii, ea geme
Şi cere un lung sărutat.
Pe urmă, când spasmul a dispărut,
Îşi udă-n parfum o batistă -
O pune pe gură, şi tristă
Ea şterge un ftizic sărut.
Igiene
Pensa che avrei attaccato...
E quando la bacio ha paura,
Ma schiava del piacere, geme
E chiede un lungo bacio.
Poi, quando lo spasmo se ne andò,
Bagna un fazzoletto di profumo -
Se lo mette in bocca ed è triste
Si asciuga un bacio fisico.
AȘTEPTARE
Curată nebunie
Arzândă flacără-n văpăi
Pe-o inimă pustie .
Aprinsă patimă de vis!...
Pe-o coardă de vioară
Făclie fără de alrar
Ce așteaptă în zadar!...
Alte poezii ale autorului
C A O FLOARE !
VIAȚA E UN DAR
TRĂIEȘTE-O CA ATARE ,
AJUT-O SĂ TE URCE ,
NU SĂ TE COBOARE .
ÎNDEAMN-O LA VOINȚĂ ,
ÎNDEAMN-O LA RĂBDARE
ȘI VA STRĂLUCI ,
CA CEA MAI MÂNDRĂ FLOARE !...
CEASUL FERMECAT
Cât de searbătă-i e clipa
Când nu mai iubești
Nu-i lumină de la care
Să te încălzeși.
Secat pare a fi izvorul
Dătător de viață
De nu mai simți ,fiorul
Când te țin în brațe.
Rare ori îți iese-n cale
Ceasul fermecat
Când doi ochi cu a lor
Săgeată ,te-au strfulgerat.
PERSONAJE NEGATIVE
Ce departe îmi par azi toate
Scene rupte ,gesturi stranii
Ce am acumulat cu anii,
Sau topit într-un deceniu
M-au demolat ca pe-un pom
Port doar numele de om.
Dezbrăcat de cele sfinte
Blestem greu trimit în zări
Pentru cei ce fac din noi
Ai sărăciei eroi ,personaje negative.
Ce de zbateri ,ce de griji
Pentru-un loc în lumea
Țara plânge că-i săracă
Fiindcă atâția bani se toacă
Pe interese străine.
Domni sunteți azi ,ce veți fi mâine?
Poate ajung în pușcării,zile fără bucurii.
ALBINA
ÎNTRE STUP ȘI FLORI DE TEI ,.
SUNT ATÂT DE MULTE CĂI ,
DAR ALBINA LUCRĂTOARE ,
NU SE PIERDE NICIODATĂ .
UNIVERSUL EI ȘI-L ȘTIE ,
FĂRĂ ADRESĂ PE HÂRTIE .
CHIAR DE PLOUĂ ,SAU E VÂNT
SEARA SE ÎNTOARCE ACASĂ !...
ÎN POIANA CEA FRUMOASĂ!.
IUBIREA
Îmbățiisează-mă cu un zâmbet
Înviorează-mă cu o floare ,
De poți ,citește-mi în suflet
Și vezi de ce mă doare?
ȘI zău că nu-i păcat să mărturisești
Că mă iubești.
MAMA , -ICOANĂ DE ÎNCHINAT !-
E drept ,Doamne ,ce-ai făcut
Când ai hărăzit femeii ,
Să aducă urmași în lume ,
Recunoaște , n-ai greșit .
I-ai dat chipul de madonă ,
Și brațe mângâetoare ,
I-ai frumusețea florii
Și chipul de primăvară ,
I-ai dat ochi ca să desmerde
Și sflet de pâine coaptă :
Tot ce-i mai frumos pe lume
Chipului mamei i-ai dat :
E suavă și subțire -
Icoană de închinat .
C A O FLOARE !
VIAȚA E UN DAR
TRĂIEȘTE-O CA ATARE ,
AJUT-O SĂ TE URCE ,
NU SĂ TE COBOARE .
ÎNDEAMN-O LA VOINȚĂ ,
ÎNDEAMN-O LA RĂBDARE
ȘI VA STRĂLUCI ,
CA CEA MAI MÂNDRĂ FLOARE !...
CEASUL FERMECAT
Cât de searbătă-i e clipa
Când nu mai iubești
Nu-i lumină de la care
Să te încălzeși.
Secat pare a fi izvorul
Dătător de viață
De nu mai simți ,fiorul
Când te țin în brațe.
Rare ori îți iese-n cale
Ceasul fermecat
Când doi ochi cu a lor
Săgeată ,te-au strfulgerat.
PERSONAJE NEGATIVE
Ce departe îmi par azi toate
Scene rupte ,gesturi stranii
Ce am acumulat cu anii,
Sau topit într-un deceniu
M-au demolat ca pe-un pom
Port doar numele de om.
Dezbrăcat de cele sfinte
Blestem greu trimit în zări
Pentru cei ce fac din noi
Ai sărăciei eroi ,personaje negative.
Ce de zbateri ,ce de griji
Pentru-un loc în lumea
Țara plânge că-i săracă
Fiindcă atâția bani se toacă
Pe interese străine.
Domni sunteți azi ,ce veți fi mâine?
Poate ajung în pușcării,zile fără bucurii.
ALBINA
ÎNTRE STUP ȘI FLORI DE TEI ,.
SUNT ATÂT DE MULTE CĂI ,
DAR ALBINA LUCRĂTOARE ,
NU SE PIERDE NICIODATĂ .
UNIVERSUL EI ȘI-L ȘTIE ,
FĂRĂ ADRESĂ PE HÂRTIE .
CHIAR DE PLOUĂ ,SAU E VÂNT
SEARA SE ÎNTOARCE ACASĂ !...
ÎN POIANA CEA FRUMOASĂ!.
IUBIREA
Îmbățiisează-mă cu un zâmbet
Înviorează-mă cu o floare ,
De poți ,citește-mi în suflet
Și vezi de ce mă doare?
ȘI zău că nu-i păcat să mărturisești
Că mă iubești.
MAMA , -ICOANĂ DE ÎNCHINAT !-
E drept ,Doamne ,ce-ai făcut
Când ai hărăzit femeii ,
Să aducă urmași în lume ,
Recunoaște , n-ai greșit .
I-ai dat chipul de madonă ,
Și brațe mângâetoare ,
I-ai frumusețea florii
Și chipul de primăvară ,
I-ai dat ochi ca să desmerde
Și sflet de pâine coaptă :
Tot ce-i mai frumos pe lume
Chipului mamei i-ai dat :
E suavă și subțire -
Icoană de închinat .