Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: T.A.D.
Data postării: 7 noiembrie 2024
Vizualizări: 214
Poezii din aceiaşi categorie
Latrinae sordidae sunt
Plimbându-mă așa printre mesele aglomerate
De mulțimi neîngrijorate,
Mă bucur de farmecul festivalului anual al băutorilor de bere
Pesemne, oameni care au la ei tot, chiar și unghiere,
În lung și-n lat, cât cu privirea reușesc să străbat,
Trebuie să-mi croiesc drum cu coatele ca să răzbat,
Cu o pătrime a eforturilor mele
De toate formele,
Ajung și în zone mai solitare,
Ce îmi ațâță curiozitatea foarte tare.
Trec timid de porțile zugrăvite în nuanțe fistichii,
Lucrurile pe care le văzui îmi clătiră ochii,
De la jocurile cu popice,
La care lumea se distra propice,
Până la concertele toboșarilor din cartier,
Care mai decare, cu cazier,
Îmi place și mai mult,
Iar voința mi-o ascult,
Mergând mai departe, mai departe,
Până unde miresmele o să mă poarte,
Ajung în dreptul unor uși care ascund suspine
Și zgomote de botine,
Ridicând privirea, scria "Toilette",
O încăpere a doamnelor cochete,
Îmbrăcate la patru ace,
Cu câte trei-patru cojoace,
Deci, oricât aș fi căutat, nu-mi găseam locul,
Constatarea am făcut-o după ce am alunecat cu tocul,
De 15 cm, pe gresia de o finețe rară de turcoaz presărat cu coji de semințe,
Că nu au avut răgaz să molfăie în acele temnițe,
În care s-a ținut berea special pentru eveniment,
De la care nu poți fi absent,
Bifez totul, cu multă grijă și atenție,
Să constat că s-a produs o contravenție:
Nerespectarea normelor minime de igienă și bun-simț,
Pe care, de cum intri, le resimți,
Așa că părăsesc acel colaj,
Cu aminitiri și emoții,
Pe care le reduc în cele mai mici porții.
Aștept
Le spun că te iubesc
Lor, vântului, ierbii, norilor, stropilor de ploaie,
Până și unui străin ceresc,
La care mă rog ca tu să simți poate, ce urmează să-ți vorbesc.
Le spun că , deși nu ești acum cu mine,
Și că ea îți aparține,
Într-o zi, cu tine am să-nfăptuiesc.
Și nu am de gând să greșesc,
Căci cu tine vreau sa cresc.
Le spun că te iubesc
Zi și noapte,
Îmi spun că trăncănesc,
Degeaba.
Însă știu și sper
Și mă gândesc și mă consum
Și aștept să vii orișicum
La mine.
Bolnav
Un ghimpe-n carne a pătruns,
Un ac fierbinte a străpuns,
Un cuțit in burtă a găurit,
Un papuc de armată m-a strivit,
Dar eu n-am simțit nimic.
Sentimentul s-a trezit
Atunci când m-ai privit
Și ... m-ai părăsit.
🎤 I need you
I yearn for you like dawn for light,
A fleeting ghost in endless night.
Your fragrance lingers, soft yet bold,
A whispered tale the winds still hold.
Your smile, celestial, graced the air,
A golden hymn beyond compare.
Now silence hums where laughter grew,
A hollow space where love once flew.
I need you like the moon needs tides,
Like fate adrift on time’s divides.
Through endless echoes, I pursue,
Yet every path dissolves in blue.
We wove our days with threads of fire,
Each moment etched in soft desire.
Now echoes of our footsteps fade,
As solitude becomes my shade.
Night calls your name, yet finds you not,
A specter lost, a star forgot.
I reach through dreams, though dreams deceive,
For shadows lie, yet hearts believe.
I need you like the moon needs tides,
Like fate adrift on time’s divides.
Through endless echoes, I pursue,
Yet every path dissolves in blue.
If time could weave its threads anew,
I’d find my way—back home to you.
Adio tristețe
E timpul să pleci,pleacă tristețe,
În gazdă să stai unde vrei!
Eu te arunc în stradă,
Ai stat gratuit,rușine să-ți fie,
Ți-ajunge și ție și mie,
Dispari drace,piei!
Bei ,dansezi,cânți fals,nu plătești niciodată,
Îmi lași tristele tale note de plată,
Ești musafirul nepoftit!
Perfidă de fel,minți, promiți, amăgești,
Joci teatru de vrei
Talentul ți-e desavârșit!
Ceri bani arvună apoi te muți pe Lună,
Râzi ca un drac știind că nu te găsesc...
Adio tristețe,te rog să îmi scrii dacă vrei,
Scrisorile toate ți le voi arde,
Lasă-mi plăcerea asta mie,
De te prind te jupoi de vie,
Orice săgeată trimisă ți-o rup pe spinare,
În ochi îți pun sare,ești precum un strigoi!
Adio tristețe, rămâi acolo pe Lună,
Cu duhurile rele prietenele tale!
Mori de sete,stai fără hrană,
Ferecată pe viață ești condamnată...
Taci ca o statuie,ce-ți pasă ție?!
Adio,adio,de trei ori adio,
Blestemată ești pe vecie,
Tristețe nebună, piei!
(14-15 august 2023 H.S. Irepetabila iubire)
Trifoi cu patru foi!
Tu-mi ești soția mea cea bună
Prietenă, iubită și sare și piper,
Sunt împlinit cu tine pe pământ
Și fericit să fiu al tău iubit prizonier
Te-am întâlnit cândva demult
Trimisă către mine de ursită,
Loc ți-ai găsit în inima-mi rănită
Și de atunci suprema mea ispită
Pe drumul vieții noi am pornit
Trecând prin bune și prin rele,
Nimic și nimeni nu ne-a clintit
Chiar dacă au fost și clipe grele
Timpul s-a scurs fară-ncetare
Și ani frumoși am adunat în doi,
Mă regăsesc în soțul norocos
Ce a cules..trifoi cu patru foi!
Latrinae sordidae sunt
Plimbându-mă așa printre mesele aglomerate
De mulțimi neîngrijorate,
Mă bucur de farmecul festivalului anual al băutorilor de bere
Pesemne, oameni care au la ei tot, chiar și unghiere,
În lung și-n lat, cât cu privirea reușesc să străbat,
Trebuie să-mi croiesc drum cu coatele ca să răzbat,
Cu o pătrime a eforturilor mele
De toate formele,
Ajung și în zone mai solitare,
Ce îmi ațâță curiozitatea foarte tare.
Trec timid de porțile zugrăvite în nuanțe fistichii,
Lucrurile pe care le văzui îmi clătiră ochii,
De la jocurile cu popice,
La care lumea se distra propice,
Până la concertele toboșarilor din cartier,
Care mai decare, cu cazier,
Îmi place și mai mult,
Iar voința mi-o ascult,
Mergând mai departe, mai departe,
Până unde miresmele o să mă poarte,
Ajung în dreptul unor uși care ascund suspine
Și zgomote de botine,
Ridicând privirea, scria "Toilette",
O încăpere a doamnelor cochete,
Îmbrăcate la patru ace,
Cu câte trei-patru cojoace,
Deci, oricât aș fi căutat, nu-mi găseam locul,
Constatarea am făcut-o după ce am alunecat cu tocul,
De 15 cm, pe gresia de o finețe rară de turcoaz presărat cu coji de semințe,
Că nu au avut răgaz să molfăie în acele temnițe,
În care s-a ținut berea special pentru eveniment,
De la care nu poți fi absent,
Bifez totul, cu multă grijă și atenție,
Să constat că s-a produs o contravenție:
Nerespectarea normelor minime de igienă și bun-simț,
Pe care, de cum intri, le resimți,
Așa că părăsesc acel colaj,
Cu aminitiri și emoții,
Pe care le reduc în cele mai mici porții.
Aștept
Le spun că te iubesc
Lor, vântului, ierbii, norilor, stropilor de ploaie,
Până și unui străin ceresc,
La care mă rog ca tu să simți poate, ce urmează să-ți vorbesc.
Le spun că , deși nu ești acum cu mine,
Și că ea îți aparține,
Într-o zi, cu tine am să-nfăptuiesc.
Și nu am de gând să greșesc,
Căci cu tine vreau sa cresc.
Le spun că te iubesc
Zi și noapte,
Îmi spun că trăncănesc,
Degeaba.
Însă știu și sper
Și mă gândesc și mă consum
Și aștept să vii orișicum
La mine.
Bolnav
Un ghimpe-n carne a pătruns,
Un ac fierbinte a străpuns,
Un cuțit in burtă a găurit,
Un papuc de armată m-a strivit,
Dar eu n-am simțit nimic.
Sentimentul s-a trezit
Atunci când m-ai privit
Și ... m-ai părăsit.
🎤 I need you
I yearn for you like dawn for light,
A fleeting ghost in endless night.
Your fragrance lingers, soft yet bold,
A whispered tale the winds still hold.
Your smile, celestial, graced the air,
A golden hymn beyond compare.
Now silence hums where laughter grew,
A hollow space where love once flew.
I need you like the moon needs tides,
Like fate adrift on time’s divides.
Through endless echoes, I pursue,
Yet every path dissolves in blue.
We wove our days with threads of fire,
Each moment etched in soft desire.
Now echoes of our footsteps fade,
As solitude becomes my shade.
Night calls your name, yet finds you not,
A specter lost, a star forgot.
I reach through dreams, though dreams deceive,
For shadows lie, yet hearts believe.
I need you like the moon needs tides,
Like fate adrift on time’s divides.
Through endless echoes, I pursue,
Yet every path dissolves in blue.
If time could weave its threads anew,
I’d find my way—back home to you.
Adio tristețe
E timpul să pleci,pleacă tristețe,
În gazdă să stai unde vrei!
Eu te arunc în stradă,
Ai stat gratuit,rușine să-ți fie,
Ți-ajunge și ție și mie,
Dispari drace,piei!
Bei ,dansezi,cânți fals,nu plătești niciodată,
Îmi lași tristele tale note de plată,
Ești musafirul nepoftit!
Perfidă de fel,minți, promiți, amăgești,
Joci teatru de vrei
Talentul ți-e desavârșit!
Ceri bani arvună apoi te muți pe Lună,
Râzi ca un drac știind că nu te găsesc...
Adio tristețe,te rog să îmi scrii dacă vrei,
Scrisorile toate ți le voi arde,
Lasă-mi plăcerea asta mie,
De te prind te jupoi de vie,
Orice săgeată trimisă ți-o rup pe spinare,
În ochi îți pun sare,ești precum un strigoi!
Adio tristețe, rămâi acolo pe Lună,
Cu duhurile rele prietenele tale!
Mori de sete,stai fără hrană,
Ferecată pe viață ești condamnată...
Taci ca o statuie,ce-ți pasă ție?!
Adio,adio,de trei ori adio,
Blestemată ești pe vecie,
Tristețe nebună, piei!
(14-15 august 2023 H.S. Irepetabila iubire)
Trifoi cu patru foi!
Tu-mi ești soția mea cea bună
Prietenă, iubită și sare și piper,
Sunt împlinit cu tine pe pământ
Și fericit să fiu al tău iubit prizonier
Te-am întâlnit cândva demult
Trimisă către mine de ursită,
Loc ți-ai găsit în inima-mi rănită
Și de atunci suprema mea ispită
Pe drumul vieții noi am pornit
Trecând prin bune și prin rele,
Nimic și nimeni nu ne-a clintit
Chiar dacă au fost și clipe grele
Timpul s-a scurs fară-ncetare
Și ani frumoși am adunat în doi,
Mă regăsesc în soțul norocos
Ce a cules..trifoi cu patru foi!
Alte poezii ale autorului
SCRISOARE CĂTRE TATA
Dragă tată ne este dor de tine
S-au spus vorbe grele
Care au durut...
Tu când vorbești de mama
Ai un nod în gât.
Te înfurii ,ești tare supărat,
Tată ,fără tine casa e pustie!...
Ce pot face eu?
Mama e mai calmă ,vorbește cu noi
Dar ,nici-o vorbă ce este cu voi?...
Când o întreb de tine ,zâmbește ...
-Fii cuminte ,tata vă iubește
Dar e om ,și omul mai greșește,
Când se va desmetici !...
Sigur ,va veni .
CELOR PLECAȚI
Trebuia să vă ajut ,
Dar atunci ,eu n-am putut.
Însă azi când a-și putra
Ce nevoi a-ți mai avea?
Doar ,două cruci ,din beton noi
Cele vechi rose-s de ploi,
Să răsădesc flori pe mormânt
Și să vorbesc cu voi în gând.
MERGEM LA VOT
E zi de toamnă târzie
Așteptăm ca iarna să vie
Soarele privește printre gene
Natura toată pare că se teme .
E un fel de tristețe în toate
Ziua î-și pierde ora în noapte ,
Soarele , chiar el pare mai blând
Cu omul acestui pământ .
De ani , î-și îndură destinul
Deși , nu acesta ne e drumul
Cu credința , că a venit clipa
Că-și poate întinde aripa .
Prin votul din toamnă , toți am sperat
Că de profitori și hoți am scăpat
Să ne chemăm copii acasă
Să construim o țară frumoasă .
Paștele Blajinilor -morților-
Pe aleele tăcute
Mult prea mult înghesuite
Se strecoară printre cruci
Umbre vii ,parcă-s năluci ,
Grea durere ,dor fierbinte
Îi aduce spre morminte .
Sub țărâna răvășită
Plânge o viață neâmplinită,
Plânge lacrima ce-o doare
Sub pământ doarme o floare .
Vântul pașii abia-și simte ,
Ocolind cruci și morminte .
Iz de ceară și tămâie
Să te oprești ,parcă te îmbie,
Chipuri pure și curate ,
De pe cruci te ademenesc ,
Deși-s morți ,parcă trăiesc .
Astăzi ,totuși e-o zi mare ,
Clopotele bat la porți
Este ziua de întânlire ,
Între vii și între morți!...
- -
Tainic șoapta se înfiripă ,
Se aduc vești de la cei dragi !...
Vântul bate din aripă
Toate sunt atât de vagi!...
Mai rămâne doar în urmă ,
Coji de:ouă ,cozonaci ,
Flori și lumânări aprinse
Zi de paște cu cei dragi .
- -
Se așterne iar tăcerea ...
Într-o lume adormită !...
Pe ce căi ?. Și-n care lume
De himere și mistere învăluită ?
Peste cer s-a tras cortina ...
Ce se ascunde după ea ?
Numai Domnul poate spune ...
Și Hristos când va-învia .
- -
Omul taina n-o desleagă ,
El poartă doar un destin ,
Privilegii să-și aleagă ?
De-l primești ...e dar divin !
Primăvară ,când mai vii?...
Mi se pare numai mie ?...
Ziua pare a fi sălcie !...
Unde-i vraja primăverii
Sfântul rit al învierii?
Molcom zilele se duc ,
Rătăcește un pui de cuc ,
Petrec norii plumburii !...
Primăvară când mai vii?
SINGUR
În odaia învechită
Cu lumina ei zgârcită
Zi cu soare n-a intrat
Numai boala te-a întrebat.
Zaci înconjurat de gânduri
Canditat la patru scânduri
Singur, singurel,străin
Resemnat de atâta chin,
Uitat de cei dragi ție
Te rogi morții ca să vie.
la
SCRISOARE CĂTRE TATA
Dragă tată ne este dor de tine
S-au spus vorbe grele
Care au durut...
Tu când vorbești de mama
Ai un nod în gât.
Te înfurii ,ești tare supărat,
Tată ,fără tine casa e pustie!...
Ce pot face eu?
Mama e mai calmă ,vorbește cu noi
Dar ,nici-o vorbă ce este cu voi?...
Când o întreb de tine ,zâmbește ...
-Fii cuminte ,tata vă iubește
Dar e om ,și omul mai greșește,
Când se va desmetici !...
Sigur ,va veni .
CELOR PLECAȚI
Trebuia să vă ajut ,
Dar atunci ,eu n-am putut.
Însă azi când a-și putra
Ce nevoi a-ți mai avea?
Doar ,două cruci ,din beton noi
Cele vechi rose-s de ploi,
Să răsădesc flori pe mormânt
Și să vorbesc cu voi în gând.
MERGEM LA VOT
E zi de toamnă târzie
Așteptăm ca iarna să vie
Soarele privește printre gene
Natura toată pare că se teme .
E un fel de tristețe în toate
Ziua î-și pierde ora în noapte ,
Soarele , chiar el pare mai blând
Cu omul acestui pământ .
De ani , î-și îndură destinul
Deși , nu acesta ne e drumul
Cu credința , că a venit clipa
Că-și poate întinde aripa .
Prin votul din toamnă , toți am sperat
Că de profitori și hoți am scăpat
Să ne chemăm copii acasă
Să construim o țară frumoasă .
Paștele Blajinilor -morților-
Pe aleele tăcute
Mult prea mult înghesuite
Se strecoară printre cruci
Umbre vii ,parcă-s năluci ,
Grea durere ,dor fierbinte
Îi aduce spre morminte .
Sub țărâna răvășită
Plânge o viață neâmplinită,
Plânge lacrima ce-o doare
Sub pământ doarme o floare .
Vântul pașii abia-și simte ,
Ocolind cruci și morminte .
Iz de ceară și tămâie
Să te oprești ,parcă te îmbie,
Chipuri pure și curate ,
De pe cruci te ademenesc ,
Deși-s morți ,parcă trăiesc .
Astăzi ,totuși e-o zi mare ,
Clopotele bat la porți
Este ziua de întânlire ,
Între vii și între morți!...
- -
Tainic șoapta se înfiripă ,
Se aduc vești de la cei dragi !...
Vântul bate din aripă
Toate sunt atât de vagi!...
Mai rămâne doar în urmă ,
Coji de:ouă ,cozonaci ,
Flori și lumânări aprinse
Zi de paște cu cei dragi .
- -
Se așterne iar tăcerea ...
Într-o lume adormită !...
Pe ce căi ?. Și-n care lume
De himere și mistere învăluită ?
Peste cer s-a tras cortina ...
Ce se ascunde după ea ?
Numai Domnul poate spune ...
Și Hristos când va-învia .
- -
Omul taina n-o desleagă ,
El poartă doar un destin ,
Privilegii să-și aleagă ?
De-l primești ...e dar divin !
Primăvară ,când mai vii?...
Mi se pare numai mie ?...
Ziua pare a fi sălcie !...
Unde-i vraja primăverii
Sfântul rit al învierii?
Molcom zilele se duc ,
Rătăcește un pui de cuc ,
Petrec norii plumburii !...
Primăvară când mai vii?
SINGUR
În odaia învechită
Cu lumina ei zgârcită
Zi cu soare n-a intrat
Numai boala te-a întrebat.
Zaci înconjurat de gânduri
Canditat la patru scânduri
Singur, singurel,străin
Resemnat de atâta chin,
Uitat de cei dragi ție
Te rogi morții ca să vie.
la