Să ma citiți....
„Să mă citiți în vers”
de A.Turcanu
De-ar fi să mor, s-o fac sub cer curat,
Când pomii plâng și frunza nu mai spune,
Să fiu lăsată-n colțul cel uitat,
Sub doi cireși, cu rădăcini în lună.
Să nu-mi aduceți flori din piață, goale,
Nici panglici reci, cu nume ce nu știu —
Aduceți liniștea — s-o lase-n vale,
Și-un vers din mine, spus încet, târziu.
Nu vreau coroane grele, ruginite,
Ci o tăcere-n care să-ncăpem —
Să-mi citiți poemele rostite
Ca pe-o icoană scrisă din blestem.
Să-mi spuneți dorul doar privind hârtia,
Să nu strigați ce n-ați simțit nicicând —
Citiți-mi gândul, nu doar poezia,
Și-n fiecare cuvânt — fiți un legământ.
Să nu veniți cu slove de-nvățate,
Ci cu o inimă ce-a înțeles —
Că eu am ars în nopți neumblate
Și m-am făcut, încet, un singur vers.
Lăsați-mi lângă cruce o privire
Și poate-o carte, dacă vântu’-adie —
Am fost o rană plină de iubire
Ce a rămas doar liră-n poezie.
Și dacă vreți să știți — cine-am fost eu,
Priviți cireșii goi, în nopți cu lună —
Acolo sunt… în vers și în tăcere —
Semnez cu sufletul:
"Mica Poetă", tăcută și nebună.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: А . Turcan
Data postării: 2 mai
Vizualizări: 169
Poezii din aceiaşi categorie
Adio🖤💔🖤
Adio🖤🩶🖤
Adio... Nu , la revedere!...
Te șterg din inima ,din gând....
Adio. O spun cu durere....
Bucăți din suflețel rupând.
Adio...Nu , nu pot uita.
Miros de dor pe haina mea...
Adio! Tu... m-ai omis.
Pentru mine, rămâi vis ....
Autor A. Țurcanu N.D..,
N-avem nevoie de frumos
N-avem nevoie de frumos,
De lucru bun şi adevărat,
Ne place fructul găunos,
Şi munca stând în pat.
Creem un balamuc multicolor,
Culori livide şi stridente,
Cu lighioane în decor,
Şi personaje indecente.
Pe viermele ce roade-n măr,
Simbol l-am declarat,
Bem apă otrăvită din ciubăr,
În care întâi mizerii am vărsat.
Pe prunc din alăptat l-am rupt,
Vedetă am făcut din mamă,
Venin de cobră noi am supt,
Şi acum muşcăm fără de teamă.
De apocalipsă în fiecare zi vorbim,
Acum i-o ştire neinteresantă,
Pe cel de sus nu-L mai iubim,
Şi-a Lui venire ne pare amuzantă.
Coboară omule cu mintea,
În inima-ţi de piatră,
Prin foc să-ţi treacă gândul,
Să poţi păşi din nou pe apă.
LUMEA TA M-A SCHIMBAT
Într-o noapte de iarna grea, si foarte rece,
Mă gândeam că viața încet, incet, îmi trece.
Și știind că de curand n-aveam ce face,
Sentimentul sigurătății, nu mă lăsa în pace.
Descurăjat, lovit amar, si plin de durere.
Simțeam sentimentul urii, de-a nu mai trăi
Iarna a fost grea si rece, ca și trupul meu,
Și tu tremurând dragă, mi-ai dat fularul tău.
Într-o noapte de iarnă grea, și foarte rece,
Am cunoscut o fata, ce avea un nume dulce!
Și privindu-mă, mam pierdut în lumea ei,
Precum și ea, sa pierdut in lumea mea de obicei!
N-am știut ca lumea unei fete e atât de mare,
O lume, în care eu aveam, senzații de calmare.
Și am înțeles, că nu mai vreau să plec dea-colo,
Pentru că, eram salvat în lumea ei de dincolo.
Și-mi pare bine, că sentimentele mi sau întors,
Că prin puterea ta draga, nu le-am lăsat pe dos...
Și-mi pare minunat, pentru ca stiu de ce trăiesc,
Și acum pe zi ce trece, eu nu încetez sa înfloresc!
Vreau sa plec..
Vreau sa plec,
In tristete sa ma-ninec.
Sa ma scape o alinare,
Si o simpla sarutare.
Mi-a fost greu sa plec,
Am incercat sa te-ninteleg.
Si sa-ti caut scuze,
La ale tale muze..
Langa tine mi-a fost bine,
Cu veselie si suspine.
Da' locu' meu nu e aici.
E acolo unde cineva,
Asteapta sa fiu din nou a sa.
Galben
O floare ofilită de-o galbenă culoare,
o noapte petrecută în galbenă candoare,
o galbenă iubire ce moartea n-o s-o știe,
uitate mai respiră pe-o galbenă hârtie.
Săruturi fără număr pe galbene petale
se-așează cu grăbire și-s gata să răscoale
privirea pătimașă din galbena vedere
o tandră alinare în galbenă durere.
E galbenul din floare a ochilor cântare
pe corzi rămase-n suflet arcușului cărare
ce cheamă în surdină cu galbenă uimire
un dans de lacrimi plânse în chip de amintire.
Învinsă fără milă de-a vremurilor toană,
o galbenă chemare se zbate în pripoană
s-aducă doar o clipă din galbena trăire
pe strada fără zile numită fericire.
Când viața-mi se va stinge în galbenul din zare
pe cer mă voi întinde în curcubeu din mare
să cad în stropi de viață pe galbena hârtie
și trandafirul galben să-l ud cu apă vie.
În mine…
În mine vorbesc și azi despre tine,
Deși pustietatea mă străbate,
Iar cel mai rău îmi este când e bine,
Și toate lacrimile-mi sunt uscate.
În mine sângele-ți mai curge încă,
Deși în clinici mi se caută o venă,
Să îmi trateze rana ta adâncă,
Rămasă ca un corp străin în genă.
În mine pe furiș mai simt săruturi,
Pe tâmpla albă uscate-s mângâieri,
Deși m-am înarmat cu mii de scuturi,
Săgeți mă-mpung constant de nicăieri.
În mine îți șoptesc aiurea bună seara,
Deși sunt plin de gesturi imprudente,
Sunt condamnat pe veci să port povara,
Și cicatrici din infantile accidente.
În mine zorii mușcă cu silă din amurg,
Și fiecare zi îmi pare o pierdută clipă,
În care n-am avut puterea să ajung,
În încercarea ta de zbor să-ți fiu aripă.
Adio🖤💔🖤
Adio🖤🩶🖤
Adio... Nu , la revedere!...
Te șterg din inima ,din gând....
Adio. O spun cu durere....
Bucăți din suflețel rupând.
Adio...Nu , nu pot uita.
Miros de dor pe haina mea...
Adio! Tu... m-ai omis.
Pentru mine, rămâi vis ....
Autor A. Țurcanu N.D..,
N-avem nevoie de frumos
N-avem nevoie de frumos,
De lucru bun şi adevărat,
Ne place fructul găunos,
Şi munca stând în pat.
Creem un balamuc multicolor,
Culori livide şi stridente,
Cu lighioane în decor,
Şi personaje indecente.
Pe viermele ce roade-n măr,
Simbol l-am declarat,
Bem apă otrăvită din ciubăr,
În care întâi mizerii am vărsat.
Pe prunc din alăptat l-am rupt,
Vedetă am făcut din mamă,
Venin de cobră noi am supt,
Şi acum muşcăm fără de teamă.
De apocalipsă în fiecare zi vorbim,
Acum i-o ştire neinteresantă,
Pe cel de sus nu-L mai iubim,
Şi-a Lui venire ne pare amuzantă.
Coboară omule cu mintea,
În inima-ţi de piatră,
Prin foc să-ţi treacă gândul,
Să poţi păşi din nou pe apă.
LUMEA TA M-A SCHIMBAT
Într-o noapte de iarna grea, si foarte rece,
Mă gândeam că viața încet, incet, îmi trece.
Și știind că de curand n-aveam ce face,
Sentimentul sigurătății, nu mă lăsa în pace.
Descurăjat, lovit amar, si plin de durere.
Simțeam sentimentul urii, de-a nu mai trăi
Iarna a fost grea si rece, ca și trupul meu,
Și tu tremurând dragă, mi-ai dat fularul tău.
Într-o noapte de iarnă grea, și foarte rece,
Am cunoscut o fata, ce avea un nume dulce!
Și privindu-mă, mam pierdut în lumea ei,
Precum și ea, sa pierdut in lumea mea de obicei!
N-am știut ca lumea unei fete e atât de mare,
O lume, în care eu aveam, senzații de calmare.
Și am înțeles, că nu mai vreau să plec dea-colo,
Pentru că, eram salvat în lumea ei de dincolo.
Și-mi pare bine, că sentimentele mi sau întors,
Că prin puterea ta draga, nu le-am lăsat pe dos...
Și-mi pare minunat, pentru ca stiu de ce trăiesc,
Și acum pe zi ce trece, eu nu încetez sa înfloresc!
Vreau sa plec..
Vreau sa plec,
In tristete sa ma-ninec.
Sa ma scape o alinare,
Si o simpla sarutare.
Mi-a fost greu sa plec,
Am incercat sa te-ninteleg.
Si sa-ti caut scuze,
La ale tale muze..
Langa tine mi-a fost bine,
Cu veselie si suspine.
Da' locu' meu nu e aici.
E acolo unde cineva,
Asteapta sa fiu din nou a sa.
Galben
O floare ofilită de-o galbenă culoare,
o noapte petrecută în galbenă candoare,
o galbenă iubire ce moartea n-o s-o știe,
uitate mai respiră pe-o galbenă hârtie.
Săruturi fără număr pe galbene petale
se-așează cu grăbire și-s gata să răscoale
privirea pătimașă din galbena vedere
o tandră alinare în galbenă durere.
E galbenul din floare a ochilor cântare
pe corzi rămase-n suflet arcușului cărare
ce cheamă în surdină cu galbenă uimire
un dans de lacrimi plânse în chip de amintire.
Învinsă fără milă de-a vremurilor toană,
o galbenă chemare se zbate în pripoană
s-aducă doar o clipă din galbena trăire
pe strada fără zile numită fericire.
Când viața-mi se va stinge în galbenul din zare
pe cer mă voi întinde în curcubeu din mare
să cad în stropi de viață pe galbena hârtie
și trandafirul galben să-l ud cu apă vie.
În mine…
În mine vorbesc și azi despre tine,
Deși pustietatea mă străbate,
Iar cel mai rău îmi este când e bine,
Și toate lacrimile-mi sunt uscate.
În mine sângele-ți mai curge încă,
Deși în clinici mi se caută o venă,
Să îmi trateze rana ta adâncă,
Rămasă ca un corp străin în genă.
În mine pe furiș mai simt săruturi,
Pe tâmpla albă uscate-s mângâieri,
Deși m-am înarmat cu mii de scuturi,
Săgeți mă-mpung constant de nicăieri.
În mine îți șoptesc aiurea bună seara,
Deși sunt plin de gesturi imprudente,
Sunt condamnat pe veci să port povara,
Și cicatrici din infantile accidente.
În mine zorii mușcă cu silă din amurg,
Și fiecare zi îmi pare o pierdută clipă,
În care n-am avut puterea să ajung,
În încercarea ta de zbor să-ți fiu aripă.
Alte poezii ale autorului
Clar de lună
CLAR DE LUNĂ"
E clar de luna...
Stele se ivesc,
Am incercat
Sa te iubesc....
Ador deja ploaia
Chiar de e rece
Te adorasem pe tine...
Imi erai "Rege".
Sub clar de luna
Azi privesc
Cuvântul "Adio"
Ușor il soptesc....
Sub luna plina
Acum rostesc :
",Am incetat ...
Sa mai iubesc "
@reper A.Turcanu
Aveam doar 16 ani
Aveam doar 16 ani...
Aveam doar 16 ani,
Când începusem să iubesc.
Și nu știam ce va urma
Și cât aveam să pătimesc...
Visam mereu acel băiat,
Nu prea înalt, cu ochi căprui,
Un farmec ce nu-l vedeam,
În ochii nimănui...
Îl iubeam fierbinte și frumos,
Cum n-am iubit vreodată,
Nu știam că va urma
Să fiu ades trădată.
Îl iubeam atât de mult
Că nu vedeam nimic,
Chiar de plângeam în noapte
Și înghețam de frig...
Îl iubeam atât de mult
Că mă rugam la îngeri
Să-i șoptească că mi-e dor,
Și suportam înfrângeri.
Așa a durat, ani la rând...
Până ce m-am răcit.
Azi mă simt de parcă
Nicicând nu l-am iubit...
Cândva iubind fără hotar,
Și mii de vise ce-am avut,
Mi-au devenit coșmar...
Amintiri ce am avut
Vor rămâne pagini scrise,
Care cândva erau
Cele mai dorite vise...
Cândva un înger de fetiță
Cu ochii ca și marea,
A simțit pe pielea ei
Ce amară e trădarea...
Azi nu mai am nici vise,
Și nici pagini scrise,
De el nu am povestit
Chiar dacă l-am iubit.
Azi totul e diferit,
Nu vreau să mai iubesc,
Destul am suferit,
Și într-un final mă bucur...
Că totul s-a sfârșit...
A fost dată....
A fost o dată ca-n povești
A fost o dată ca-n povești,
O viață minunată,
Când oamenii se mai vedeau,
Prin drum și pe la poartă.
Când oamenii se întâlneau
La veselii și șezători,
Iar fete și băieți jucau,
La hore până-n zori...
Copii până târziu jucau
De-a ascunselea pe-afară,
Și nu conta că-s la oraș
Sau poate, de la țară...
Faceam o gălăgie, Doamne,
Mereu babe ne certau,
Și în suflet realizau
Că copiii se distrau...
Da, ce șotii mai făceam,
Fugeam de acasă,
În ripa ne scăldam,
Boboceii de atâtea ori,
Noi i-am pierdut,
Când ne trimiteau părinții
Pe iarba la păscut!
Din nisip castele
Noi vara construiam,
Câte trăiri, emoții,
Momente noi aveam...
Băieții construiau căsuțe,
Singuri în copaci!
Sculptau locuri frumoase
Din rachite, fagi.
Acoperiș din stuf sau paie
Să ne putem ascunde,
Când vine câte-o ploaie...
Mi-e milă de copiii
Ce cresc azi, acum...
Că n-au trăit emoții
La joaca de "în drum".
Nu știu de "baba oarbă"
Ce seara o jucam,
Și pereche la papuci
Jucând le căutam.
Nimic nu poate fi ca înainte,
Și vara ne era
Cu mult mai fierbinte!
Pe dealuri, pe câmpii
Nici iarba nu creștea,
Animalele iarba o pășteau.
În livadă adesea, noi ne jucam
Cu prune dulci, mereu ne alintam,
În pădure, după flori alese...
Văzut-am animale,
Multe și diverse...
Și o căprioară
Acasă am avut!
Fincă micuță,
Rănită s-a pierdut...
Am văzut și lanuri
De ghiocei cândva,
Iar voi nu știu dacă
O să-i vedeți, cândva.
Pădurea cea de brazi
Astăzi s-a uscat,
Cărările pădurii
Azi s-au astupat.
Oamenii n-au timp
Să le mai pășească,
Pe internet ore în șir,
Reitingul să-și crească.
Cu fetele ne întâlneam,
Cosite la păpuși noi împleteam...
Azi rar de tot ne salutăm
Decât pe internet, când mai intrăm...
Nimic nu realizăm...
Nimic nu ne mai povestim...
Emoții, sentimente
Noi nu mai trăim!
Nu auzim nici cântec
De păsări primăvara...
Nu știm ce e picnic
Familial vara...
Cum e să zburi
Vara pe câmpie,
Cum să mănânci un strugure,
Toamna de la vie...
Amintiri
A fost o data ca-n povesti
O viata minunată
Cind oamenii se mai vedeau..
Prin drum, si pe la poarta
Cind oamenii se intilneau
La veselii si sezatori,
Iar fete si baieti jucau,
La hore pina'n zori...
Copii pina tirziu jucau
De'ascunsea pe afară...
Si nu conta ca-s la oras
Sau poate, de la tara....
Facem o galagie, Doamne....
Mereu babe ne certau,
Si in suflet realizau
Copii se distrau....
Da, ce șotii mai faceam..
Fugeam de acasa
In ripa ne scaldam....
Boboceii de atitea ori,
Noi i-am pierdut
Cind ne trimeteau parintii
Pe iarba la pascut!
Din nisip castele
Noi vara construiam
Cate trairi , emoti
Momente noi aveam...
Baietii construiau casute,
Singuri in copaci!
Sculptau locuri frumoase
Din rachite , fagi.
Acoperis din stuh sau paie
Sa ne putem ascunde ,
Cind vine cite o ploaie
Mi-e mila de copii
Ce cresc azi , acum...
Ca n-au trait emotii
La joaca de "in drum"
Nu stiu de "baba oarba"
Ce seara o jucam
Si pereche la papuci
Jucand le cautam.
Nimic nu poate fi ca inainte ,
Si vara ne era
Cu mult mai fierbinte!
Pe dealuri pe cimpii
Nici iarba nu crestea ,
Animalele iarba o pastea.
In livada ades, noi ne jucam
Cu prune dulci, mereu ne alintam
In padure dupa flori alese...
Vazut-am animale ,
Multe si diverse...
Si o caprioara
Acasa am avut !
Finca micuta
Ranita s-a pierdut...
Am vazut si lanuri
De ghiocei cindva,
Iar voi nu stiu daca
O sa-i vedeti ,cindva.
Padurea cea de brazi
Astazi s-a uscat,
Cararile padurii
Azi s-au astupat.
Oamenii n-au timp
Sa le mai paseasca,
Pe internet ore in sir
Reitingul sa-si creasca.
Cu fetele ne intilneam
Cosite la papusi noi impleteam...
Azi rar de tot ne salutam
Decit, pe internet, cind mai intram
Nimic nu rializam...
Nimic nu ne mai povestim...
Emotii, sentimente
Noi nu mai traim!
Nu auzim nici cintec
De pasari primavara...
Nu stim ce e picnicul
Familial vara...
Cum e sa zburzi
Vara pe cimpie,
Cum sa maninci un strugur ,
Vara de la vie.
În trupul meu trăiesc 2 oameni
cIn trupul meu traiesc 2 oameni,,,
Unul bun si educat
Altul aspru plin de demoni,
Celalalt fara de pacat...
Unul lupta si se zbate
Sa o obtina orice tel,
Altul uneori visează
Sa aibă sufletul de otel....
Unul rupe si cu dinții
Sa obtina ce-a dorit,
Altul plange noaptea-n perna
Ca sa uite ce-a iubit....
Unul calca pe morminte
Sa ajungă acolo sus,
Altul cu tristețe asteapa
Ingandurat orice apus...
Unu injura si loveste
Toti sa faca cum vrea el,
Altul are doar un gand
Fericirea e a lui tel...
Altul lupta si se zbate
De nimic lui nu ii pasa,
Altul sta citește carti
Singurel la el acasa....
Unul vrea sa intoarca muntii
Si vrea sa obtina marea,
Altul se multumeste
Având doar painea si sarea....
Altul rupe tot din cale
Case si palate ar face
Altu-n casa lui de lut
Doar sa aibă un pic de pace
........
Doamne, spune-mi cum sa fac ?
Echilibrul sa-l gasesc...
Ca ma cert cu ambii zilnic,
Cum as putea să-i opresc ?!.
A. Țurcanu @reper
Mă duc în 🔥
Mă duc în foc să ard
Din propria dorință
Voi simți din nou pe piele
Ce-i aia suferință ..
Mă duc să sim din nou
Strigăte de jale...
Și să simt de fapt
Chinuri infernale...
Aut .A Țurcanu
@reper
Clar de lună
CLAR DE LUNĂ"
E clar de luna...
Stele se ivesc,
Am incercat
Sa te iubesc....
Ador deja ploaia
Chiar de e rece
Te adorasem pe tine...
Imi erai "Rege".
Sub clar de luna
Azi privesc
Cuvântul "Adio"
Ușor il soptesc....
Sub luna plina
Acum rostesc :
",Am incetat ...
Sa mai iubesc "
@reper A.Turcanu
Aveam doar 16 ani
Aveam doar 16 ani...
Aveam doar 16 ani,
Când începusem să iubesc.
Și nu știam ce va urma
Și cât aveam să pătimesc...
Visam mereu acel băiat,
Nu prea înalt, cu ochi căprui,
Un farmec ce nu-l vedeam,
În ochii nimănui...
Îl iubeam fierbinte și frumos,
Cum n-am iubit vreodată,
Nu știam că va urma
Să fiu ades trădată.
Îl iubeam atât de mult
Că nu vedeam nimic,
Chiar de plângeam în noapte
Și înghețam de frig...
Îl iubeam atât de mult
Că mă rugam la îngeri
Să-i șoptească că mi-e dor,
Și suportam înfrângeri.
Așa a durat, ani la rând...
Până ce m-am răcit.
Azi mă simt de parcă
Nicicând nu l-am iubit...
Cândva iubind fără hotar,
Și mii de vise ce-am avut,
Mi-au devenit coșmar...
Amintiri ce am avut
Vor rămâne pagini scrise,
Care cândva erau
Cele mai dorite vise...
Cândva un înger de fetiță
Cu ochii ca și marea,
A simțit pe pielea ei
Ce amară e trădarea...
Azi nu mai am nici vise,
Și nici pagini scrise,
De el nu am povestit
Chiar dacă l-am iubit.
Azi totul e diferit,
Nu vreau să mai iubesc,
Destul am suferit,
Și într-un final mă bucur...
Că totul s-a sfârșit...
A fost dată....
A fost o dată ca-n povești
A fost o dată ca-n povești,
O viață minunată,
Când oamenii se mai vedeau,
Prin drum și pe la poartă.
Când oamenii se întâlneau
La veselii și șezători,
Iar fete și băieți jucau,
La hore până-n zori...
Copii până târziu jucau
De-a ascunselea pe-afară,
Și nu conta că-s la oraș
Sau poate, de la țară...
Faceam o gălăgie, Doamne,
Mereu babe ne certau,
Și în suflet realizau
Că copiii se distrau...
Da, ce șotii mai făceam,
Fugeam de acasă,
În ripa ne scăldam,
Boboceii de atâtea ori,
Noi i-am pierdut,
Când ne trimiteau părinții
Pe iarba la păscut!
Din nisip castele
Noi vara construiam,
Câte trăiri, emoții,
Momente noi aveam...
Băieții construiau căsuțe,
Singuri în copaci!
Sculptau locuri frumoase
Din rachite, fagi.
Acoperiș din stuf sau paie
Să ne putem ascunde,
Când vine câte-o ploaie...
Mi-e milă de copiii
Ce cresc azi, acum...
Că n-au trăit emoții
La joaca de "în drum".
Nu știu de "baba oarbă"
Ce seara o jucam,
Și pereche la papuci
Jucând le căutam.
Nimic nu poate fi ca înainte,
Și vara ne era
Cu mult mai fierbinte!
Pe dealuri, pe câmpii
Nici iarba nu creștea,
Animalele iarba o pășteau.
În livadă adesea, noi ne jucam
Cu prune dulci, mereu ne alintam,
În pădure, după flori alese...
Văzut-am animale,
Multe și diverse...
Și o căprioară
Acasă am avut!
Fincă micuță,
Rănită s-a pierdut...
Am văzut și lanuri
De ghiocei cândva,
Iar voi nu știu dacă
O să-i vedeți, cândva.
Pădurea cea de brazi
Astăzi s-a uscat,
Cărările pădurii
Azi s-au astupat.
Oamenii n-au timp
Să le mai pășească,
Pe internet ore în șir,
Reitingul să-și crească.
Cu fetele ne întâlneam,
Cosite la păpuși noi împleteam...
Azi rar de tot ne salutăm
Decât pe internet, când mai intrăm...
Nimic nu realizăm...
Nimic nu ne mai povestim...
Emoții, sentimente
Noi nu mai trăim!
Nu auzim nici cântec
De păsări primăvara...
Nu știm ce e picnic
Familial vara...
Cum e să zburi
Vara pe câmpie,
Cum să mănânci un strugure,
Toamna de la vie...
Amintiri
A fost o data ca-n povesti
O viata minunată
Cind oamenii se mai vedeau..
Prin drum, si pe la poarta
Cind oamenii se intilneau
La veselii si sezatori,
Iar fete si baieti jucau,
La hore pina'n zori...
Copii pina tirziu jucau
De'ascunsea pe afară...
Si nu conta ca-s la oras
Sau poate, de la tara....
Facem o galagie, Doamne....
Mereu babe ne certau,
Si in suflet realizau
Copii se distrau....
Da, ce șotii mai faceam..
Fugeam de acasa
In ripa ne scaldam....
Boboceii de atitea ori,
Noi i-am pierdut
Cind ne trimeteau parintii
Pe iarba la pascut!
Din nisip castele
Noi vara construiam
Cate trairi , emoti
Momente noi aveam...
Baietii construiau casute,
Singuri in copaci!
Sculptau locuri frumoase
Din rachite , fagi.
Acoperis din stuh sau paie
Sa ne putem ascunde ,
Cind vine cite o ploaie
Mi-e mila de copii
Ce cresc azi , acum...
Ca n-au trait emotii
La joaca de "in drum"
Nu stiu de "baba oarba"
Ce seara o jucam
Si pereche la papuci
Jucand le cautam.
Nimic nu poate fi ca inainte ,
Si vara ne era
Cu mult mai fierbinte!
Pe dealuri pe cimpii
Nici iarba nu crestea ,
Animalele iarba o pastea.
In livada ades, noi ne jucam
Cu prune dulci, mereu ne alintam
In padure dupa flori alese...
Vazut-am animale ,
Multe si diverse...
Si o caprioara
Acasa am avut !
Finca micuta
Ranita s-a pierdut...
Am vazut si lanuri
De ghiocei cindva,
Iar voi nu stiu daca
O sa-i vedeti ,cindva.
Padurea cea de brazi
Astazi s-a uscat,
Cararile padurii
Azi s-au astupat.
Oamenii n-au timp
Sa le mai paseasca,
Pe internet ore in sir
Reitingul sa-si creasca.
Cu fetele ne intilneam
Cosite la papusi noi impleteam...
Azi rar de tot ne salutam
Decit, pe internet, cind mai intram
Nimic nu rializam...
Nimic nu ne mai povestim...
Emotii, sentimente
Noi nu mai traim!
Nu auzim nici cintec
De pasari primavara...
Nu stim ce e picnicul
Familial vara...
Cum e sa zburzi
Vara pe cimpie,
Cum sa maninci un strugur ,
Vara de la vie.
În trupul meu trăiesc 2 oameni
cIn trupul meu traiesc 2 oameni,,,
Unul bun si educat
Altul aspru plin de demoni,
Celalalt fara de pacat...
Unul lupta si se zbate
Sa o obtina orice tel,
Altul uneori visează
Sa aibă sufletul de otel....
Unul rupe si cu dinții
Sa obtina ce-a dorit,
Altul plange noaptea-n perna
Ca sa uite ce-a iubit....
Unul calca pe morminte
Sa ajungă acolo sus,
Altul cu tristețe asteapa
Ingandurat orice apus...
Unu injura si loveste
Toti sa faca cum vrea el,
Altul are doar un gand
Fericirea e a lui tel...
Altul lupta si se zbate
De nimic lui nu ii pasa,
Altul sta citește carti
Singurel la el acasa....
Unul vrea sa intoarca muntii
Si vrea sa obtina marea,
Altul se multumeste
Având doar painea si sarea....
Altul rupe tot din cale
Case si palate ar face
Altu-n casa lui de lut
Doar sa aibă un pic de pace
........
Doamne, spune-mi cum sa fac ?
Echilibrul sa-l gasesc...
Ca ma cert cu ambii zilnic,
Cum as putea să-i opresc ?!.
A. Țurcanu @reper
Mă duc în 🔥
Mă duc în foc să ard
Din propria dorință
Voi simți din nou pe piele
Ce-i aia suferință ..
Mă duc să sim din nou
Strigăte de jale...
Și să simt de fapt
Chinuri infernale...
Aut .A Țurcanu
@reper