Priveghi
La capătul zilei stă noaptea-n priveghi
Aprinsă e luna să-i țină lumină
Curg orele triste plecând nicăieri
Dus azi ca și ieri, la rând vine mâine
Pământul se-nvârte, nu șade pe loc
Un soare răsare zâmbind pe-altă lume
Căldura e-n vise, n-o simt mână-n mâini
Sclipirea privirii se stinge de jale
Degeaba mă arde pe suflet un dor
Nu-i pasă lui soarelui ce mă topește
Etern în priveghi trece timpul în zbor
Cu mâinile lui peste toate lovește
Văd steaua pe cer dar e prea-ndepărtată
Dau vina pe nori că n-o pot atinge
Și-atunci am să stau la priveghi pentru azi
La fel ca și ieri, probabil și mâine
La capătul verii stă toamna-n priveghi
Cum iarnă va sta la capăt de toamnă
Iubirea-mi lipsește s-ating primăveri
Trec ani-așteptând în priveghi de pomană
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: GANDURILE
Poem: Am să vă dau în judecată
Eminescu în italiană. Un volum de versuri ale poetului a fost lansat la Chişinău
Poem: Crenguța amintirilor
Poem: Fluture de noapte
Trezește-mă cu o poezie – o inițiativă a unui tânăr din Moldova de a promova poeziile frumoase
Poem: Plimbare cu motocicleta în suedeză
Poem: Înlătură tristețea
(foto, video) Cartea de Aur. Cei mai renumiți muzicieni din Moldova care au făcut toată lumea să-i aplaude