Mai stai
Mai stai o clipă ne-ntreruptă să-mi zâmbești
Mai stai o șoaptă de iubire fără margini
Te-așteaptă primăvara-n suflet să-nflorești
Stau la iernat toate cuvintele-ntre pagini
Mai stai o rază peste umbrele de dor
Mai stai un soare luminând zorii albaștri
Să te admir din răsărit până adorm
De la-nceput pân’ la sfârșit urmându-ți pașii
Mai stai o lingură de miere să gustăm
Mai stai un ceai pierduți etern în dimineață
Acoperiți de valuri dulci ne-amestecăm
Lăsând în urmă amintirile-n prefață
Mai stai o aripă bătând să prindem zbor
Mai stai un drum să ne privim față în față
Alunecând să navigăm spre viitor
Împrăștiind toate hotarele de ceață
Mai stai un ceas să-l agățăm pe un peron
Mai stai un tren să ne urcăm către speranță
Privind cum umblă secundarul în baston
Șovăitor, lăsând mai lung timpul de viață
Mai stai plecând să ne întorci de la-nceput
Mai stai pe jos să căutăm iubirea hoață
Mai stai curând să nu rămânem un trecut
Mai stai un drum să-mi fi un loc numit acasă
Poems in the same category
rece
El e rece, e atit de rece,
Buzele ii sint asa-nghetate.
Chiar si vremea rea repede trece,
Ins-a lui mereu cu viscol bate.
Poate sint de-acum doar o straina,
Poate c-au inchis deja caldura -
Dar cu el mereu capat angina
Si nu-mi pot scadea temperatura.
Oamenii au nevoie de iubire,
Ca sa se-ncalzeasca, cind e gerul,
Dar inima lui, fara-ndoire,
E mai rece decit frigiderul.
De la el iau bronsite acute -
Focul nostru n-are cum s-apara,
Iar atunci, cind o sa ma sarute,
Voi muri de tusa pulmonara.
Praf de amintiri
Gandurile involuntare,
Fara culoare,
Ma iau...apoi ma arunca
Intr-o prapastie
Denumita TRECUT
In care predomina
TACEREA.
Privesc...
Si observ cum
Amintirile
...negre...
...ca ochii tai...
Ce s-au invelit
Cu un strat
Inconmensurabil de praf
Ma cuprind stransss...
Cu bratele grele de griji
La pieptul lor
Cu speranta
Sa-mi recucereasca iarasi
Inima.
Ноты
С каждой минутой голые ноты горят в твоём голосе,
С каждой минутой я таю все больше в его холоде,
С каждым шагом все больше теряюсь в этом полюсе,
С гаждым словом ты все дальше и это наше прошлое.
Теперь ты осталась на всегда одна,
и нотки твоих слов всеголишь забытая ода,
Где ты была когда так мне была нужна?
Когда я остался один на один, и победила чума...?
Primăvara inimii mele în portugheză
Un băiat simpatic, George...
Un băiat introvertit, George...
Un băiat amuzant, George...
Un băiat cum nu am mai întâlnit până acum, George,
Un băiat pentru care orice atenție contează, George,
Un băiat căruia îi plac poeziile, George,
Un băiat expresiv și artistic, George,
Un băiat care chiar vrea să ne plimbăm cu hidrobicicleta, George...
Un băiat care chiar vrea să stăm să povestim la picnic, George,
Un băiat cu care se poate merge la cinematograf, piese de teatru, George,
Un băiat cu gusturi simple, dar bine alese, George,
Un băiat curajos și hotărât, George,
Un băiat cărui îi plac revistele vechi de modă, George,
Un băiat care cu fiecare ocazie, aduce mai multe flori, bomboane, George,
Un băiat ale căror poezii mă atrag tot mai mult, George,
Un băiat care scrie, taie și rescrie și de 1000 de ori, până să exprime exact ce își dorea, George,
Un băiat cu care merg la vecina ce dă meditații la spaniolă, George,
Un băiat care, dacă rămân în urmă cu învățatul, mă meditează și pe mine, George,
Un băiat care ascultă cam același gen de muzică, George.
George, amintirile mele legate de tine, cum te-am cunoscut și cât de mult mi-a plăcut cum scriai, cum mâncai pizza, cum râdeai la glumele mele (că în mod normal, doar eu râd), cum râdeai de mine câteodată, cum ne plimbam pe alei, cum mergeam amândoi cu motocicleta, pe autostrada Soarelui, depășind limita de viteză, cu pletele în vânt, lipsiți de griji, cum știam să ne facem unul pe celălalt să ne simțim bine, să ne ridicăm moralul, să ne distrăm prin crâșme, să mergem la meciuri de fotbal, să țipăm și să scuipăm semințe, să ne jucăm cu pisica mea de rasă Nebelung, să îmi dai un stilou de care te-ai plictisit, ți-l reparam și te bucurai foarte mult. Dulci amintiri, păcat că ai plecat cu nu știu ce proiect in Brazilia. Nu e nimic, erai tânăr, cum ar spune Otilia din ,,Enigma Otiliei" aveai visele tale și trebuia să ți le îndeplinești. Mai sunt atâtea fete, dar de proiectul acela chiar aveai nevoie. Te înțeleg, nu mi-ai lăsat multe poezii, dar eu le voi păstra, amintirea lor va înflori din ce în ce mai mult când le voi citi, răsfoi, când mă voi bucura de scrisul tău și de ce ai vrut să exprimi prin acele rânduri.
A primavera do meu coração
Um bom garoto, George...
Um garoto introvertido, George...
Um garoto engraçado, George...
Um garoto como nunca conheci antes, George,
Um menino para quem toda atenção conta, George,
Um menino que gosta de poemas, George,
Um menino expressivo e artístico, George,
Um garoto que quer muito nos levar para passear na hidro bike, George...
Um garoto que realmente quer que nos sentemos e contemos histórias no piquenique, George,
Um menino para ir ao cinema, brinca, George,
Um menino de gostos simples, mas bem escolhidos, George,
Um menino corajoso e determinado, George,
Um garoto que gosta de revistas de moda antiga, George,
Um menino que em todas as ocasiões traz mais flores, doces, George,
Um menino cujos poemas me atraem cada vez mais, George,
Um menino que escreve, corta e reescreve mil vezes até expressar exatamente o que quer, George,
Um menino com quem vou ao vizinho que dá aulas de espanhol, George,
Um menino que, se eu ficar para trás no aprendizado, também medita em mim, George,
Um garoto que ouve quase o mesmo tipo de música, George.
George, minhas lembranças sobre você, como te conheci e o quanto adorei como você escrevia, como você comia pizza, como você ria das minhas piadas (porque normalmente só eu rio), como você às vezes ria de mim, como costumávamos andar pelos becos, como nós dois andávamos de moto, na rodovia do Sol, ultrapassando o limite de velocidade, com os cabelos ao vento, despreocupados, como sabíamos fazer um ao outro se sentir bem, levantar o ânimo, para nós divirta-se em bares, vá a jogos de futebol, grite e cuspa sementes, brinque com meu gato Nebelung, me dê uma caneta que você estava entediado, eu consertaria e você ficaria muito feliz. Doces lembranças, pena que você saiu com não sei qual projeto no Brasil. Não é nada, você era jovem, como diria Otília do "Enigma de Otília", você tinha seus sonhos e tinha que realizá-los. Tem tantas outras meninas, mas você precisava muito desse projeto. Eu te entendo, você não precisou deixe-me muitos poemas, mas vou guardá-los, sua memória florescerá cada vez mais quando eu os ler, folheá-los, quando gostar de sua escrita e do que você queria expressar através dessas linhas.
Eu,tu,noi
Eu,tu,noi!
Fericirea este în doi!
Apoi noutatea zilei este ea...
Dragostea ce-i răspândită pretutindeni !
Ai vazut albina cum sărută florile,
Culegând aroma parcă interminabil în zborul ei?
Soarele îi este prieten!
Ea fiind bucuria și clipa sau hărnicia
Zumzăie melodia aceea
Ce-o știm amândoi!
Eu,tu,noi!
Același refren,aceleași promisiuni
Ce pleacă și vin!
Nu-mi lua iubirea promisă,
Căci e absurd să-mi iei ce încă nu mi-ai dat..
Eu,tu,noi!
Fericirea este în doi!
Privește pescărușii cum își traiesc jocul,
Lacul este al lor decând lumea
Nu le pasă de noi,
Își șoptesc magice cuvinte,
A iubirii sonoră culoare ce zboară ca un nor,
Povești spuse timid,
Poate-și fac suave declarații de amor nebun,
De unde poți știi ce-și spun?
Eu,tu,noi
Existăm oare în ochii lor?
Știu ei că dragostea doare când moare,
Că există tristețe și lacrimi
Și disperare?
Sau speranțe deșarte luate de vânt,
Gânduri ce se rotesc nebunește și pleacă departe?
Oare nu vorbește fiecare floare
Fiecare culoare,fiecare rază de soare,
Cu mine,cu tine,cu noi?
Eu,tu,noi cu toții respirăm sperând că niciodată nimeni nu moare...
Apoi moartea apare cu veșmântul ei negru și trist!
Eu,tu,noi...
Cum să nu mai fim?
Să ne pierdem veșnic ca un praf risipit de vânt...
Și dacă totuși moartea e cea care moare
Și nu are ultimul cuvânt?
Cred că-i mai potrivit un final optimist,
Tu o să-mi spui că mă iubești infinit,
Iar eu te voi ține strâns
Parfumul magic să-ți simt
Și-ți voi spune că nu-i vis!
Eu,tu,noi
Iubito,fericirea este în doi!
(25 februarie 2023-Irepetabila iubire)
O singură poezie
Prieteni buni am fost mereu, dar sufletului totul îi s-a părut greu
In inima, flama a scânteiat. La fiecare vedere cu tine, un strop pe ea s-a picurat
Dar a rezistat, până în ziua când am putut răsufla in sfârșit ușurat
Cărbuni încinși ai pus pe suflet, dar nu în inima unde le e locul,
Ci acolo unde apasă greu; am incercat să-i sting, dar tu i-ai ațâțat mereu.
Șapte ani ai spus sa te aștept, iar eu fara niciun regret,
M-am supus în liniște, tânjind la ziua când o să mi se aline toată suferința, chinul și dorul,
Deoarece am simțit că ăsta mi-este viitorul.
Te mustra conștiința că nu m-ai avut?
O Doamne! Atâta timp pierdut!
Eu m-am rugat tăcut, surd și crunt,
Am ignorat totul de jur, tot ce mi-a plăcut,
Sperând că într-o zi vei regreta
Și langa inima ta, doar pe mine mă vei purta.
Aceasta îmi este răzbunarea, sa te întorci la mine fericit și împlinit,
Dar cu amarul timpului scurs necuvenit.
Mi-ai spus că sunt perfectă. Aproape!
De-ai fi fost un orb, eram acum departe.
Dar darul asta de la Dumnezeu este uneori un mare blestem.
Daca nu am vedea ce ne înconjoară,
Cu inima am judeca, cu auzul ne-am bucura și cu atingerea ne-am apropia,
Ca sufletul nostru sa nu moara.
Mi-ai spus că sunt briliantă, vorbim, te bucuri și tresari
In tine ceva se mișcă, dar oricât aș calcula, rămân cu mintea nesocotită.
Matematica și iubirea sunt doua extreme,
Într-una totul e precis, real, concret,
Într-alta nimic nu e direct, dar cred că nu mă amăgesc,
Când spun, că în ambele mă regăsesc.
Acum spune-mi tu, daca as face ecuații cu variabile din viețile noastre comune,
Ai fi dispus să-mi spui coeficienții ca in final inimile noastre sa se adune?
Other poems by the author
Fără
Fără de lacrimi nu poate fi un dor
Fără un dor nu poate fi iubire
Fără iubire pământul ar fi gol
Mă umple gol lipsindu-mă de tine
Fără de aripi e frânt sufletu-n zbor
Fără de zbor nu mai ating lumină
Fără lumină nu văd spre viitor
De viitor prezentul poartă vină
Fără de ochi privirea umblă orb
Fără priviri tristețea arde viață
Fără de noi amare ploi mă storc
Se-adună ploi să-ți bată la fereastră
Fără căldură deși mă arde foc
Fără de foc nu-i dragoste curată
Fără o dragoste e totul doar un joc
Nu mai e un joc când inima-i furată
Fără de vise aș vrea să vină somn
Fără de somn trec orele-n restanță
Fără speranță aștept, poate adorm
Nu pot să dorm căci dorul nu mă lasă
Fără-ntuneric nu știi ce-nseamnă stea
Fără de stea absența mă deprimă
Fără de Ea în două mă împart
Din jumătăți întregu-i fără rimă
Fără iertare se naște-o lume strâmbă
Fără-ndurare te sfarmă și te-aruncă
Fără scăpare lași sufletul să plângă
Fără de soare umblăm pierduți în umbră
Strigăte
Strigăte
Afară-i iarnă, frig
În casă-i cald și bine
Se-adună toți la masă
Nu uită să se-nchine
Copiii merg la joacă
Au zâmbete senine
Se umple casa toată
De glasuri cristaline
Nimic nu îi apasă
Toți râd cu voioșie
Nu știu că a lor casă
E-o coală de hârtie
Se-aude-ntâi un muget
Urlând fuge pământul
Se scutură icnind
Strigăte cară vântul
Se năruie trosnind cutiile fragile
Căzând au pustiit familii și cămine
Hoția le-a zidit din furturi inutile
Le pasă de nimic, le pasă doar de sine
Le-a luat mintea și sufletul arginții
Îi strigă din țărână și părinții
Din cer strigă cu lacrimă toți sfinții
Îi strigă din ruine urma vieții
De strigătul pământului nu-i doare
De strigătul copilului ce moare
De strigătul părintelui cu jale
Doar setea de putere nu mai moare
Nu uitați! Hoția, indolența și corupția omoară! Poezie dedicata victimelor cutremurului din Turcia produs in 6/Feb/2023
Priviri
Poate ți-e frică să privești la mine-n suflet
Ca-ntr-o oglindă te găsești de-ai să privești
Și-atunci fugind mă ocolești fără de cuget
Nu am cerut să te iubesc, să mă iubești
Focul nestins a mistuit zile senine
Umbrind cu nori priviri ce nu le mai privești
Visul aprins rulează filme clandestine
Povești ascunse ce nicicând n-ai să trăiești
Privesc în urmă timpul zâmbetelor calde
Din ochii tăi mă săgetau două scântei
Dar ai lăsat sufletu-n flăcări să se scalde
Mai mult de om, mai mult de suflet, îți dorești
Strigă un dor, mă-treabă când ajung la tine
Mă-ntreabă inima și sufletul de vești
Răspunde tu la întrebările fragile
Privind în ochi doi ochi ce nu vrei să-i privești
Rămân privind tăcerea lungă, noaptea goală
Nu mai pricep dacă e bine să iubești
Pare-o minciună scrisă-n lumea ideală
Credeam că sufletul cedând suflet primești
Cât de frumos, cât de sublim, privind din stele
Poți să alegi de mă salvezi sau mă zdrobești
Ajunsă zeu aplici sentință vieții mele
Lovind în suflet ai decis să-l osândești
Coboară lacrima-n pământ cărând povară
Se rupe omul dintr-un om răpus de dor
Arunci o inimă-n infern, omul să piară
Dintr-o iubire m-am născut, de ea să mor
Departe, prea departe
Cândva departe, undeva, e bucuria
Plecând cu ea zâmbetul cald și fericirea
Visele cad împrăștiindu-le trezirea
Mi-a mai rămas necenzurată amintirea
Așteaptă plutele departe să mă treacă
Pe malul treptelor spre inima de piatră
Mă pierd hotarele de nori ciopliți în apă
Valul fierbinte coborând totul îneacă
Departe curg, împins departe, fără tine
Învins ajung în marea lacrimilor line
Mă pierd adânc până rămân lipsit de mine
Unde mai sunt nici că mai știu, nu știe nimeni
Cât de departe poate inima să bată
N-o mai auzi, e prea departe să mai poată
Obrajii poartă suferinți, lacrima sapă
Cu mintea mea privirea ta încă se joacă
Departe sunt, departe ești, departe-s toate
Ce ne-a aprins, când a apus, ce ne desparte
Un ,Te Iubesc’ strigând uitat cere dreptate
Chiar și de mine am ajuns să fiu departe
Emoții digitale
Un :) mi-ai trimis
Probabil la-ntâmplare
Te-am întrebat ce e
Mi-ai spus că-i ghicitoare
Sperând am încercat
Să te întreb cu-o floare
Răspusul m-a-ntristat
Cealaltă :( doare
În cloud se-ascund memorii
Stau biți-n izolare
Fierbinte-i procesorul
Dau iute hibernare
Random mă poartă gandul
Se-oprește-n ghicitoare
Tastează-mi o poveste
S-adorm la întamplare
Trimit în cloud speranță
Prin fibră-n net dispare
Se plimbă fără urmă
Răspunde o eroare
Mă virusează dorul
Restart programul n-are
Primesc un diagnostic
Lipsesc coduri binare
La capăt de lume
La capătul de lume oameni pier
Furând lumina umblă sufletele-n noapte
Rămase umbrele secate cad inert
Arzând tulpina rădăcinilor uitate
Desprinse ciuture îneacă spre adânc
Strivind la capătul de lume realitate
Rănite urmele săpate calcă ciung
Cioplind imparele speranțe abdicate
Uscate zilele pălesc agonizând
Umblă târându-se grăbite către noapte
Visele fără de rușine calcă strâmb
Adulmecând sângele rănilor mușcate
Crăpate palmele sădite în pământ
Crescând hotarele lipsindu-le de șoapte
Vom deveni capăt de lume absentând
Brăzdând prezențele în locuri separate
Lipsiți de noi coabităm filozofând
Adăpostind în comentarii simple fapte
Ori dăm tăcerea suprimându-ne cuvânt
Oameni pe lume sunt doar cei cu dinți de lapte