Intr-o zi
Poate intr-o zi, pe neașteptate, drumurile ni se vor întâlni
Și pe chip se va așterne un zâmbet plin
Uitată voi fi de atâta freamăt și suspin
Poate într-o zi... când ne-om reîntâlni...
Până atunci, chiar de lipsești, rămâi parte din viața mea
Deși nu-ți pasă, întotdeauna îmi vei rămâne-așa
Mângâiere divină a sufletului meu
Și ieri și azi și mâine și ai să fii mereu...
Căci, oricâți bărbați ar fi pe lume
Și chiar de au ochii căprui și luminoși
Nici unul nu și i-ar purta ca tine,
Când mă privesc... atât de limpezi și duioși...
Category: Love poems
All author's poems: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Date of posting: 8 февраля
Views: 200
Poems in the same category
La sfârșit
Îmi pare rau că te-am iubit
Dar nu regret ce am trăit
Te-am iubit atât de mult
Și mi-ai zis tot ce n-am vrut
Tu mi-ai zis că mă iubești
Și era ca în povești
Te-am iubit atât de tare
Dar mi-ai spus dor vorbe goale
Tu ziceai ce nu simțeai
Frumos mă mai mințeai
M-ai ținut mereu aproape
La sfârșit mai dat deoparte
Când a iubi e conjugat la imposibil
Ce viață zbuciumată
Ce stare complicată
Iubirea-i doar o pată
Un nor pe cer senin
Ce regulă-ncurcată
Ce inimă-nodată
Iubirea-i evitată
O boală de cretin
Ce lume-ntortocheată
Ce strâmbă judecată
Iubirea minunată
E-o groapă în destin
Ce rană fermecată
Ce lecție ciudată
Iubirea săgetată
Devine corp străin
Ce liniște bogată
Ce lacrimă uscată
Iubirea cea curată
E-o doză de venin
Ce soartă desculțată
Ce verb de înghețată
Ce-aromă parfumată
Iubirea-i doar un chin
“stars” but full of scars
with tear in my eyes
i beg you to stay
but my only remain
is my fucking shame.
i’m tired of this nonsense
it was a big mistake
to believe that i can,
save these attachment.
i miss you with all my heart
my soul is full of scars
but you can’t realize
the fact that i love you so much.
when it’s done
it’s a black hole in my heart.
when he s gone,
it’s hard as fuck to keep my feelings up.
even if we’re over
i feel like i’m in heaven
in a heaven full of stars
where i can cover my scars
heaven is not the hell
just remind me that i was in them
before i go from there
i want to thank you but with some mad.
i am mad because of you
my sky is not so blue
i’m not in the mood this days
even tho i’m here in the azure.
Albastru
Dorinţa te cheamă, iubire albastră,
în poarta iertării o umbră sihastră
aşteaptă fiorul în prag de-nserare
sărutul de-atunci rătăcit pe cărare.
Eşti visul născut din arcada iubirii,
un vals petrecut pe vioara simţirii,
privirea şi trupul, arcuşul şi struna,
în geamăt de stele mirată stă luna.
Albastră e calea spre pleoapa lăsată
pe ochiu-ncărcat cu tăcere-ncarnată,
din cerul scăldat cu azurul privirii
vorbesc doar scântei în viforniţa firii.
Albastrul aşteaptă regina din visuri,
să fii mântuirea-n ascunse hăţişuri
ce inima-mi ţintuie făr’ de scăpare,
adu-mi paradisul să-mi fie cântare.
Aşterne-ţi privirea pe trupu-mi vioară
să-mi fremete coarda lăsată să moară,
răsfiră-ţi sărutul din plânsul sălbatic
prin toamna născută de timpul apatic.
E albul din iarnă-n albastrele doruri
în noaptea-nfrăţită cu sfintele coruri,
aşteaptă o umbră poemul să-l spună
iubirii albastre trecând prin furtună.
În poarta iertării stăm mână în mână,
sunt zorii aproape, albastru se-ngână,
visat-am albastru în ziua întâia,
albastre sunt doruri ce trec nemurirea.
Despre tine
Căștile pe cap,noaptea târziu
Ma plimb pe stradă si scriu.
Scriu despre tine
Și despre a noastră soarta,
Aștept țigară sa se termine
Fiind pe dinăuntru moartă.
Parfumul tău deodată îl simt,
Și ca o sa apari eu presimt,
Cu frica și speranța
Ma uit înapoi spre trecut,
Ca ultima toanta
Îmi amintesc cât te am plăcut...
Ma întorc spre viitor
Și sper sa uit de al tau dor.
La sfârșit
Îmi pare rau că te-am iubit
Dar nu regret ce am trăit
Te-am iubit atât de mult
Și mi-ai zis tot ce n-am vrut
Tu mi-ai zis că mă iubești
Și era ca în povești
Te-am iubit atât de tare
Dar mi-ai spus dor vorbe goale
Tu ziceai ce nu simțeai
Frumos mă mai mințeai
M-ai ținut mereu aproape
La sfârșit mai dat deoparte
Când a iubi e conjugat la imposibil
Ce viață zbuciumată
Ce stare complicată
Iubirea-i doar o pată
Un nor pe cer senin
Ce regulă-ncurcată
Ce inimă-nodată
Iubirea-i evitată
O boală de cretin
Ce lume-ntortocheată
Ce strâmbă judecată
Iubirea minunată
E-o groapă în destin
Ce rană fermecată
Ce lecție ciudată
Iubirea săgetată
Devine corp străin
Ce liniște bogată
Ce lacrimă uscată
Iubirea cea curată
E-o doză de venin
Ce soartă desculțată
Ce verb de înghețată
Ce-aromă parfumată
Iubirea-i doar un chin
“stars” but full of scars
with tear in my eyes
i beg you to stay
but my only remain
is my fucking shame.
i’m tired of this nonsense
it was a big mistake
to believe that i can,
save these attachment.
i miss you with all my heart
my soul is full of scars
but you can’t realize
the fact that i love you so much.
when it’s done
it’s a black hole in my heart.
when he s gone,
it’s hard as fuck to keep my feelings up.
even if we’re over
i feel like i’m in heaven
in a heaven full of stars
where i can cover my scars
heaven is not the hell
just remind me that i was in them
before i go from there
i want to thank you but with some mad.
i am mad because of you
my sky is not so blue
i’m not in the mood this days
even tho i’m here in the azure.
Albastru
Dorinţa te cheamă, iubire albastră,
în poarta iertării o umbră sihastră
aşteaptă fiorul în prag de-nserare
sărutul de-atunci rătăcit pe cărare.
Eşti visul născut din arcada iubirii,
un vals petrecut pe vioara simţirii,
privirea şi trupul, arcuşul şi struna,
în geamăt de stele mirată stă luna.
Albastră e calea spre pleoapa lăsată
pe ochiu-ncărcat cu tăcere-ncarnată,
din cerul scăldat cu azurul privirii
vorbesc doar scântei în viforniţa firii.
Albastrul aşteaptă regina din visuri,
să fii mântuirea-n ascunse hăţişuri
ce inima-mi ţintuie făr’ de scăpare,
adu-mi paradisul să-mi fie cântare.
Aşterne-ţi privirea pe trupu-mi vioară
să-mi fremete coarda lăsată să moară,
răsfiră-ţi sărutul din plânsul sălbatic
prin toamna născută de timpul apatic.
E albul din iarnă-n albastrele doruri
în noaptea-nfrăţită cu sfintele coruri,
aşteaptă o umbră poemul să-l spună
iubirii albastre trecând prin furtună.
În poarta iertării stăm mână în mână,
sunt zorii aproape, albastru se-ngână,
visat-am albastru în ziua întâia,
albastre sunt doruri ce trec nemurirea.
Despre tine
Căștile pe cap,noaptea târziu
Ma plimb pe stradă si scriu.
Scriu despre tine
Și despre a noastră soarta,
Aștept țigară sa se termine
Fiind pe dinăuntru moartă.
Parfumul tău deodată îl simt,
Și ca o sa apari eu presimt,
Cu frica și speranța
Ma uit înapoi spre trecut,
Ca ultima toanta
Îmi amintesc cât te am plăcut...
Ma întorc spre viitor
Și sper sa uit de al tau dor.
Other poems by the author
Fluturi Rătăciți
Îmi valseaza fluturi-n stomac când ma gândesc la tine
Și mă topește gându| ca-i vrea măcar să mă privești
Te simt în suflet...te simt cum te-apropii de mine..
E doar un vis.. te rog să nu-l trezeşti.
C-as vrea să știu ce ai simtit tinându-ma in brate
Când aplecam urechea să-ti ascult inima cum bate
.mi-atat de dor de noi și nu știu cum să-ti spun
Te simt, mă pierd, mă sparg...nu pot să mă adun..
Revedere
Îmbrățișează-mă, sărută-mă și taci
Nu am nevoie de cuvinte,
De vise vreau să mă dezbrac
Când mă ating de pielea ta fierbinte.
Îmbrăţișează-mă, sărută-mă și taci
Să gust din vinu-ți astă noapte
Și-n brațele-mi culcuș să-ti fac
Sub albe cearșafuri dantelate.
Îmbrățișează-mă, sărută-mă și taci
Alină-mi dorul cu-al tău vin
Pe buze să mi se scurgă ncet
Să mă bucur de parfumu-i discret.
Vânt de noiembrie
Adie un miros de noiembrie și vin
Miros ce ocoleste-al meu pahar
Privesc pe geam poate revii
Dar nu....mi-e așteptarea în zadar.
Gandurile imi zboară spre trecut
Abia ce sufletul îmi linistisem
Si toate tainele au renăscut
Si-au început sa împletească vise.
Din doru-mi ce f port de-un an
larasi se nasc versuri spre infinit
E-atata foșnet pe străzi de lume
Doar tu ești pe-o hartie de citit.
Atat de-adanc te port in suflet
Și-atat de mult te simt in sinea mea
Că mă cuprinde-un simt de teamă
Că nicicând din el .. nu vei pleca.
Mi te ascund printre cuvinte dulci
Si te strecor în pagini ce te invocă
Cu fiecare rand tot mai aproape-mi ești
Si-n suflet iarăși simțurile se revoltă...
Sa pot...
Sa pot timpul să-l întorc
Înapoi sa te aduc,
Nu știu cât de mult as vrea
Sa-ti arat cât m-a durut...
M-ai anulat în mii de feluri
Mi-ai rupt sufletu-n bucăți
Zeci de cioburi strang si-acum
Au fost multe... sa adun...!
Mie mi-a scăzut puterea
Nici măcar nu mai gândesc
Sa iti vindec neiubirea
Nu-i văd rost să mai încerc...
Sa pot timpul sa-l întorc?
...Azi nu mai e o soluție.
Nu vreau decât sa mai pot
Să ma pierd de orice emoție...
Sa pot timp cu noi sa am
Cred ca nu ar fi de-ajuns...
...În gând incă te mai am
Tu ma vezi și... unde nu-s!
Eram...
Eram frumoasă și-ţi plăceam
Părea să-ți fiu ceva aparte,
Sufletu-mi râdea când te-auzea
Și își dorea să-l ţii n brate.
În părul meu plângea o Lună
Eu, dinadins mereu zâmbeam
Când te vedeam ochi-mi erau furtună
Eram "nebună" și-ți plăcea.
Cu dorul meu am spart tipare
Gândirea mea cumva te-a depășit..
Dar știi.. când dorul îmi era prea 'mare
Mereu cu al tău vin I-am potolit.
Mi-e dor de mine indiscutabil
Sufletul mi-i trist ...nefericit,
Că orice gest mi I-ai făcut condamnabil
De ce???..că doar m-ai plắcut și eu am iubit?
Am suportat mulți km de tăcere
Și "adevăruri" spuse printre rânduri,
Mi te-amintesc adesea cu durere
Când dorurile toate se deshumă.
Buzele incă imi ard ca focul
Cu-n vin ar vrea să le săruti,
Încă ii simt mirosul, ii simt gustul
De luni întregi însă..tu mi-l refuzi!..
Aștept să ne mai treacă vremea,
Gândul ca vinul sắ ți se limpezească...
De te-ai grăbi un pic că trece vara!
Vreau fericirea să mă mai găsească.
N-am somn...mereu îmi zic răbdare
Am insomnii..stres și multă oboseală,
Nici muzica nu mai ajută..e bezna-n a mea
minte
Dar nu renunt...vreau să mai fiu ca înainte.
Azi timpu-mi trece atât de greu
Sunt mai mereu ingândurată și stingheră,
Să-ți spun de ce am teama eu?
Că-mi vei rămâne o veșnică durere..
Si dor...si chin
Mi te-am zărit - și s-a făcut
Lumină-n gând și-n amintire,
Imaginea ta, un început
De vers, de vis, de nemurire.
Te port în mine, lin ecou,
În gânduri care nu se sting,
Chiar dacă zile curg ca roua,
Tu-mi ești lumina ce-o ating.
Nu esti un vis ce s-a sfarsit
Ci dorul blând ce dăruiește,
O muză ce-a zâmbit.. și-a scris
O inimă ce te iubeste.
Rămâi în mine, strop de vin,
Și-n orice vers te voi păstra,
Chiar dacă timpul nu ne iartă,
Iubirea mea nu va-nceta.
Și dacă viața dă uitare,
Eu te voi şti, în gând senin,
Că-n inima-mi, făr' de-ncetare,
Îmi ești și dor, și dulce chin
Fluturi Rătăciți
Îmi valseaza fluturi-n stomac când ma gândesc la tine
Și mă topește gându| ca-i vrea măcar să mă privești
Te simt în suflet...te simt cum te-apropii de mine..
E doar un vis.. te rog să nu-l trezeşti.
C-as vrea să știu ce ai simtit tinându-ma in brate
Când aplecam urechea să-ti ascult inima cum bate
.mi-atat de dor de noi și nu știu cum să-ti spun
Te simt, mă pierd, mă sparg...nu pot să mă adun..
Revedere
Îmbrățișează-mă, sărută-mă și taci
Nu am nevoie de cuvinte,
De vise vreau să mă dezbrac
Când mă ating de pielea ta fierbinte.
Îmbrăţișează-mă, sărută-mă și taci
Să gust din vinu-ți astă noapte
Și-n brațele-mi culcuș să-ti fac
Sub albe cearșafuri dantelate.
Îmbrățișează-mă, sărută-mă și taci
Alină-mi dorul cu-al tău vin
Pe buze să mi se scurgă ncet
Să mă bucur de parfumu-i discret.
Vânt de noiembrie
Adie un miros de noiembrie și vin
Miros ce ocoleste-al meu pahar
Privesc pe geam poate revii
Dar nu....mi-e așteptarea în zadar.
Gandurile imi zboară spre trecut
Abia ce sufletul îmi linistisem
Si toate tainele au renăscut
Si-au început sa împletească vise.
Din doru-mi ce f port de-un an
larasi se nasc versuri spre infinit
E-atata foșnet pe străzi de lume
Doar tu ești pe-o hartie de citit.
Atat de-adanc te port in suflet
Și-atat de mult te simt in sinea mea
Că mă cuprinde-un simt de teamă
Că nicicând din el .. nu vei pleca.
Mi te ascund printre cuvinte dulci
Si te strecor în pagini ce te invocă
Cu fiecare rand tot mai aproape-mi ești
Si-n suflet iarăși simțurile se revoltă...
Sa pot...
Sa pot timpul să-l întorc
Înapoi sa te aduc,
Nu știu cât de mult as vrea
Sa-ti arat cât m-a durut...
M-ai anulat în mii de feluri
Mi-ai rupt sufletu-n bucăți
Zeci de cioburi strang si-acum
Au fost multe... sa adun...!
Mie mi-a scăzut puterea
Nici măcar nu mai gândesc
Sa iti vindec neiubirea
Nu-i văd rost să mai încerc...
Sa pot timpul sa-l întorc?
...Azi nu mai e o soluție.
Nu vreau decât sa mai pot
Să ma pierd de orice emoție...
Sa pot timp cu noi sa am
Cred ca nu ar fi de-ajuns...
...În gând incă te mai am
Tu ma vezi și... unde nu-s!
Eram...
Eram frumoasă și-ţi plăceam
Părea să-ți fiu ceva aparte,
Sufletu-mi râdea când te-auzea
Și își dorea să-l ţii n brate.
În părul meu plângea o Lună
Eu, dinadins mereu zâmbeam
Când te vedeam ochi-mi erau furtună
Eram "nebună" și-ți plăcea.
Cu dorul meu am spart tipare
Gândirea mea cumva te-a depășit..
Dar știi.. când dorul îmi era prea 'mare
Mereu cu al tău vin I-am potolit.
Mi-e dor de mine indiscutabil
Sufletul mi-i trist ...nefericit,
Că orice gest mi I-ai făcut condamnabil
De ce???..că doar m-ai plắcut și eu am iubit?
Am suportat mulți km de tăcere
Și "adevăruri" spuse printre rânduri,
Mi te-amintesc adesea cu durere
Când dorurile toate se deshumă.
Buzele incă imi ard ca focul
Cu-n vin ar vrea să le săruti,
Încă ii simt mirosul, ii simt gustul
De luni întregi însă..tu mi-l refuzi!..
Aștept să ne mai treacă vremea,
Gândul ca vinul sắ ți se limpezească...
De te-ai grăbi un pic că trece vara!
Vreau fericirea să mă mai găsească.
N-am somn...mereu îmi zic răbdare
Am insomnii..stres și multă oboseală,
Nici muzica nu mai ajută..e bezna-n a mea
minte
Dar nu renunt...vreau să mai fiu ca înainte.
Azi timpu-mi trece atât de greu
Sunt mai mereu ingândurată și stingheră,
Să-ți spun de ce am teama eu?
Că-mi vei rămâne o veșnică durere..
Si dor...si chin
Mi te-am zărit - și s-a făcut
Lumină-n gând și-n amintire,
Imaginea ta, un început
De vers, de vis, de nemurire.
Te port în mine, lin ecou,
În gânduri care nu se sting,
Chiar dacă zile curg ca roua,
Tu-mi ești lumina ce-o ating.
Nu esti un vis ce s-a sfarsit
Ci dorul blând ce dăruiește,
O muză ce-a zâmbit.. și-a scris
O inimă ce te iubeste.
Rămâi în mine, strop de vin,
Și-n orice vers te voi păstra,
Chiar dacă timpul nu ne iartă,
Iubirea mea nu va-nceta.
Și dacă viața dă uitare,
Eu te voi şti, în gând senin,
Că-n inima-mi, făr' de-ncetare,
Îmi ești și dor, și dulce chin