Epilog
Ce-am scris nu am gândit
Doar sufletu-mi dictează
Citind poate-ai simțit
Cum inima vibrează
Iubirea-i un destin
Voința nu contează
Stropită e cu vin
Găndirea-ți afectează
De-i singură e-un chin
S-o uți încerci degrabă
În doi totu-i sublim
Pe suflete-i podoabă
De a venit primește-o
Să n-o arunci degrabă
De nu pleacă e-aceia
Poftește-o în ogradă
Rămân puține reguli
Când dragostea se-arată
Te arde zi de zi
Când nu e acceptată
Tristețile-s mai multe
Dar cele-ndrăgostite
Înțeap-adânc în suflet
De dor sunt ascuțite
Poems in the same category
Dorul
Un ilustru necunoscut a spus cândva
Ca Dorul e cea mai frumoasă declarație ce o poți face cuiva
Și de Ziua Dorului aș vrea să îi răspund
Că Dorul e frumos atunci când pot să-l spun...
Dacă dorul n-ar mușca din piept,
N-am sti că iubirea e un foc nedrept,
Că lipsa cuiva poate frânge-ntr-o clipä
N-am ști cum e din lacrimi să faci risipă.
Dacă n-ar sângera tăcerea dintre noi,
Am crede că timpul ne ține eroi,
Dar nu, suntem frunze în vântul rămas,
Pierdute de dor... fără un bun rămas.
Fără dor, n-am ști că un nume rostit
Poate fi rugă si in acelasi timp un chin,
Că un zâmbet pierdut într-o oarecare zi
Ajunge să doară cât un infinit.
Dorul e rana ce nu vrea să se-nchidă,
Iubirea în formă de rană deschisă,
E ce-a rămas când ai plecat tăcut
Tot ce nu spune un "mi-e dor" pierdut.
Mai pot?
Te văd ades în visurile mele
Şi mintea mea spre tine fuge uneori
Dar reuşesc să şterg rapid orice-amintire
Pentru că... De ce să-mi fie şi mai mult dor?
Ce hoaţă eşti tu, iubire
Dai tot, ca mai apoi să iei şi ce n-ai dat
Şi-l faci pe om să creadă-n veşnicia
Simţămintelor ce i le-ai provocat.
Şi timpu-mi este-acum complice
Şi mă învaţă ca să şterg din minte tot
Ce-mi poate într-o zi întoarce capul
Spre munţii din trecut, şi să mă-npiedice să-ntreb: "Mai pot?"
daca ai stii..
daca ai stii cat imi lipsesti
poate te ai intoarce
dar nu visez la povesti
insa asta speranta imi stoarce.
daca ai stii cat te iubesc
rani ascund , seara privesc
n ai avut de gand
si m ai lasat plangand.
daca ai stii tot ce gandesc
ai crede in finalurile din povesti
zile, nopti eu socotesc
de cate ori tu ma ranesti.
daca ai stii de ce am plecat
sigur nici tu n ai mai fi stat
problemele m au presat
si tu singura m ai lasat.
daca ai stii ca te astept
visez cum ma strangi la piept
merg pe acelasi drum drept
nu am nici un regret.
daca ai stii ca te visez
totul analizez
stiind ce a fost intre noi
de aia nu dau inapoi.
daca ai stii cat incerc sa te uit
imi amintesc ce impreuna am construit
de absenta ta nu m ai instruit
de aceea inima mi s a pietruit.
daca ai stii ca nu te urasc
lacrimi izvorasc
cand amintirile ma tarasc
in trecutul nostru amoros.
daca ai stii cate intrebari
mi se pun despre noi
fel de fel de schimbari
au aparut apoi.
daca ai stii tot ce simt
ti ai fi dat seama cat eu la tine tin
dar stiu ca nu ti mai apartin
si va trebui sa termin.
Dulce-amară
Târziu să fie oare pentru mine?
Pierdut să fie timpul pentru noi?
Să fie vinovată doar distanța?
Contează doar cât suflet arde-n noi
Găsesc durere-ascunsă-n a iubi
Mă tulbură ce poate-aduce verbul
Norocul către unii a zâmbit
În doi le-a fericit viața sorocul
Pare că soarta e un cinic joc de zar
Niciun profet nu mi-a răspuns cine le-aruncă
Uni-au primit nemăsurat norocu-n car
Alții îl caută gonind fără s-ajungă
Trei picături de fericire-am în pahar
Din ele una s-a uscat subit pe buze
Am reușit cumva să gust, dar e amar
Credeam că-i miere-această dulce-amărăciune
Lumea ta
In noptile albastre
Cand am ajuns in lumea ta
Am adus cu mine
Un nor de peruzea.
Ma plimbam pe alei pierdute
Intr-un labirint fara sfarsit
Tu mi-ai intins o mana
Venind din infinit.
Pe drumul vietii curge
Un rau cu nestemate
Opreste-te si aduna
Cuvinte nesecate.
Gaseste in iubire
Acea forta divina
Care te tine in viata
Si care te anima.
Iubeste totu-n cale
Chiar si o amintire
Iubeste si doreste
O ultima iubire.
Dorul
Un ilustru necunoscut a spus cândva
Ca Dorul e cea mai frumoasă declarație ce o poți face cuiva
Și de Ziua Dorului aș vrea să îi răspund
Că Dorul e frumos atunci când pot să-l spun...
Dacă dorul n-ar mușca din piept,
N-am sti că iubirea e un foc nedrept,
Că lipsa cuiva poate frânge-ntr-o clipä
N-am ști cum e din lacrimi să faci risipă.
Dacă n-ar sângera tăcerea dintre noi,
Am crede că timpul ne ține eroi,
Dar nu, suntem frunze în vântul rămas,
Pierdute de dor... fără un bun rămas.
Fără dor, n-am ști că un nume rostit
Poate fi rugă si in acelasi timp un chin,
Că un zâmbet pierdut într-o oarecare zi
Ajunge să doară cât un infinit.
Dorul e rana ce nu vrea să se-nchidă,
Iubirea în formă de rană deschisă,
E ce-a rămas când ai plecat tăcut
Tot ce nu spune un "mi-e dor" pierdut.
Mai pot?
Te văd ades în visurile mele
Şi mintea mea spre tine fuge uneori
Dar reuşesc să şterg rapid orice-amintire
Pentru că... De ce să-mi fie şi mai mult dor?
Ce hoaţă eşti tu, iubire
Dai tot, ca mai apoi să iei şi ce n-ai dat
Şi-l faci pe om să creadă-n veşnicia
Simţămintelor ce i le-ai provocat.
Şi timpu-mi este-acum complice
Şi mă învaţă ca să şterg din minte tot
Ce-mi poate într-o zi întoarce capul
Spre munţii din trecut, şi să mă-npiedice să-ntreb: "Mai pot?"
daca ai stii..
daca ai stii cat imi lipsesti
poate te ai intoarce
dar nu visez la povesti
insa asta speranta imi stoarce.
daca ai stii cat te iubesc
rani ascund , seara privesc
n ai avut de gand
si m ai lasat plangand.
daca ai stii tot ce gandesc
ai crede in finalurile din povesti
zile, nopti eu socotesc
de cate ori tu ma ranesti.
daca ai stii de ce am plecat
sigur nici tu n ai mai fi stat
problemele m au presat
si tu singura m ai lasat.
daca ai stii ca te astept
visez cum ma strangi la piept
merg pe acelasi drum drept
nu am nici un regret.
daca ai stii ca te visez
totul analizez
stiind ce a fost intre noi
de aia nu dau inapoi.
daca ai stii cat incerc sa te uit
imi amintesc ce impreuna am construit
de absenta ta nu m ai instruit
de aceea inima mi s a pietruit.
daca ai stii ca nu te urasc
lacrimi izvorasc
cand amintirile ma tarasc
in trecutul nostru amoros.
daca ai stii cate intrebari
mi se pun despre noi
fel de fel de schimbari
au aparut apoi.
daca ai stii tot ce simt
ti ai fi dat seama cat eu la tine tin
dar stiu ca nu ti mai apartin
si va trebui sa termin.
Dulce-amară
Târziu să fie oare pentru mine?
Pierdut să fie timpul pentru noi?
Să fie vinovată doar distanța?
Contează doar cât suflet arde-n noi
Găsesc durere-ascunsă-n a iubi
Mă tulbură ce poate-aduce verbul
Norocul către unii a zâmbit
În doi le-a fericit viața sorocul
Pare că soarta e un cinic joc de zar
Niciun profet nu mi-a răspuns cine le-aruncă
Uni-au primit nemăsurat norocu-n car
Alții îl caută gonind fără s-ajungă
Trei picături de fericire-am în pahar
Din ele una s-a uscat subit pe buze
Am reușit cumva să gust, dar e amar
Credeam că-i miere-această dulce-amărăciune
Lumea ta
In noptile albastre
Cand am ajuns in lumea ta
Am adus cu mine
Un nor de peruzea.
Ma plimbam pe alei pierdute
Intr-un labirint fara sfarsit
Tu mi-ai intins o mana
Venind din infinit.
Pe drumul vietii curge
Un rau cu nestemate
Opreste-te si aduna
Cuvinte nesecate.
Gaseste in iubire
Acea forta divina
Care te tine in viata
Si care te anima.
Iubeste totu-n cale
Chiar si o amintire
Iubeste si doreste
O ultima iubire.
Other poems by the author
La tine, la mine
O zi, ca orice zi, e gri sau poate-albastră
Depinde cum privim, în noi sau pe fereastră
Degeaba-i cer senin când dragostea apasă
Tristețile cernind pe inimi flori de gheață
Și-așa mai trece-o zi gândindu-mă la tine
Zburând către pustii se stinge fără tine
Și vine-o altă zi cu-același dor de tine
Plecând se vor grăbi spre visele divine
Copacii arămii cu toamn-aruncă-n mine
Culorile târzii se-amestecă prin mine
Topite-n nuanțe gri un nor adună-n mine
Nu știu de-or mai veni, cândva, zile senine
De ai putea simți iubirea pentru tine
O clipă te-ai opri gândindu-te la mine
Poate-ți vei aminti că te iubesc pe tine
Și nu mă vei goni pe-un colț de amintire
La tine nu mai sunt, tăcerea ne desparte
Cu mine nu mai pot, durerea mă împarte
Jumate nu mai sunt, jumate nu se poate
Întreg cu tine sunt, să-mi fi tu jumătate
Dulce-amară
Târziu să fie oare pentru mine?
Pierdut să fie timpul pentru noi?
Să fie vinovată doar distanța?
Contează doar cât suflet arde-n noi
Găsesc durere-ascunsă-n a iubi
Mă tulbură ce poate-aduce verbul
Norocul către unii a zâmbit
În doi le-a fericit viața sorocul
Pare că soarta e un cinic joc de zar
Niciun profet nu mi-a răspuns cine le-aruncă
Uni-au primit nemăsurat norocu-n car
Alții îl caută gonind fără s-ajungă
Trei picături de fericire-am în pahar
Din ele una s-a uscat subit pe buze
Am reușit cumva să gust, dar e amar
Credeam că-i miere-această dulce-amărăciune
Răsturnat
Noaptea răstoarnă către ziuă asfințit
Curmând lumina dimineți-n amintire
Brăzdează-n rană sfredelind ca un cuțit
Gravând speranța unei rime pe hârtie
Gura lipsită de ureche-a amuțit
Cuvântul arde răsturnându-se din șoapte
Buzele tremură sărutul nerostit
Zâmbetul piere furișându-se în noapte
Ochii se scutură uscându-se cumplit
Eliberând picuri fierbinți spre mistuire
Alunecând ploile curg fără sfârșit
Sufletul cade lăcrimând în agonie
Norii aruncă peste soare valuri gri
Răstoarnă razele pierindu-le-necate
Rămas în beznă caut cioburi încă vii
S-adun bătăile de inim-aruncate
Spre viitor se oglindește ce-i trecut
Lăsând prezentul navigând în rătăcire
M-aș răsturna de la sfârșit către-nceput
Pierzând tăcerile zidite-n amintire
Ce-ar fi să fim
Ce-ar fi să ne-ntâlnim într-un salcâm
Când primăvara scoate florile din creangă
Strivind tăcerile să nu le auzim
Vorbind culorile din alb să crească nalbă
Ce-ar fi căderile să nu le mai primim
Urcând în suflete lumina către vară
Stârniți de zâmbete pe buze să vopsim
Cu mierea dulce gura roșie de fragă
Ce-ar fi privirile să nu le dezlipim
Developănd aceleași stele pe sub pleapă
Când adormim ne va rula în vise film
Despre un soare ce aprinde lunii salbă
Ce-ar fi secundele să nu le auzim
Bătăi de inimă surzind eterna roată
Pe timpul rege încurcând să-l ațipim
De noi uitând să ne petrecem doi în șoaptă
Ce-ar fi culorile pe toate să le știm
Din curcubeu să adunăm o înghețată
Gustând plăcerile din viață să sorbim
Topind încet buchetul fin de ciocolată
Ce-ar fi un doi creat din noi să făurim
Cu eu și tu să împletim o cazemată
Visele toate adunând să le-mplinim
Ce-ar fi să fim același pas pe-aceiași treaptă
Scrisoare albă
În față am o pagină albă
Imaculat așteaptă cerneala
Stă goală privindu-mă alb
Acoperid-o cu ploaie o tac
Ascund cuvintele ucise-n pământ
Iau gândurile și le-așez între pietre
Închisă-ntr-un plic s-o trimit
Dar și adresa e tot albă
Și-atunci lipesc privirile de cer
Aștepteptând vântul să o trimită
Poate așa, albă, ajunge la tine
Acolo unde ești tu
În gândul tău, în sufletul tău
Scrisoare albă, imaculată
Unde ești tu dragă mămică?
Lăsata-i șoapta nerostită și-ai plecat
Liniștea-i singură pășind nedumerită
Nu se aude glasul dulce fermecat
Prin casă umblă amintirea despărțită
La geamuri soarele cedează ferecat
Lumina tace ascunzându-se rănită
E întuneric fremătând îndurerat
Lipsesc scânteile din ochii tăi mămică
În beznă scaunul așteaptă lângă pat
Ușa așteaptă mâna caldă s-o deschidă
Aștept și eu cu întrebări dezorientat
Unde ești tu să-mi dai povață iscusită
Caut albumul prin sertare derutat
Acolo încă mai zâmbești dragă mămică
Pozele scutură din mine un oftat
Aveai podoaba tinereții înflorită
Prin curte iarba vălurește delicat
Grădina zace ofilindu-se umbrită
Copacii murmură-ntrebându-se mirat
Unde e doamna ce uda florile-n tindă
Ploile caută spre cer înfiorat
Lacrima curge-n rădăcina adormită
Se-aude umbra tremurând îngrijorat
Ar vrea să știe că ni-i calea pietruită
În casa cerului degrabă te-ai mutat
Lăsând durerea să brăzdeze ascuțită
Sub lespezi timpul se oprește înghețat
Poate din rai ne poți vedea dragă mămică
La tine, la mine
O zi, ca orice zi, e gri sau poate-albastră
Depinde cum privim, în noi sau pe fereastră
Degeaba-i cer senin când dragostea apasă
Tristețile cernind pe inimi flori de gheață
Și-așa mai trece-o zi gândindu-mă la tine
Zburând către pustii se stinge fără tine
Și vine-o altă zi cu-același dor de tine
Plecând se vor grăbi spre visele divine
Copacii arămii cu toamn-aruncă-n mine
Culorile târzii se-amestecă prin mine
Topite-n nuanțe gri un nor adună-n mine
Nu știu de-or mai veni, cândva, zile senine
De ai putea simți iubirea pentru tine
O clipă te-ai opri gândindu-te la mine
Poate-ți vei aminti că te iubesc pe tine
Și nu mă vei goni pe-un colț de amintire
La tine nu mai sunt, tăcerea ne desparte
Cu mine nu mai pot, durerea mă împarte
Jumate nu mai sunt, jumate nu se poate
Întreg cu tine sunt, să-mi fi tu jumătate
Dulce-amară
Târziu să fie oare pentru mine?
Pierdut să fie timpul pentru noi?
Să fie vinovată doar distanța?
Contează doar cât suflet arde-n noi
Găsesc durere-ascunsă-n a iubi
Mă tulbură ce poate-aduce verbul
Norocul către unii a zâmbit
În doi le-a fericit viața sorocul
Pare că soarta e un cinic joc de zar
Niciun profet nu mi-a răspuns cine le-aruncă
Uni-au primit nemăsurat norocu-n car
Alții îl caută gonind fără s-ajungă
Trei picături de fericire-am în pahar
Din ele una s-a uscat subit pe buze
Am reușit cumva să gust, dar e amar
Credeam că-i miere-această dulce-amărăciune
Răsturnat
Noaptea răstoarnă către ziuă asfințit
Curmând lumina dimineți-n amintire
Brăzdează-n rană sfredelind ca un cuțit
Gravând speranța unei rime pe hârtie
Gura lipsită de ureche-a amuțit
Cuvântul arde răsturnându-se din șoapte
Buzele tremură sărutul nerostit
Zâmbetul piere furișându-se în noapte
Ochii se scutură uscându-se cumplit
Eliberând picuri fierbinți spre mistuire
Alunecând ploile curg fără sfârșit
Sufletul cade lăcrimând în agonie
Norii aruncă peste soare valuri gri
Răstoarnă razele pierindu-le-necate
Rămas în beznă caut cioburi încă vii
S-adun bătăile de inim-aruncate
Spre viitor se oglindește ce-i trecut
Lăsând prezentul navigând în rătăcire
M-aș răsturna de la sfârșit către-nceput
Pierzând tăcerile zidite-n amintire
Ce-ar fi să fim
Ce-ar fi să ne-ntâlnim într-un salcâm
Când primăvara scoate florile din creangă
Strivind tăcerile să nu le auzim
Vorbind culorile din alb să crească nalbă
Ce-ar fi căderile să nu le mai primim
Urcând în suflete lumina către vară
Stârniți de zâmbete pe buze să vopsim
Cu mierea dulce gura roșie de fragă
Ce-ar fi privirile să nu le dezlipim
Developănd aceleași stele pe sub pleapă
Când adormim ne va rula în vise film
Despre un soare ce aprinde lunii salbă
Ce-ar fi secundele să nu le auzim
Bătăi de inimă surzind eterna roată
Pe timpul rege încurcând să-l ațipim
De noi uitând să ne petrecem doi în șoaptă
Ce-ar fi culorile pe toate să le știm
Din curcubeu să adunăm o înghețată
Gustând plăcerile din viață să sorbim
Topind încet buchetul fin de ciocolată
Ce-ar fi un doi creat din noi să făurim
Cu eu și tu să împletim o cazemată
Visele toate adunând să le-mplinim
Ce-ar fi să fim același pas pe-aceiași treaptă
Scrisoare albă
În față am o pagină albă
Imaculat așteaptă cerneala
Stă goală privindu-mă alb
Acoperid-o cu ploaie o tac
Ascund cuvintele ucise-n pământ
Iau gândurile și le-așez între pietre
Închisă-ntr-un plic s-o trimit
Dar și adresa e tot albă
Și-atunci lipesc privirile de cer
Aștepteptând vântul să o trimită
Poate așa, albă, ajunge la tine
Acolo unde ești tu
În gândul tău, în sufletul tău
Scrisoare albă, imaculată
Unde ești tu dragă mămică?
Lăsata-i șoapta nerostită și-ai plecat
Liniștea-i singură pășind nedumerită
Nu se aude glasul dulce fermecat
Prin casă umblă amintirea despărțită
La geamuri soarele cedează ferecat
Lumina tace ascunzându-se rănită
E întuneric fremătând îndurerat
Lipsesc scânteile din ochii tăi mămică
În beznă scaunul așteaptă lângă pat
Ușa așteaptă mâna caldă s-o deschidă
Aștept și eu cu întrebări dezorientat
Unde ești tu să-mi dai povață iscusită
Caut albumul prin sertare derutat
Acolo încă mai zâmbești dragă mămică
Pozele scutură din mine un oftat
Aveai podoaba tinereții înflorită
Prin curte iarba vălurește delicat
Grădina zace ofilindu-se umbrită
Copacii murmură-ntrebându-se mirat
Unde e doamna ce uda florile-n tindă
Ploile caută spre cer înfiorat
Lacrima curge-n rădăcina adormită
Se-aude umbra tremurând îngrijorat
Ar vrea să știe că ni-i calea pietruită
În casa cerului degrabă te-ai mutat
Lăsând durerea să brăzdeze ascuțită
Sub lespezi timpul se oprește înghețat
Poate din rai ne poți vedea dragă mămică