Răsturnat
Noaptea răstoarnă către ziuă asfințit
Curmând lumina dimineți-n amintire
Brăzdează-n rană sfredelind ca un cuțit
Gravând speranța unei rime pe hârtie
Gura lipsită de ureche-a amuțit
Cuvântul arde răsturnându-se din șoapte
Buzele tremură sărutul nerostit
Zâmbetul piere furișându-se în noapte
Ochii se scutură uscându-se cumplit
Eliberând picuri fierbinți spre mistuire
Alunecând ploile curg fără sfârșit
Sufletul cade lăcrimând în agonie
Norii aruncă peste soare valuri gri
Răstoarnă razele pierindu-le-necate
Rămas în beznă caut cioburi încă vii
S-adun bătăile de inim-aruncate
Spre viitor se oglindește ce-i trecut
Lăsând prezentul navigând în rătăcire
M-aș răsturna de la sfârșit către-nceput
Pierzând tăcerile zidite-n amintire
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Inchid ochii, simt, miros, aud
Poem: Ploaia
De ce ai alege cărțile de dezvoltare personală?
Poem: Atâta timp cât mă iubești de Andra în suedeză
Poem: Te vreau
Cartea ”Blocaţi în labirint” este lansată ASTĂZI la Soroca
Poem: Un an mai bun
Poem: Rugaciunea dragostei
Oportunităţi de muncă pentru cei care doresc să-şi valorifice abilităţile de scriere