Epilog
Ce-am scris nu am gândit
Doar sufletu-mi dictează
Citind poate-ai simțit
Cum inima vibrează
Iubirea-i un destin
Voința nu contează
Stropită e cu vin
Găndirea-ți afectează
De-i singură e-un chin
S-o uți încerci degrabă
În doi totu-i sublim
Pe suflete-i podoabă
De a venit primește-o
Să n-o arunci degrabă
De nu pleacă e-aceia
Poftește-o în ogradă
Rămân puține reguli
Când dragostea se-arată
Te arde zi de zi
Când nu e acceptată
Tristețile-s mai multe
Dar cele-ndrăgostite
Înțeap-adânc în suflet
De dor sunt ascuțite
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Silvian Costin
Дата публикации: 11 августа 2023
Просмотры: 257
Стихи из этой категории
Satul de sub deal!
Mă sui pe-o bicicletă veche
Și pedalez pe drum de țară,
Prin satul unde m-am născut
Și-l vizitez pe timp de seară
Salut în stânga și în dreapta
Pe toți pe care-i întâlnesc,
Se uită tare lung la mine
Și doar aud cum șoșotesc
Desigur ei mirați se-ntreabă
Cine pot fi și cum mă cheamă,
Sunt un străin singur pe drum
Și nimeni nu mă bagă-n seamă
Îi las în urmă să vorbească
Și mă îndrept către izvor,
Să-mi amintesc de copilărie
De care îmi este atât de dor
Mă uit la apa-i cristalină
Ce se ivește de sub deal,
Și care este binecuvântare
Pentru sătucul meu natal
Beau două căni de apă rece
În timp ce valea o privesc,
Cândva era plină cu animale
Acum doar gâște mai zăresc
Nu mă opresc și merg la râu
Unde constat că-i fură piatra,
Iar pe Siretul meu cel mare
Draglina l-a distrus cu ghiara
Renunț să mai privesc dezastrul
Și trist revin la casa părintească,
Am întrebări făra niciun răspuns
Doar spun..e lăcomia omenească!
Laudă zilei
Să lauzi această zi, oricum va fi!
Ceva din Frumusețe, cu frumusețea ta de acum va răsplăti.
Exită-n fiecare rid o tinerețe, e negreșit, în fiecare pas, un drum,
Ascuns în marmura vestită de tristețe, e răsăritul unui nou cătun.
Oricum ar fi, același glas împarți, cu cel ce cântă viața mai departe,
Și pentru bucuria zilei celorlalți, să lauzi ziua ce-ți aduce moarte.
O.T.
De doua zile
De ieri, la scosul soarelui din rouā
Plecat mi-a fost si zâmbetul
Un chip de numãr 9
Atat de vesel mi-i s-o dus
Cā nici cā-l chem
Sā duuucà
Macar de-o prinde-un râs umbland
Un hohot rātācit prin luncà
Un hahaha cu lacrimi
Un hihihi,sau ce-o gāsi
Sà-i fie râs
Sà râdà zambetul plecat
Sà facà pe nebunul
Aratà a drac împielitat
De doua zile-i tot plecat
Eu nu-i mai sunt stapânul
Florin Ristea
16.dec.2023
19:10
Sentimentul descoperit
I. Tu mă accepți
Multe între noi rămân
Eu merg înspre tine
Mai sus de pământ
II. Până la stele am ajuns
Acum ce putem face?
Poate să fie între noi spus
Un tratat de pace
III. O iubire țipă
De când te-am zărit
Și din clipa
In care te-am atins
IV. Un sentiment ciudat
Sumbru și amestecat
Poate pari mirat
Dar eu te-am înconjurat
V. De iubire te-am cuprins
Și de aici nu mai scapi
În brațele mele nedesprins
Tu de asta nu străbați
VI. Ca o stea ai apărut
De unde anume
Din lumea de demult
Cu un șir de volume
VII. Multe minuni ai adus
Și bogății sufletești
Ceea ce e puțin spus
Căci nu le mai sfârșești
VIII. Apar și apar
Nu se mai sfârșesc
Acum nu mai doare iar
Când mă gândesc
IX. Eu te am pe tine
O comoară de neschimbat
Tu mă ai pe mine
Un suflet întruchipat
X. Încă nu ne cunoaștem
Dar deja ceva simt
Putem recunoaște
Că nu am ce sa mint
XI. Se aude in depărtare
Un viitor aproape
Cu multă mirare
Și închise pleoape
XII. Pe un covor de fericire
Și multă iubire
Vom sta ambii fara nemurire
Cu mare gingășie
XIII. Nu, gândul meu
Nu se termina aici
Să știi că mereu
Te voi ține să nu pici
XIV. În prada trădării
Voi fi aici lângă tine
În cazul durerii
Să te pot susține
XV. În brațe te voi păstra
Suflet și tablou îmi vei sta
Căci știu că o să poți imita
Sentimentele care le pot avea
XVI.De tine nu o sa mă plictisesc
Din contră, o sa mă veselesc
Lângă tine o să zâmbesc
Și o să te iubesc
XVII. Până la sfârșitul vieții
Ne vom ține de mână
Cu fericire copii
O să-i iubim in fiecare săptămână
XVIII. O familie fericită vom avea
Și viitorul luminat ni se va arăta
Mereu ni se va părea
Că nu ne-om mai vedea
XIX. Dar zi de zi
Noapte de noapte
Pupici și îmbrățișări mii
Vom avea parte
XX. Aș putea scrie
Mult și bine din gândit
Dar ce se știe
Este că te iubesc la infinit
Autor: Anonima S
Rosa 2
Tu ești soarele
Eu sunt Luna
Eu te încălzesc cu nima curată
Și iubire reală
Tu privind asta ca pe o greșeală
În timp ce te încălzesc cu zâmbet
Îți scriu versuri pe caiet
Inima îmi bate tare
În timp ce iau o gustare
Ma gândesc numa la tine
Oare asa ca mine cine o sa te mai iubească, cine?
,,Ne cunoaștem din vedere" în islandeză
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor
nu şi-au oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor nu ne-am oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Við þekkjumst í sjón
hversu margar hverfular stundir
aldrei á vegi þeirra
þeir hættu ekki
örugg og fljót að ganga
Við þekkjumst í sjón
aðeins augun í þögn
sögðu þeir svo oft
allt sem þeir vildu
þegar þeir mættu ljósinu sínu...
Ekki einu sinni óvart
Ég sagði ekki orð
Á svo mörgum fundum,
þessi starandi leikur
það skemmti okkur báðum.
Við þekkjumst í sjón
en það er alltaf gaman
minninguna til að geyma
og rifja upp
augun sem þú hefur þekkt alla ævi
hittast í fyrramálið
og þegar það snjóar og þegar það rignir
í bíl 179.
Við þekkjumst í sjón...
Og svo!
Við þekkjumst í sjón
hversu margar hverfular stundir
við stoppuðum aldrei á leiðinni
örugg og fljót að ganga
Við þekkjumst í sjón
aðeins augun í þögn
sögðu þeir svo oft
allt sem þeir vildu
þegar þeir mættu ljósinu sínu...
Ekki einu sinni óvart
Ég sagði ekki orð
Á svo mörgum fundum,
þessi starandi leikur
það skemmti okkur báðum.
Við þekkjumst í sjón
en það er alltaf gaman
minninguna til að geyma
og rifja upp
augun sem þú hefur þekkt alla ævi
hittast í fyrramálið
og þegar það snjóar og þegar það rignir
í bíl 179.
Við þekkjumst í sjón...
Og svo!
Другие стихотворения автора
Întreb ce să mai răspund
Sunt întrebat de întrebări unde-i răspuns
Știu doar că sufletu-i răpus de o-ntrebare
Poate mai știi, eu nu mai știu unde-a ajuns
Pare că-i pus fără răspuns într-o uitare
Ce să mai fiu golit de suflet, parcă nu-s
Ce să mai știu când nu mai știi, și asta doare
Bătând în gol inima-mi spune că m-am dus
Fără de noi rămân o biată întrebare
Ce să mai caut întrebându-mă răspuns
Ce să mai uit abandonat în alungare
Ce să mai las când toate armele-am depus
Ce să mai ‚da’ când ‚nu’ e pus în acuzare
Ce să întreb dacă nu-mi vindecă răspuns
Ce să mai spun dacă n-aude întrebare
Ce să mai cad lipit de jos, totu-i mai sus
Ce să mai zbor când mă târăsc la întâmplare
Ce să mai azi dacă nu ieri sau în curând
Ce să mai eu dacă-mi lași tu o așteptare
Ce să mai nopți dacă nici zile și nicicând
Cine sunt eu când nu ești tu e condamnare
Cuvinte
Înșiruiri de fraze lungi, povești de viață
Sau explicații cu subiect lipsind prefață
Cuvinte multe fără sens ajunse-n față
Cele ce au ceva de spus pierind în ceață
Rostim cuvintele fierbinți când dorul doare
Sau le-nghițim știind răspunsurile goale
Răsar tăcerile cuminți spre întristare
Sufletul strigă către sfinți cerând iertare
Nu mai vorbim despre nimic, speranța moare
Rămân ascunse printr-e vise la păstrare
Se sting arzând precum o stea câzută-n mare
N-au mai plecat căci ar pieri făr-ascultare
Se-adună scrise rănduri triste nerostite
Noian de litere-nvelite zac pitite
Fără lumină-ntre coperțile umbrite
Pe raftul vieții praful timpului le-nghite
Cuvinte strânse între pagini neumblate
Strigă răpuse: „Te Iubesc’’ strivite-n carte
Primind răspuns la întrebări neântrebate
S-ajungă lacrimă cuvinte nestemate
Ce să mai fiu
Uitat departe nu mai știu ce să mai fiu
Pierdut e drumul strălucind către lumină
Orbită-i inima zbătându-se-n pustiu
Cărarea viselor arzând-o fără vină
Pășește umbletul adânc părând că-s viu
Lipsit de tine ce să fiu ascuns în beznă
Poate o bufniță zburată-ntr-un târziu
Sau un delfin ce-noată-n oarbă aparență
Dacă mai sunt un om în toate nu mai știu
Cerșind uitării să mă scape de urgență
Iau întrebarea și o-ntreb ce să mai fiu
Surzit de urletul tăcerii n-am prudență
Se-apleacă mâinile golite la pământ
Strângând în palme imposibilă tangență
Dezintegrat mi-adun fărâmele-n cuvânt
S-aștern dorințele strivite de-o absență
În alb și negru strămutat mă plimbă vânt
Rămas cu mine nu mai am nici o valență
Ce-o să mai fiu dacă la tine nu mai sunt
Fugind culorile mă paște o carență
Umbrindu-mi zilele de soare norii plâng
De-atâta ploaie se instituie demență
Neîncetat picuri de dor mă sapă-n gând
O să mai fiu doar în lumina ta prezență
Fără
Fără de lacrimi nu poate fi un dor
Fără un dor nu poate fi iubire
Fără iubire pământul ar fi gol
Mă umple gol lipsindu-mă de tine
Fără de aripi e frânt sufletu-n zbor
Fără de zbor nu mai ating lumină
Fără lumină nu văd spre viitor
De viitor prezentul poartă vină
Fără de ochi privirea umblă orb
Fără priviri tristețea arde viață
Fără de noi amare ploi mă storc
Se-adună ploi să-ți bată la fereastră
Fără căldură deși mă arde foc
Fără de foc nu-i dragoste curată
Fără o dragoste e totul doar un joc
Nu mai e un joc când inima-i furată
Fără de vise aș vrea să vină somn
Fără de somn trec orele-n restanță
Fără speranță aștept, poate adorm
Nu pot să dorm căci dorul nu mă lasă
Fără-ntuneric nu știi ce-nseamnă stea
Fără de stea absența mă deprimă
Fără de Ea în două mă împart
Din jumătăți întregu-i fără rimă
Fără iertare se naște-o lume strâmbă
Fără-ndurare te sfarmă și te-aruncă
Fără scăpare lași sufletul să plângă
Fără de soare umblăm pierduți în umbră
Sufletul și iubirea
Știm că există Dumnezeu, și-atunci există suflet
Ni-l dă o viață să-l purtăm, păzind să nu-l răpunem
Dar ce te faci de-ai să iubești și-a răsărit din suflet
Nu poți din tine să-l gonești, cu reguli nu-l supunem
Nu cred să fie adevăr mai pur decât iubirea
Un sentiment fără cusur, o rază de lumină
Uni-o privesc nedumeriți, se-ascund de ea, se-nchină
Dezechilibru o numesc, se-nchid într-o rutină
Nu-l va primi oricine-n gând, doar suflete-ncercate
Vor ști cum să-l aline blând topind tristețea-n brațe
Gândiți la cei de lângă voi, nu mai priviți departe
Iubirea crește-n suflet sfânt, țineți-o strâns aproape
Elegie
Cândva am scuturat, nisip de pe picioare
S-a scurs apoi tăcut, încet, inima-n mare
Valu-a spălat trecut, la înecat în sare
Se plimbă suflet mut, stingher în așteptare
Dezbracă-te de ieri și-mbracă-te cu mine
Prinde-mi inima azi să n-o strivească mâine
Lacrima-mi ia din zbor cu rosii buze-aprinse
Topeşte-mă în brațe să mă golesc de lume
Deschide seara-n șoapte, aprinde-o-n foc de inimi
Uită de toți si toate și cautămă-n tine
Aruncă-n mine suflet, să-ți dau etern iubire
Ești peste tot și-n toate dar nu te pot cuprinde
Răsari în vis de noapte, pătrunzi până în sânge
Două cuvinte ard, se sting făr-a te-atinge
Pribege-n vânt zburate speranțe de hârtie
Împins de realitate, mă-ntorc în amintire
Soarele nu mă arde, desculț nu simt zăpada
De mai trăiesc acum tu să-mi aduci dovada
Sentința mă condamnă să te iubesc degeaba
În loc de fericire dragostea mi-e otrava
În versuri scriu poeții ce dulce e iubirea
Uitat-au oare-a spune ce-amară-i amăgirea?
Strivind cuvinte calde răsar vorbe deșarte
Tu te transformi în vis eu ma transform în șoapte