Epilog
Ce-am scris nu am gândit
Doar sufletu-mi dictează
Citind poate-ai simțit
Cum inima vibrează
Iubirea-i un destin
Voința nu contează
Stropită e cu vin
Găndirea-ți afectează
De-i singură e-un chin
S-o uți încerci degrabă
În doi totu-i sublim
Pe suflete-i podoabă
De a venit primește-o
Să n-o arunci degrabă
De nu pleacă e-aceia
Poftește-o în ogradă
Rămân puține reguli
Când dragostea se-arată
Te arde zi de zi
Când nu e acceptată
Tristețile-s mai multe
Dar cele-ndrăgostite
Înțeap-adânc în suflet
De dor sunt ascuțite
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Silvian Costin
Data postării: 11 august 2023
Vizualizări: 742
Poezii din aceiaşi categorie
Distanța
Când aproape că muri speranța
Ne apropie distanța.
Și în șoapte reci, dezacordate
Ne-auzirăm glasurile înghețate.
Apropierea ne-a îndepărtat
Fiindcă timpul ne-a uitat.
Fixați am fost în plan trecut
Când am uitat și cine sunt..
Ne surprinde viitorul
Cum infinit se derulează
Precum ața pe mosorul
Unei vieți încă-ncâlcite
Între lacrimi și cuvinte..
Gelozia
Gelozia mea mă doare
Când pe bancă o zăresc
Vreau să strig cât mai tare
Cât de mult o urăsc.
Dar să fie ea de vină
Să fie doar vina ei
Ea e doar o victimă
Precum am fost și eu.
Recunosc iubire
Încă mie dor
Încă mă mai doare
Gândul la voi doi.
Atâtea emoții, Doamne
Risipesc în vânt
Cât o să mai poată
Inima mea, cât?
Sufletul meu strigă
În tăcere, strig
O dezamăgire
Mia mai rămas, atât!
Amintirea doare
Aș vrea să pot s-o uit
Dar fără amintire
Nu te-aș fi cunoscut
Vreau eliberare
Inima mea cere
Să trec peste toate
Să uit de durere.
Vreau să plec departe
În singurătate
Să nu-ți mai simt lipsa
Să nu te mai văd aproape.
Pierdută
Și m-am pierdut si azi într-o iluzie de
iubire
Încercând din nou sa ma mint ca nu
doare!
Îmi calc din nou pe rațiune gânduri şi
fire
Dorindu-mi un vin si-o ultima
imbratisare....
Vinovata doar de dorința de-un vin
Îți plătesc în fiece seara tribut,
Ču lacrimi fierbinţi îndur si suspin
Pentru sfârșitul ce noi l-am trăit.
As vrea sa uit tot dar mi-e teama
Ca dorul ma va cuprinde din nou,
Și inima-mi va-ncepe sa geamă
Sfâșiată de-al lipsei tale ecou..
tu
Tu esti o bucata de suflet
Eu caut o bucata de carne
TU
TU ESTI O BUCATA DE SUFLET
EU CAUT O BUCATA DE CARNE
As saruta ochii ei la infinit ca apoi
Sa spuna ei despre suflet
Pe buzele ei as imprima sarutul meu
Ca sufletul ei sa spuna
Apoi da pe oriunde pe trupul ei va fi sarutul meu
Iar daca raspuns nu voi primi
Despre suflet Insemna ca Tu esti o bucata de carne
Eu caut o bucata de suflet
Mai frumoasă de Laura Stoica în finlandeză
Ești departe și ai asupra mea
O putere imensă
Mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Ce șansă că te-am cunoscut
Nu mai credeam în iubire de mult.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
N-am mai fost îndrăgostită așa nicicând
Fericirea pe care-o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț să iubesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
Să mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț sa iubesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Uneori fără tine
Drumul e greu
Aș vrea să fii cu mine,
Cu mine mereu.
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Kauniimpi
Olet kaukana ja sinulla on minut
Valtava voima
Herään hymyillen joka päivä
Mikä mahdollisuus tavata sinut
En uskonut rakkauteen pitkään aikaan.
Haluan pysyä rakastavassa maailmassasi
En ole koskaan ennen ollut näin rakastunut
Onni, jonka saan
Haluan vain elää sen kanssasi
Sinun kanssasi opin rakastamaan.
Näet minut
Kauniimpi kuin tiedän
saat minut tuntemaan
Että olen maailman keskipiste
Ja sinä rauhoitat minua, sinä rauhoitat minua, sinä rauhoitat minua
Suloin sanoin
Sydämeni ei halua valehdella hänelle
Hän ei halua sinun unohtavan sitä.
Haluan pysyä rakastavassa maailmassasi
Heräämään hymyillen joka päivä
Onni, jonka saan
Haluan vain elää sen kanssasi
Sinun kanssasi opin rakastamaan.
Näet minut
Kauniimpi kuin tiedän
saat minut tuntemaan
Että olen maailman keskipiste
Ja sinä rauhoitat minua, sinä rauhoitat minua, sinä rauhoitat minua
Suloin sanoin
Sydämeni ei halua valehdella hänelle
Hän ei halua sinun unohtavan sitä.
Joskus ilman sinua
Tie on kova
Haluaisin sinun olevan kanssani,
Aina kanssani.
Onni, jonka saan
Haluan vain elää sen kanssasi.
Näet minut
Kauniimpi kuin tiedän
saat minut tuntemaan
Että olen maailman keskipiste
Ja sinä rauhoitat minua, sinä rauhoitat minua, sinä rauhoitat minua
Suloin sanoin
Sydämeni ei halua valehdella hänelle
Hän ei halua sinun unohtavan sitä.
As vrea sa plec
Azi plec.
Am insistat și m-am luptat
Cu mori de vânt,
Dar ce păcat...m-ai ignorat...
Așa că, plec...
M-am hotărât, nu are rost
să mai încerc.
Mai fac un pas, iar mă opresc.
Aș vrea să plec...
Dar ochii tăi mă țintuiesc.
Tu îmi zâmbești,
Eu mă topesc .
Jocul acesta nebunesc
Ma tine-n loc, mă-nvârt în cerc
Și uite-așa, mai stau și azi,
Încă nu plec...
Distanța
Când aproape că muri speranța
Ne apropie distanța.
Și în șoapte reci, dezacordate
Ne-auzirăm glasurile înghețate.
Apropierea ne-a îndepărtat
Fiindcă timpul ne-a uitat.
Fixați am fost în plan trecut
Când am uitat și cine sunt..
Ne surprinde viitorul
Cum infinit se derulează
Precum ața pe mosorul
Unei vieți încă-ncâlcite
Între lacrimi și cuvinte..
Gelozia
Gelozia mea mă doare
Când pe bancă o zăresc
Vreau să strig cât mai tare
Cât de mult o urăsc.
Dar să fie ea de vină
Să fie doar vina ei
Ea e doar o victimă
Precum am fost și eu.
Recunosc iubire
Încă mie dor
Încă mă mai doare
Gândul la voi doi.
Atâtea emoții, Doamne
Risipesc în vânt
Cât o să mai poată
Inima mea, cât?
Sufletul meu strigă
În tăcere, strig
O dezamăgire
Mia mai rămas, atât!
Amintirea doare
Aș vrea să pot s-o uit
Dar fără amintire
Nu te-aș fi cunoscut
Vreau eliberare
Inima mea cere
Să trec peste toate
Să uit de durere.
Vreau să plec departe
În singurătate
Să nu-ți mai simt lipsa
Să nu te mai văd aproape.
Pierdută
Și m-am pierdut si azi într-o iluzie de
iubire
Încercând din nou sa ma mint ca nu
doare!
Îmi calc din nou pe rațiune gânduri şi
fire
Dorindu-mi un vin si-o ultima
imbratisare....
Vinovata doar de dorința de-un vin
Îți plătesc în fiece seara tribut,
Ču lacrimi fierbinţi îndur si suspin
Pentru sfârșitul ce noi l-am trăit.
As vrea sa uit tot dar mi-e teama
Ca dorul ma va cuprinde din nou,
Și inima-mi va-ncepe sa geamă
Sfâșiată de-al lipsei tale ecou..
tu
Tu esti o bucata de suflet
Eu caut o bucata de carne
TU
TU ESTI O BUCATA DE SUFLET
EU CAUT O BUCATA DE CARNE
As saruta ochii ei la infinit ca apoi
Sa spuna ei despre suflet
Pe buzele ei as imprima sarutul meu
Ca sufletul ei sa spuna
Apoi da pe oriunde pe trupul ei va fi sarutul meu
Iar daca raspuns nu voi primi
Despre suflet Insemna ca Tu esti o bucata de carne
Eu caut o bucata de suflet
Mai frumoasă de Laura Stoica în finlandeză
Ești departe și ai asupra mea
O putere imensă
Mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Ce șansă că te-am cunoscut
Nu mai credeam în iubire de mult.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
N-am mai fost îndrăgostită așa nicicând
Fericirea pe care-o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț să iubesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Vreau să rămân în lumea ta plină de iubire
Să mă trezesc zâmbind în fiecare zi
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc
Cu tine învăț sa iubesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Uneori fără tine
Drumul e greu
Aș vrea să fii cu mine,
Cu mine mereu.
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o trăiesc.
Tu mă vezi
Mai frumoasă decât știu eu
Mă faci să simt
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți,
Nu vrea s-o uiți.
Kauniimpi
Olet kaukana ja sinulla on minut
Valtava voima
Herään hymyillen joka päivä
Mikä mahdollisuus tavata sinut
En uskonut rakkauteen pitkään aikaan.
Haluan pysyä rakastavassa maailmassasi
En ole koskaan ennen ollut näin rakastunut
Onni, jonka saan
Haluan vain elää sen kanssasi
Sinun kanssasi opin rakastamaan.
Näet minut
Kauniimpi kuin tiedän
saat minut tuntemaan
Että olen maailman keskipiste
Ja sinä rauhoitat minua, sinä rauhoitat minua, sinä rauhoitat minua
Suloin sanoin
Sydämeni ei halua valehdella hänelle
Hän ei halua sinun unohtavan sitä.
Haluan pysyä rakastavassa maailmassasi
Heräämään hymyillen joka päivä
Onni, jonka saan
Haluan vain elää sen kanssasi
Sinun kanssasi opin rakastamaan.
Näet minut
Kauniimpi kuin tiedän
saat minut tuntemaan
Että olen maailman keskipiste
Ja sinä rauhoitat minua, sinä rauhoitat minua, sinä rauhoitat minua
Suloin sanoin
Sydämeni ei halua valehdella hänelle
Hän ei halua sinun unohtavan sitä.
Joskus ilman sinua
Tie on kova
Haluaisin sinun olevan kanssani,
Aina kanssani.
Onni, jonka saan
Haluan vain elää sen kanssasi.
Näet minut
Kauniimpi kuin tiedän
saat minut tuntemaan
Että olen maailman keskipiste
Ja sinä rauhoitat minua, sinä rauhoitat minua, sinä rauhoitat minua
Suloin sanoin
Sydämeni ei halua valehdella hänelle
Hän ei halua sinun unohtavan sitä.
As vrea sa plec
Azi plec.
Am insistat și m-am luptat
Cu mori de vânt,
Dar ce păcat...m-ai ignorat...
Așa că, plec...
M-am hotărât, nu are rost
să mai încerc.
Mai fac un pas, iar mă opresc.
Aș vrea să plec...
Dar ochii tăi mă țintuiesc.
Tu îmi zâmbești,
Eu mă topesc .
Jocul acesta nebunesc
Ma tine-n loc, mă-nvârt în cerc
Și uite-așa, mai stau și azi,
Încă nu plec...
Alte poezii ale autorului
Nu știi
Nu vrei să știi, ce simplu
Nu vrei s-auzi, ce trist
Nu vrei să vezi ce lacrimi
Nu simți cât om ai stins
Știi oare cât mă doare?
Știi oare ce-ai aprins?
Știi oare ce-i iertare?
Știi tu ce-nseamnă trist?
Cât suflet lași să piară
Cât inimă să ai
Cât omul mai contează
Cât mână poți să dai
Te caută privirea
Te caută prin ploi
Te caută speranța
Te-așteaptă-n prag cu flori
Iubesc fără de margini
Iubesc cât am să fiu
Iubesc fără de șanse
Iubesc de nu mai știu
Rămân doar amintire
Lăsat pe-un fir de nor
Uitat zâmbetu-n vise
Acolo încă zbor
Tristețea mă doboară
M-arunci să cad în gol
Din ochi lacrimi coboară
Nu știi cum arde dor
Iertați, îmi pare rău
Vă rog să mă iertați că m-a atins iubirea
Eu n-am solicitat, m-a ocupat subit
Un sentiment ciudat, mi-ascude fericirea
Poatea-ncurcat adresa, e oarbă și-a greșit
O rog frumos să plece dar nu vrea să m-asculte
La doi trebui’ s-ajungă, la unu-i accident
Nici nu mă bagă-n seamă, doar sufletul răspunde:
“Contează ce simt eu, tu poți să fi absent”
Iertați, îmi pare rău, iubirea-i o greșală
Invenție ciudată, gândită prea puțin
Se-aseamănă mai mult cu-o nesfârșită boală
Nu știu de unde vine, e ca un corp străin
Îmi răscolește gândul, prin vise doar mă minte
Nu vrea să negocieze, nu-i pare rău de chin
Mă stoarce, mă îndoaie, sălbatic arde-n mine
Încerc să-i dau uitare, stă-n suflet ca un spin
Și-atunci ridic privirea, ridic și-o întrebare
Iubito nu vrei oare să faci cu mine-un schimb?
La tine vrea iubirea, la mine-n suflet doare
S-o ierți la tine-n brațe să-mi dai cu tine timp
Priveghi
La capătul zilei stă noaptea-n priveghi
Aprinsă e luna să-i țină lumină
Curg orele triste plecând nicăieri
Dus azi ca și ieri, la rând vine mâine
Pământul se-nvârte, nu șade pe loc
Un soare răsare zâmbind pe-altă lume
Căldura e-n vise, n-o simt mână-n mâini
Sclipirea privirii se stinge de jale
Degeaba mă arde pe suflet un dor
Nu-i pasă lui soarelui ce mă topește
Etern în priveghi trece timpul în zbor
Cu mâinile lui peste toate lovește
Văd steaua pe cer dar e prea-ndepărtată
Dau vina pe nori că n-o pot atinge
Și-atunci am să stau la priveghi pentru azi
La fel ca și ieri, probabil și mâine
La capătul verii stă toamna-n priveghi
Cum iarnă va sta la capăt de toamnă
Iubirea-mi lipsește s-ating primăveri
Trec ani-așteptând în priveghi de pomană
Scrisoare albă
În față am o pagină albă
Imaculat așteaptă cerneala
Stă goală privindu-mă alb
Acoperid-o cu ploaie o tac
Ascund cuvintele ucise-n pământ
Iau gândurile și le-așez între pietre
Închisă-ntr-un plic s-o trimit
Dar și adresa e tot albă
Și-atunci lipesc privirile de cer
Aștepteptând vântul să o trimită
Poate așa, albă, ajunge la tine
Acolo unde ești tu
În gândul tău, în sufletul tău
Scrisoare albă, imaculată
A iubi nefericit
A iubi e greu, e foarte greu dragă Nichita
Așa cum poezia sufletului e greu de înțeles
Când două zâmbete plutind ating lumina
Răsare floare cu petale-n curcubeu
A fi iubit e pur și simplu o minune
Să te iubească cel iubit deja-i divin
De nu se-ntâmplă e o pacoste amară
Te udă ploile iscate din senin
Toate iubirile răsar născute oarbe
Fără de apă cresc uscându-se de vii
Călcate nu vor reuși să înflorească
Apă sărată și durere vor primi
De ce iubind nu ești iubit e o dilemă
Când o cari singur universul a greșit
Două făpturi călătorind nu rezonează
Devine greu de suportat un ‚a iubi’
Te cauți singur întâlnind o rătăcire
Toate-ntrebările răspund nedeslușit
Drumul se-ndoaie după urma de iubire
Un condamnat la ‚a iubi’ nefericit
‚‚A înțelege poezia înseamnă a putea iubi. Și e greu, e foarte greu să poți iubi." ~ Nichita Stănescu
Nu plânge
Să nu mai plângi când soarta crudă te-a lovit
Degeaba cauți loc ascuns de realitate
La poarta-nchisă fremătând ai nimerit
Doar o minune va schimba ce nu se poate
Să nu mai plângi tu suflet blând nefericit
Lumina rece ți-a brumat florile toate
Sclipind un astru insolit te-ai rătăcit
Lăsându-ți nopțile să fumege turbate
Să nu mai plângi o primăvară ce-a mințit
Lumea perfectă e în visele din noapte
Hotarul zorilor trecând s-au risipit
Dezvăluid splendoarea zilelor voalate
Să nu mai plângi lacrimă caldă amăgit
Uscând cu sete curg oceanele sărate
Lipsindu-ți buzele de zahărul vrăjit
Amarul picură din rănile crăpate
Să nu mai plângi chiar dacă totul e nimic
Aerul stins respiră orele blazate
Să nu mai plângi ai vrea dar plângi necontenit
Umbletu-ți plânge istovit călcând pe șoapte
Nu știi
Nu vrei să știi, ce simplu
Nu vrei s-auzi, ce trist
Nu vrei să vezi ce lacrimi
Nu simți cât om ai stins
Știi oare cât mă doare?
Știi oare ce-ai aprins?
Știi oare ce-i iertare?
Știi tu ce-nseamnă trist?
Cât suflet lași să piară
Cât inimă să ai
Cât omul mai contează
Cât mână poți să dai
Te caută privirea
Te caută prin ploi
Te caută speranța
Te-așteaptă-n prag cu flori
Iubesc fără de margini
Iubesc cât am să fiu
Iubesc fără de șanse
Iubesc de nu mai știu
Rămân doar amintire
Lăsat pe-un fir de nor
Uitat zâmbetu-n vise
Acolo încă zbor
Tristețea mă doboară
M-arunci să cad în gol
Din ochi lacrimi coboară
Nu știi cum arde dor
Iertați, îmi pare rău
Vă rog să mă iertați că m-a atins iubirea
Eu n-am solicitat, m-a ocupat subit
Un sentiment ciudat, mi-ascude fericirea
Poatea-ncurcat adresa, e oarbă și-a greșit
O rog frumos să plece dar nu vrea să m-asculte
La doi trebui’ s-ajungă, la unu-i accident
Nici nu mă bagă-n seamă, doar sufletul răspunde:
“Contează ce simt eu, tu poți să fi absent”
Iertați, îmi pare rău, iubirea-i o greșală
Invenție ciudată, gândită prea puțin
Se-aseamănă mai mult cu-o nesfârșită boală
Nu știu de unde vine, e ca un corp străin
Îmi răscolește gândul, prin vise doar mă minte
Nu vrea să negocieze, nu-i pare rău de chin
Mă stoarce, mă îndoaie, sălbatic arde-n mine
Încerc să-i dau uitare, stă-n suflet ca un spin
Și-atunci ridic privirea, ridic și-o întrebare
Iubito nu vrei oare să faci cu mine-un schimb?
La tine vrea iubirea, la mine-n suflet doare
S-o ierți la tine-n brațe să-mi dai cu tine timp
Priveghi
La capătul zilei stă noaptea-n priveghi
Aprinsă e luna să-i țină lumină
Curg orele triste plecând nicăieri
Dus azi ca și ieri, la rând vine mâine
Pământul se-nvârte, nu șade pe loc
Un soare răsare zâmbind pe-altă lume
Căldura e-n vise, n-o simt mână-n mâini
Sclipirea privirii se stinge de jale
Degeaba mă arde pe suflet un dor
Nu-i pasă lui soarelui ce mă topește
Etern în priveghi trece timpul în zbor
Cu mâinile lui peste toate lovește
Văd steaua pe cer dar e prea-ndepărtată
Dau vina pe nori că n-o pot atinge
Și-atunci am să stau la priveghi pentru azi
La fel ca și ieri, probabil și mâine
La capătul verii stă toamna-n priveghi
Cum iarnă va sta la capăt de toamnă
Iubirea-mi lipsește s-ating primăveri
Trec ani-așteptând în priveghi de pomană
Scrisoare albă
În față am o pagină albă
Imaculat așteaptă cerneala
Stă goală privindu-mă alb
Acoperid-o cu ploaie o tac
Ascund cuvintele ucise-n pământ
Iau gândurile și le-așez între pietre
Închisă-ntr-un plic s-o trimit
Dar și adresa e tot albă
Și-atunci lipesc privirile de cer
Aștepteptând vântul să o trimită
Poate așa, albă, ajunge la tine
Acolo unde ești tu
În gândul tău, în sufletul tău
Scrisoare albă, imaculată
A iubi nefericit
A iubi e greu, e foarte greu dragă Nichita
Așa cum poezia sufletului e greu de înțeles
Când două zâmbete plutind ating lumina
Răsare floare cu petale-n curcubeu
A fi iubit e pur și simplu o minune
Să te iubească cel iubit deja-i divin
De nu se-ntâmplă e o pacoste amară
Te udă ploile iscate din senin
Toate iubirile răsar născute oarbe
Fără de apă cresc uscându-se de vii
Călcate nu vor reuși să înflorească
Apă sărată și durere vor primi
De ce iubind nu ești iubit e o dilemă
Când o cari singur universul a greșit
Două făpturi călătorind nu rezonează
Devine greu de suportat un ‚a iubi’
Te cauți singur întâlnind o rătăcire
Toate-ntrebările răspund nedeslușit
Drumul se-ndoaie după urma de iubire
Un condamnat la ‚a iubi’ nefericit
‚‚A înțelege poezia înseamnă a putea iubi. Și e greu, e foarte greu să poți iubi." ~ Nichita Stănescu
Nu plânge
Să nu mai plângi când soarta crudă te-a lovit
Degeaba cauți loc ascuns de realitate
La poarta-nchisă fremătând ai nimerit
Doar o minune va schimba ce nu se poate
Să nu mai plângi tu suflet blând nefericit
Lumina rece ți-a brumat florile toate
Sclipind un astru insolit te-ai rătăcit
Lăsându-ți nopțile să fumege turbate
Să nu mai plângi o primăvară ce-a mințit
Lumea perfectă e în visele din noapte
Hotarul zorilor trecând s-au risipit
Dezvăluid splendoarea zilelor voalate
Să nu mai plângi lacrimă caldă amăgit
Uscând cu sete curg oceanele sărate
Lipsindu-ți buzele de zahărul vrăjit
Amarul picură din rănile crăpate
Să nu mai plângi chiar dacă totul e nimic
Aerul stins respiră orele blazate
Să nu mai plângi ai vrea dar plângi necontenit
Umbletu-ți plânge istovit călcând pe șoapte