La tine, la mine
O zi, ca orice zi, e gri sau poate-albastră
Depinde cum privim, în noi sau pe fereastră
Degeaba-i cer senin când dragostea apasă
Tristețile cernind pe inimi flori de gheață
Și-așa mai trece-o zi gândindu-mă la tine
Zburând către pustii se stinge fără tine
Și vine-o altă zi cu-același dor de tine
Plecând se vor grăbi spre visele divine
Copacii arămii cu toamn-aruncă-n mine
Culorile târzii se-amestecă prin mine
Topite-n nuanțe gri un nor adună-n mine
Nu știu de-or mai veni, cândva, zile senine
De ai putea simți iubirea pentru tine
O clipă te-ai opri gândindu-te la mine
Poate-ți vei aminti că te iubesc pe tine
Și nu mă vei goni pe-un colț de amintire
La tine nu mai sunt, tăcerea ne desparte
Cu mine nu mai pot, durerea mă împarte
Jumate nu mai sunt, jumate nu se poate
Întreg cu tine sunt, să-mi fi tu jumătate
Category: Love poems
All author's poems: Silvian Costin
Date of posting: 14 марта 2023
Comments: 1
Views: 799
Comments
Poems in the same category
GRÂU TRIST
Plânge cerul mohorât
Lacrimi în câmpie
Grâu-i galben,amărât
Singur peste glie.
Se revarsă printre nori
Ape în șuvoaie...
Plânge grâul necosit
Înecat în ploaie.
Dorul dintre noi
Și gara e pustie
Și trenul n o sa vie
Și n ai sa vii nici tu
Căci ți ai găsit pe altu
Ești curcubeu după furtuna
Ești cer înstelat cu luna
Ești liniștea ce o aștept
Te port cu drag în piept
Zile multe au trecut
De când noi doi ne am pierdut
A trecut aproape un an
De când în brațe nu te am..
Așteptare
N-am așteptat să vin aici dar am venit
Căci așteptat am fost cândva cu nerăbdare
Și-acum aștept să îmi aduci un răsărit
Ștergând apusul cu lumina ta de soare
Demult aștept fără de rost îndrăgostit
Inima-mi bate alergând în așteptare
Sufletul meu nu-i așteptat și-a obosit
Plecat la tine îl aștept să bea uitare
Totuși aștept în amintire cuibărit
Uitând că timpul nu cunoaște așteptare
Prin vise umblă adevărul adormit
Să mă scufunde-n așteptări fără scăpare
Sperând aștept că voi putea să nu te-aștept
Uitând ce-aștept să plec subit din așteptare
Găsind alt drum să-l merg încet fără s-aștept
Pierzând din mine orice gând de așteptare
E-o diferență-n așteptările de om
Ești așteptat sau alungat în așteptare
Eu tot aștept lipsit de gară pe-un peron
Trenul plecat ce m-a uitat în așteptare
Puteam sa jur ca tu, te vei lipi la loc...
Si lumea ma stia destul de bine
Caci nu eram atribuit doar unui bloc…
Cand te-au desprins, din dragoste de mine,
Puteam sa jur ca tu te vei lipi la loc…
Atat de tare am crezut in tine,
Atat de tare am crezut in noi…
Ca nu ma asteptam sa ne zdruncine
Un simplu strop cazut din alte ploi.
Si m-am trezit in mijlocul furtunii…
De frica si de teama, amutit,
Mi-as fi dorit sa fiu cum au spus unii,
In lantul tau, un caine asmutit.
N-am vrut sa-ti spun ramai, caci de iubire
Te simti chiar si cu vina tot mereu legat,
Chiar daca uneori, prin ratacire,
Te vezi adesea parca obligat
S-asculti povestile parca mai bune,
Sa ratacesti si-a altora poteci,
Sa crezi ca totul e mai bun in lume
Decat poveastea-n in care tu petreci.
Nu te acuz, vreau doar sa-ti spun ca daca,
In drumul meu ceva, ca despicat,
Cumva m-ar fi trimis pe alta cale,
Nici daca ar fi fost justificat,
Din dragoste de tine, din iubire,
N-as fi facut un pas, n-as fi tradat,
Cat flacari se zbateau intr-o mocnire
Si ploaia dintre noi n-a incetat….
Ploaia
Sunt ploaia,
Ploaia de toamna.
Inlauntrul inimii mele ploua
Si e pustiu.
Nu-i nimeni pe acolo,
pentru ca ploua.
Cine iese la o plimbare in ploaie?
Nimeni.
Cine ar iesi la o plimbare in ploaie?
Eu si...cu tine.
Dar tu unde esti?
Nu stiu,
dar vreau sa stiu!
Sa te gasesc, sa te iubesc.
Mi-e dor.
De toate.
Dar, in special, de noi.
Ploua.
Eu plang.
Lacrimile se duc spre inima,
facand sa ploua.
Sunt ploaia.
Întoarce-te la El
Singur în lume și rătăcit
Ca o oaie căzută-n râpă
Eram murdar, obosit și rănit
Doar mâna ta mă poartă
Afară din groapa morți
Să privesc iar zorii dimineți
Iubirea mea nu se compară
Cu cât m-a iubit El întâia oară
Trăiesc prin Credință și prin Har
Primisem cel mai mare Dar
După fiecare scufundare în rugăciune
Înțeleg mai mult Viața, ce tainică minune
Parcă particip într-o poveste de Dragoste
Nici moartea nu ne poate despărți
Încrederea mea iî ca un munte
Nimeni nu poate să o mute
Credința că planul Tău e Desăvârșire
Nu-i doar deșertăciune sub soare
M-am născut din apă și foc
Om nou cu gusturi noi
Lucrurile vechi le văd ca un gunoi
Orice ar fi înapoi nu mă întorc
Dansăm în doi dansul iubiri
Fără secrete este arta simțiri
O înțeleg prin prisma gândiri
Emoție rară e esenta fericiri
Ascultă vibrațiile iubiri
Cântă inimile prin perechi de corzi
Ca o singură voce în armonie
Se înalța până in cer glorie.
GRÂU TRIST
Plânge cerul mohorât
Lacrimi în câmpie
Grâu-i galben,amărât
Singur peste glie.
Se revarsă printre nori
Ape în șuvoaie...
Plânge grâul necosit
Înecat în ploaie.
Dorul dintre noi
Și gara e pustie
Și trenul n o sa vie
Și n ai sa vii nici tu
Căci ți ai găsit pe altu
Ești curcubeu după furtuna
Ești cer înstelat cu luna
Ești liniștea ce o aștept
Te port cu drag în piept
Zile multe au trecut
De când noi doi ne am pierdut
A trecut aproape un an
De când în brațe nu te am..
Așteptare
N-am așteptat să vin aici dar am venit
Căci așteptat am fost cândva cu nerăbdare
Și-acum aștept să îmi aduci un răsărit
Ștergând apusul cu lumina ta de soare
Demult aștept fără de rost îndrăgostit
Inima-mi bate alergând în așteptare
Sufletul meu nu-i așteptat și-a obosit
Plecat la tine îl aștept să bea uitare
Totuși aștept în amintire cuibărit
Uitând că timpul nu cunoaște așteptare
Prin vise umblă adevărul adormit
Să mă scufunde-n așteptări fără scăpare
Sperând aștept că voi putea să nu te-aștept
Uitând ce-aștept să plec subit din așteptare
Găsind alt drum să-l merg încet fără s-aștept
Pierzând din mine orice gând de așteptare
E-o diferență-n așteptările de om
Ești așteptat sau alungat în așteptare
Eu tot aștept lipsit de gară pe-un peron
Trenul plecat ce m-a uitat în așteptare
Puteam sa jur ca tu, te vei lipi la loc...
Si lumea ma stia destul de bine
Caci nu eram atribuit doar unui bloc…
Cand te-au desprins, din dragoste de mine,
Puteam sa jur ca tu te vei lipi la loc…
Atat de tare am crezut in tine,
Atat de tare am crezut in noi…
Ca nu ma asteptam sa ne zdruncine
Un simplu strop cazut din alte ploi.
Si m-am trezit in mijlocul furtunii…
De frica si de teama, amutit,
Mi-as fi dorit sa fiu cum au spus unii,
In lantul tau, un caine asmutit.
N-am vrut sa-ti spun ramai, caci de iubire
Te simti chiar si cu vina tot mereu legat,
Chiar daca uneori, prin ratacire,
Te vezi adesea parca obligat
S-asculti povestile parca mai bune,
Sa ratacesti si-a altora poteci,
Sa crezi ca totul e mai bun in lume
Decat poveastea-n in care tu petreci.
Nu te acuz, vreau doar sa-ti spun ca daca,
In drumul meu ceva, ca despicat,
Cumva m-ar fi trimis pe alta cale,
Nici daca ar fi fost justificat,
Din dragoste de tine, din iubire,
N-as fi facut un pas, n-as fi tradat,
Cat flacari se zbateau intr-o mocnire
Si ploaia dintre noi n-a incetat….
Ploaia
Sunt ploaia,
Ploaia de toamna.
Inlauntrul inimii mele ploua
Si e pustiu.
Nu-i nimeni pe acolo,
pentru ca ploua.
Cine iese la o plimbare in ploaie?
Nimeni.
Cine ar iesi la o plimbare in ploaie?
Eu si...cu tine.
Dar tu unde esti?
Nu stiu,
dar vreau sa stiu!
Sa te gasesc, sa te iubesc.
Mi-e dor.
De toate.
Dar, in special, de noi.
Ploua.
Eu plang.
Lacrimile se duc spre inima,
facand sa ploua.
Sunt ploaia.
Întoarce-te la El
Singur în lume și rătăcit
Ca o oaie căzută-n râpă
Eram murdar, obosit și rănit
Doar mâna ta mă poartă
Afară din groapa morți
Să privesc iar zorii dimineți
Iubirea mea nu se compară
Cu cât m-a iubit El întâia oară
Trăiesc prin Credință și prin Har
Primisem cel mai mare Dar
După fiecare scufundare în rugăciune
Înțeleg mai mult Viața, ce tainică minune
Parcă particip într-o poveste de Dragoste
Nici moartea nu ne poate despărți
Încrederea mea iî ca un munte
Nimeni nu poate să o mute
Credința că planul Tău e Desăvârșire
Nu-i doar deșertăciune sub soare
M-am născut din apă și foc
Om nou cu gusturi noi
Lucrurile vechi le văd ca un gunoi
Orice ar fi înapoi nu mă întorc
Dansăm în doi dansul iubiri
Fără secrete este arta simțiri
O înțeleg prin prisma gândiri
Emoție rară e esenta fericiri
Ascultă vibrațiile iubiri
Cântă inimile prin perechi de corzi
Ca o singură voce în armonie
Se înalța până in cer glorie.
Other poems by the author
O zi de vară
Pornește-un vânt de vară
Suflând apleacă lanul
Se-ndreaptă către munte
Cântând se mișcă ramul
Coboar-apoi spre mare
Ușor împinge valul
Plimbându-se în cercuri
Șoptind atinge malul
Prin apele sărate
Înoată-n lung delfinii
Sărind pe lângă barcă
Încântă pasagerii
Plutind fără de teamă
Se-arată pescărușii
Așteteaptă-n zbor pomană
Să prindă pufuleții
Din papură și trestii
Se-aude hărmălaie
Orăcăie brotacii
Tot cântă din cimpoaie
Apar și cormoranii
Egretele-s vioaie
Ascund în cuib mezinii
Se-arată-n ceruri ploaie
Pe câmp rotesc ciulinii
Uscat pământul doare
Oftează mărăcinii
De apă setea-i mare
Furtuna răbufnește
În zări norii se-nfoaie
Stihia se pornește
Ne-ascundem în odaie
Privim de la ferestre
Spectacol de șuvoaie
Imagini de poveste
Curg apele puhoaie
Structurile terestre
Topindu-se se-nmoaie
Răsună-n cer orchestre
Prin nori lucesc văpaie
De-odată se oprește
Fug norii în convoaie
Apar crâmpeie-albastre
Lumina se înfoaie
Un soare dogorește
Cad razele greoaie
Grădina înflorește
Petale-n evantaie
Spre seară vine luna
Căldura se înmoaie
Ieșim cu toți-afară
Să facem o plimbare
Curând răsare noapte
Lumina se îndoaie
Adorm și cântăreții
E liniște-n zăvoaie
Să așteptăm
Cutreierând fără de țintă prin pustie
Am răsărit toamna târziu pe-o creangă vie
Ploaie și vânt m-au scuturat pe o hârtie
Deși am tot nu am nimic fără iubire
Tot așteptând să treacă dragostea nebună
Dacă nu trece-am s-o ascund într-o minciună
E boală grea și-i răspândită ca o ciumă
Se-aşează-n inimă şi-n suflet ea stăpână
Am să aștept până-i vaccin să mă salveze
Cu o uitare cât un cer să mă trateze
Am să aștept pân-om fi iarăși frunză verde
Mireasma pletelor de flori să ne-mbuneze
De ce lăsăm în așteptare inimile calde
Când știm că toate așteptarile n-au roade
Nu mai pricep această lume cum se-mparte
Între iubire și iertare cine arde?
A mai rămas de aştepatat doar timpul rece
Nepăsători privind absurdul cum petrece
Asiguraţi că aşteptând totul va trece
Vom aștepta suflet cu dragoste să plece
Te Iubesc
Mai mult decât pe mine Te Iubesc
Mai mult decât oricine Te Iubesc
Mai mult decât pe tine nu doresc
Mai mult decât fărâme să primesc
Mai mult decât o lume Te Iubesc
Mai mult decât se-aude Te Iubesc
Mai mult nu poate spune ‘Te Iubesc’
Îl simt cum mă supune ‘Te Iubesc’
Eu Te Iubesc mai mult de-o sare în bucate
Mai mult soare, de pământ sau line ape
Mai mult de aur, de argint sau nestemate
Mai mult de-un simplu ‘Te Iubesc’ nici că se poate
Eu Te Iubesc mai mult de azi, mai mult de mâine
Mai mult de tot ce viețuiește-n astă lume
Prezența ta strălucitoare mă supune
Ajung să fiu un fel de tu în expansiune
Eu Te Iubesc mai mult de-un vers, mai mult de șoapte
Mai mult de strâmbe jurăminte aromate
Scriu ‘Te Iubesc’ de-mi umple paginile toate
Spun ‘Te Iubesc dar nu m-auzi căci ești departe
Eu Te Iubesc rostind cuvinte-adevărate
Le-ai înecat în lacrimi sute înodate
Lumina stinsă ascunzându-mi realitate
Rămas în beznă-mi umblă zilele blazate
Nici tu pe tine nu iubești cât eu pe tine
Te am în suflet și în tot ce arde-n mine
Eu aș putea să te privesc pân’ la orbire
Chiar Te Iubesc și-ți spun că nu mă pot abține
Mai mult de cauți nu găsești decât în carte
Doar în povești iubirea nu are păcate
Primind minciuni ce par a fi adevărate
Te-oi mulțumi c-un te iubesc ieșit din coate
Te voi iubi pân-or cădea frunzele toate
Când vor seca urmele tălpilor voalate
Umblând doar sufletele-n zbor înstrăinate
Un ‘Te Iubesc’ va asfinți lipsit de fapte
Oare de ce?
Oare de ce e-atât de liniște pe buze
De ce-s uscate toate vorbele de-amor
Oare de ce cuvântul umblă să se scuze
Oare de ce tăcerea caută sonor
Oare de ce sunt amintirile ursuze
De ce privirile sunt umede de dor
Oare de ce lacrima nu învie frunze
E toamnă-n suflet îmbrăcată incolor
Oare de ce răsar luminile difuze
De ce ard stelele plutind amăgitor
Oare de ce visează nopțile confuze
În grabă zilele gonesc ucigător
Oare de ce tristețea vrea să mă recuze
De ce trecutul pune umbră-n viitor
Oare de ce prezentul n-are călăuze
Se pierde urma rătăcind întâmplător
Oare de ce iubirea pare să se-amuze
De ce lovește clevetind umilitor
Oare de ce simte nevoia să refuze
Zâmbind mi-aruncă existența în decor
Tristeți îndrăgostite
Se nasc din dor aprins tristeți îndrăgostite
În vise jaru-i stins când zorile-s ivite
Cenușă-i tot ce-ai prins în brațele mâhnite
Cărare s-o întinzi prin zilele gonite
În inimă ți-a nins cu ace iscălite
Jumate s-a încins, jumate se resimte
Prin vene ți-a împins tristeți îndrăgostite
Otrava s-a întins, durerile-s cumplite
Și sufletu-i atins, urlând nu te aude
De dragoste învins refuză să te-asculte
Iubirea l-a convins, tăcerea îl asmute
Tristețea l-a cuprins, cuvintele stau mute
De tine te-ai desprins trăind căderi abrupte
În mâna ce-ai întins găsind ciobite umbre
Cuvintele ce-ai scris pierind făr-a răspunde
Îndrăgostit e trist primind sentințe crude
Pășind spre asfințit cărarea se desparte
În loc de paradis iei drumul către noapte
Scânteile s-au stins curgând din ochi sărate
Sub pleoape filmul trist storcându-ți diamante
Așteptare
N-am așteptat să vin aici dar am venit
Căci așteptat am fost cândva cu nerăbdare
Și-acum aștept să îmi aduci un răsărit
Ștergând apusul cu lumina ta de soare
Demult aștept fără de rost îndrăgostit
Inima-mi bate alergând în așteptare
Sufletul meu nu-i așteptat și-a obosit
Plecat la tine îl aștept să bea uitare
Totuși aștept în amintire cuibărit
Uitând că timpul nu cunoaște așteptare
Prin vise umblă adevărul adormit
Să mă scufunde-n așteptări fără scăpare
Sperând aștept că voi putea să nu te-aștept
Uitând ce-aștept să plec subit din așteptare
Găsind alt drum să-l merg încet fără s-aștept
Pierzând din mine orice gând de așteptare
E-o diferență-n așteptările de om
Ești așteptat sau alungat în așteptare
Eu tot aștept lipsit de gară pe-un peron
Trenul plecat ce m-a uitat în așteptare
O zi de vară
Pornește-un vânt de vară
Suflând apleacă lanul
Se-ndreaptă către munte
Cântând se mișcă ramul
Coboar-apoi spre mare
Ușor împinge valul
Plimbându-se în cercuri
Șoptind atinge malul
Prin apele sărate
Înoată-n lung delfinii
Sărind pe lângă barcă
Încântă pasagerii
Plutind fără de teamă
Se-arată pescărușii
Așteteaptă-n zbor pomană
Să prindă pufuleții
Din papură și trestii
Se-aude hărmălaie
Orăcăie brotacii
Tot cântă din cimpoaie
Apar și cormoranii
Egretele-s vioaie
Ascund în cuib mezinii
Se-arată-n ceruri ploaie
Pe câmp rotesc ciulinii
Uscat pământul doare
Oftează mărăcinii
De apă setea-i mare
Furtuna răbufnește
În zări norii se-nfoaie
Stihia se pornește
Ne-ascundem în odaie
Privim de la ferestre
Spectacol de șuvoaie
Imagini de poveste
Curg apele puhoaie
Structurile terestre
Topindu-se se-nmoaie
Răsună-n cer orchestre
Prin nori lucesc văpaie
De-odată se oprește
Fug norii în convoaie
Apar crâmpeie-albastre
Lumina se înfoaie
Un soare dogorește
Cad razele greoaie
Grădina înflorește
Petale-n evantaie
Spre seară vine luna
Căldura se înmoaie
Ieșim cu toți-afară
Să facem o plimbare
Curând răsare noapte
Lumina se îndoaie
Adorm și cântăreții
E liniște-n zăvoaie
Să așteptăm
Cutreierând fără de țintă prin pustie
Am răsărit toamna târziu pe-o creangă vie
Ploaie și vânt m-au scuturat pe o hârtie
Deși am tot nu am nimic fără iubire
Tot așteptând să treacă dragostea nebună
Dacă nu trece-am s-o ascund într-o minciună
E boală grea și-i răspândită ca o ciumă
Se-aşează-n inimă şi-n suflet ea stăpână
Am să aștept până-i vaccin să mă salveze
Cu o uitare cât un cer să mă trateze
Am să aștept pân-om fi iarăși frunză verde
Mireasma pletelor de flori să ne-mbuneze
De ce lăsăm în așteptare inimile calde
Când știm că toate așteptarile n-au roade
Nu mai pricep această lume cum se-mparte
Între iubire și iertare cine arde?
A mai rămas de aştepatat doar timpul rece
Nepăsători privind absurdul cum petrece
Asiguraţi că aşteptând totul va trece
Vom aștepta suflet cu dragoste să plece
Te Iubesc
Mai mult decât pe mine Te Iubesc
Mai mult decât oricine Te Iubesc
Mai mult decât pe tine nu doresc
Mai mult decât fărâme să primesc
Mai mult decât o lume Te Iubesc
Mai mult decât se-aude Te Iubesc
Mai mult nu poate spune ‘Te Iubesc’
Îl simt cum mă supune ‘Te Iubesc’
Eu Te Iubesc mai mult de-o sare în bucate
Mai mult soare, de pământ sau line ape
Mai mult de aur, de argint sau nestemate
Mai mult de-un simplu ‘Te Iubesc’ nici că se poate
Eu Te Iubesc mai mult de azi, mai mult de mâine
Mai mult de tot ce viețuiește-n astă lume
Prezența ta strălucitoare mă supune
Ajung să fiu un fel de tu în expansiune
Eu Te Iubesc mai mult de-un vers, mai mult de șoapte
Mai mult de strâmbe jurăminte aromate
Scriu ‘Te Iubesc’ de-mi umple paginile toate
Spun ‘Te Iubesc dar nu m-auzi căci ești departe
Eu Te Iubesc rostind cuvinte-adevărate
Le-ai înecat în lacrimi sute înodate
Lumina stinsă ascunzându-mi realitate
Rămas în beznă-mi umblă zilele blazate
Nici tu pe tine nu iubești cât eu pe tine
Te am în suflet și în tot ce arde-n mine
Eu aș putea să te privesc pân’ la orbire
Chiar Te Iubesc și-ți spun că nu mă pot abține
Mai mult de cauți nu găsești decât în carte
Doar în povești iubirea nu are păcate
Primind minciuni ce par a fi adevărate
Te-oi mulțumi c-un te iubesc ieșit din coate
Te voi iubi pân-or cădea frunzele toate
Când vor seca urmele tălpilor voalate
Umblând doar sufletele-n zbor înstrăinate
Un ‘Te Iubesc’ va asfinți lipsit de fapte
Oare de ce?
Oare de ce e-atât de liniște pe buze
De ce-s uscate toate vorbele de-amor
Oare de ce cuvântul umblă să se scuze
Oare de ce tăcerea caută sonor
Oare de ce sunt amintirile ursuze
De ce privirile sunt umede de dor
Oare de ce lacrima nu învie frunze
E toamnă-n suflet îmbrăcată incolor
Oare de ce răsar luminile difuze
De ce ard stelele plutind amăgitor
Oare de ce visează nopțile confuze
În grabă zilele gonesc ucigător
Oare de ce tristețea vrea să mă recuze
De ce trecutul pune umbră-n viitor
Oare de ce prezentul n-are călăuze
Se pierde urma rătăcind întâmplător
Oare de ce iubirea pare să se-amuze
De ce lovește clevetind umilitor
Oare de ce simte nevoia să refuze
Zâmbind mi-aruncă existența în decor
Tristeți îndrăgostite
Se nasc din dor aprins tristeți îndrăgostite
În vise jaru-i stins când zorile-s ivite
Cenușă-i tot ce-ai prins în brațele mâhnite
Cărare s-o întinzi prin zilele gonite
În inimă ți-a nins cu ace iscălite
Jumate s-a încins, jumate se resimte
Prin vene ți-a împins tristeți îndrăgostite
Otrava s-a întins, durerile-s cumplite
Și sufletu-i atins, urlând nu te aude
De dragoste învins refuză să te-asculte
Iubirea l-a convins, tăcerea îl asmute
Tristețea l-a cuprins, cuvintele stau mute
De tine te-ai desprins trăind căderi abrupte
În mâna ce-ai întins găsind ciobite umbre
Cuvintele ce-ai scris pierind făr-a răspunde
Îndrăgostit e trist primind sentințe crude
Pășind spre asfințit cărarea se desparte
În loc de paradis iei drumul către noapte
Scânteile s-au stins curgând din ochi sărate
Sub pleoape filmul trist storcându-ți diamante
Așteptare
N-am așteptat să vin aici dar am venit
Căci așteptat am fost cândva cu nerăbdare
Și-acum aștept să îmi aduci un răsărit
Ștergând apusul cu lumina ta de soare
Demult aștept fără de rost îndrăgostit
Inima-mi bate alergând în așteptare
Sufletul meu nu-i așteptat și-a obosit
Plecat la tine îl aștept să bea uitare
Totuși aștept în amintire cuibărit
Uitând că timpul nu cunoaște așteptare
Prin vise umblă adevărul adormit
Să mă scufunde-n așteptări fără scăpare
Sperând aștept că voi putea să nu te-aștept
Uitând ce-aștept să plec subit din așteptare
Găsind alt drum să-l merg încet fără s-aștept
Pierzând din mine orice gând de așteptare
E-o diferență-n așteptările de om
Ești așteptat sau alungat în așteptare
Eu tot aștept lipsit de gară pe-un peron
Trenul plecat ce m-a uitat în așteptare
Silvia Mihalachi